KorAP: Find »[drukola/base=iveală & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...150 151 152 ...203 >

5,069 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

mod necesar legate de orizontul ființării în genere, nu al unei ființări privilegiate în vreo privință. De fapt, un asemenea spor nu poate fi întâlnit atâta vreme cât nu sunt depășite granițele dictaturii judicativului. Iar depășirea despre care vorbesc nu scoate la iveală, în privința timpului, altceva care este tot timp, ca timp originar, sau ca temporalitate, adică nu se sprijină pe "necesitatea" determinată prin reguli judicative de gândirea a fenomenului timp, ci pe aceeași hotărâre liberă care cu adevărat lasă să fie ceva

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Dar numai la început; apoi, ierarhia va funcționa, pentru că ea corespunde esenței dictaturii judicativului, esență aflată sub semnul unui fenomen despre care încă nu am luat cunoștință, fenomenul celei de-a doua timporizări a elementelor judecății, fenomen care scoate la iveală, odată cu sine, și sensul universal (în orizont judicativ) al actelor de părtinire, ordonare și autorizare, acte prin care judecata își lărgește aria de constituire a obiectelor judicative cu mult dincolo de pozițiile "logice" din structurile sale formală și alethică, nu însă

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
că aporia îl duce către posibilitatea unui act care pe drept cuvânt îl constituie pe el însuși: actul de a hotărâ. Aporia se deschide, tocmai în acest mod, către limitele dictaturii judicativului, adică spre orizontul non-judicativ. Prin aceasta iese la iveală, în primul rând, posibilitatea de a deschide un alt orizont al discursului, care să respecte alte "forme" ale umanului decât dictatura judicativului. Până la urmă, omul, spuneam mai sus, condiționează tot ce intră în raza vieții și existenței sale; iar dictatura

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
el însuși ca element al aspectului alethic al judecății și judicativului, ci de la timp identificat cu ființarea reflexivă (temporal) și deschisă (către Celălalt) la unitatea ontologică, unitatea om-lume, care tocmai ne-a apărut și, date fiind sensurile judicative scoase la iveală de reducție până acum, se arată ca fiind logos-ul întreg (nu doar cel formal, propriu dictaturii judicativului). Pericolul de a miza pe un sens abstract al unității ontologice nu poate fi eliminat, acum; intenția abstract-generalizantă pe care o punem

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
zise acum, spre deosebire de statutul lor de "proprietăți" după convențiile primei formalizări a logos-ului, și chiar atunci când ea refuză, din perspectiva anumitor "teorii semantice", orice sens pentru "sens". Fără îndoială, cercetările semantice pe care le invocam mai devreme scot la iveală "sensuri" pentru toate instanțele (constituiri obiectuale ale unei conștiințe evaluative) enumerate mai sus și diferențe între ele, confruntări de puncte de vedere privind rostul pragmatic al unora sau al altora etc. Toate acestea sunt firești în orizontul logos-ului formal

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
de lucruri" preiau funcții judicative ale poziției "subiect" din structura judecății constituie cel mai clar indiciu al constitutivității judicative în planul reformalizării logos-ului; căci subiectul este constituit ca atare prin acte judicative, devenind el însuși, așa cum a scos la iveală reducția, parte a structurii obiectuale a judecății, iar "stările de lucruri", având funcții "subiective", sunt ele însele constituite judicativ. De asemenea, faptul de a fi posibil și statutul de variabilă, caracteristicile aspectului formal al judicativului, își păstrează poziția; e drept

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
pentru aceasta; fără survenirea viitorului, ea nu ar avea forța de a-l constitui pe Celălalt. Toate acestea au legătură cu ceea ce pare a fi potență ("fire"), dar una care se actualizează în chiar clipa în care este scoasă la iveală datorită timporizării, ca fiind potența însăși. Pe de o parte, timpul este agentul acesteia, iar potența trecută în act, care rămâne veșnic potența care acum trece în act, reprezintă ceea-ce-este (ființa); pe de altă parte, timpul în-ființează, constituind ceva, anume

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
umane. Acest fapt este cu totul posibil și capătă întreaga îndreptățire în orizontul dictaturii judicativului, cum, de altfel, a dovedit reducția operată până aici. Nu trebuie uitat că reducția judicativă a dictaturii judicativului, pe care o desfășurăm încă, scoate la iveală ceea ce a căpătat chip și ceea ce poate căpăta chip în înseși granițele dictaturii judicativului. Ceea ce am numit "prezentuire universală", ca principiu al ființării conștiente, constituie "criteriul" după care este acreditată ideea preeminenței temporale a ființării conștiente în orice reconstrucție filosofică

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
prin moartea "mea". Timpul, ca element al aspectului alethic al judecății (și judicativului), comută în mod firesc de la sine, către ființarea determinată, sensul de transcendent, dat fiind faptul că sensul în cauză aparține chiar aspectului alethic, după cum a scos la iveală deja reducția. De aceea transcendența pare a domina orice relație, de la aceea cu sine se pretinde o dedublare a celui care relaționează cu sine, așa cum se întâmplă prin survenirea viitorului în sens de moarte a mea -, până la relația cu un

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
timporizare, în-ființare și ființare, ființa ființării și ființa însăși, fenomen al reciprocității, îi este propriu ființării conștiente deschise către Celălalt. Modelul ei nu este total judicativ; el anunță relația desăvârșită dintre om și lume, relație care va putea ieși la iveală ca atare prin "acte" puse în joc de reducția non-judicativă a dictaturii judicativului (prin care timpul, ca element fundamental al judicativului constitutiv, este redus la logos, la logos-ul non-formal). Poate din acest motiv, reciprocitatea și-a găsit foarte târziu

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
însă filosofii tocmai amintiți trec destul de mult în orizontul unei reducții non-judicative atunci când reconstruiesc filosofic. Ființarea deschisă către Celălalt este ființarea conștientă timporizată reflexiv și transcendent, adică în reciprocitate. Toate sensurile ființării conștiente pe care ni le-a scos la iveală reducția nu se pot desprinde de unitatea acestei ființări, care se află sub semnul timpului complet timporizat și al ființei înseși. Și aceasta din urmă se află în ființarea conștientă, așa încât timpul lucrează ca agent al în-ființării în absența oricărui

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
cauză este fundamental, iar conceptul care îl reprezintă este acela de "diferență ontologică". Într-un fel, conceptul acesta, așa cum el a fost gândit în filosofia contemporană, păstrează în diferență totală ființa și ființarea; dar reducția judicativă ne-a scos la iveală mai degrabă o diferență limitată între cele două instanțe, a cărei valabilitate este neștirbită sub aspect ființial, dar este cu totul nevalabilă sub aspect funcțional. Fără un transfer de funcție care determină și schimbări de statut pentru ființare, aceasta fiind

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
constitui) astfel de sensuri: de lucru, de relație între lucruri etc., ceea ce ar face necesară, mai departe, aglomerarea "lumii" deschise deja cu toate elementele pe care o reconstrucție filosofică le utilizează și pe care reducția judicativă le-a scos la iveală. Refuzul transferului funcțional dinspre ființă către ființare reprezintă un aspect al problemei diferenței ontologice, prezent, fie ca un sens întărit și utilizat ca un principiu în reconstrucția filosofică, fie ca un sens slab, subordonat altora. Dar ambele poziții ale acestui

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
acesta nu poate fi decât bănuit, acum. 4.10. Cercul reducției judicative Punerea în discuție a fenomenului în-ființării conduce spre primul final dacă îmi este îngăduită o asemenea exprimare reducția judicativă a dictaturii judicativului. Nici o temă dintre cele scoase la iveală de reducție nu a fost dezvoltată aici, scopul meu fiiind doar acela de a semnala componentele unei structuri formale a dictaturii judicativului, de a indica a priori-ul originar și universal al acesteia și de a "reduce" (readuce) astfel ansamblul

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
valoare" esențială pentru cunoaștere, iar cunoașterea, unul dintre scopurile cele mai semnificative pentru ființarea umană veritabil ideal fundamental -, am ajuns și la structura formală a judicativului, aplicând reducția judicativă a judicativului constitutiv. Prin aplicarea reducției, judecata și-a scos la iveală două aspecte: formal și alethic, fiecare fiind alcătuit, la rândul său, din două elemente: aspectul formal, din subiect și din predicat, aspectul alethic, din verb ("este") și din timp. Dintre toate elementele judecății cele patru tocmai amintite timpul este cel

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
și originar, constituie ghidul constituirii înseși căii de trecere de la judecată la judicativul constitutiv, adică la dictatura judicativului; căci această trecere trebuie discriminată în orizontul dictaturii judicative, chiar dacă ea se află aici de la bun început. Pe baza celor scoase la iveală prin reducție, să revenim la această trecere, pentru a reface sensul fundamental în care este predat discursului și istoriei filosofiei logos-ul formal, adică sensul în care se constituie dictatura judicativului, desigur, nu în linie istorică, ci sistematic-fenomenologică. "Lucrarea" timpului

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
în-ființarea subiectului ca substrat și a predicatului ca general, a verbului și a timpului însuși în modalitățile ființiale ale celui dintâi, a fost dezvăluită deja, prin reducție; dar cea mai semnificativă latură a lucrării timpului abia acum poate ieși la iveală, desigur, prin continuarea reducției. Ca element al aspectului alethic, altfel spus, ca o "poziție" determinată în structura judicativului, timpul "intervine" și în recondiționarea celor două elemente ale aspectului formal, subiectul și predicatul; este vorba, așadar, nu de simpla constituire și

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
subiectului și predicatului și, mai cu seamă, participarea "activă", în noul orizont al timporizării, a sensurilor ontologice. De asemenea, ne este clar că planul strâmt al judecății este depășit și că, pe baza regulilor (legilor) fundamentate în sensurile scoase la iveală de reducție, sensuri legate de judecată, de structura sa "logică", pot căpăta chip sensuri noi, ale unui plan mai vast, pe care deja l-am numit "judicativ", chiar "dictatură a judicativului". Actele constitutive ale recondiționării temporale a celor două "poziții

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ontologie materială); așa stau lucrurile, de exemplu, și în fenomenologia husserliană. Oricum, sensul de "rang ontologic" este fundamental pentru orice reconstrucție filosofică. O cercetare a elementelor din construcția unei ontologii și a elementelor dintr-o logică ar putea scoate la iveală ierarhii ale elementelor în cauză; și nu este vorba doar despre o simplă ierarhie în două înălțimi, ci despre ierarhii complicate, subordonate, totuși, acestui sens originar de ierarhie ontologică: substanță primă, însușire, și celui de ierarhie logică: subiect ca individual

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-și reconfigura domeniul de aplicație. În felul acesta, după ce au fost "reduse" la timp cele mai semnificative elemente ale dictaturii judicativului, urmărite fiind cu obstinație acele elemente care se înrădăcinează în aspectul formal al judecății și judicativului, a ieșit la iveală un grup de elemente aparținând dictaturii în cauză, dar mai depărtate de aspectul formal, aflate, în schimb, sub condiționarea mai puternică a pragmaticului și a exigențelor "publicului", adică mai aproape de ceea ce Kant numea domeniul particularului, în contextul unei critici a

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
aspectul formal, aflate, în schimb, sub condiționarea mai puternică a pragmaticului și a exigențelor "publicului", adică mai aproape de ceea ce Kant numea domeniul particularului, în contextul unei critici a "facultății de judecare". Fenomenul celei de-a doua timporizări a scos la iveală acest grup de elemente; și ele, cum știm deja, țin de raționalitatea publică; din rândul lor, fundamentale sunt: părtinirea, ordonarea și autorizarea. Să ne amintim că prin acest fenomen, timpul și-a însușit și condiția de fapt-de-a-fi-"acesta", proprie unui

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
alege, acum? Iată o întrebare de natura "tare" a judicativului constitutiv, adică, deja, de natură ideologică. Și trebuie răspuns chiar în manieră judicativă: ne vom alege cu o reducere a sensului de ideologie la timp. Detaliile acesteia vor ieși la iveală pe parcurs. Medodologic, însă, descrierea ideologiei din subcapitolul anterior trebuie, de asemenea, să constituie un punct de plecare, alături, desigur, de precizările de mai sus, legate de anumite rezultate ale reducției judicative. Cele trei acte părtinirea, ordonarea și autorizarea survin

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
și, desigur, structura sa proprie. Gândirea, rostirea și făptuirea în formatul cărora intră un ideal constituie, desigur, ideologia. Dar nu oricum, ci ca ipostază desăvârșită a înseși dictaturii judicativului, adică a unității în care sunt prinse toate elementele scoase la iveală de reducție și făcute răspunzătoare pentru sensul de ideologie al formei și structurii celor trei acte, părtinirea, ordonarea și autorizarea. 5.2.2. Preeminența celei de-a doua timporizări Ideea acestei probleme a fost formulată mai devreme; acum, ea trebuie

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
sensul prin prezentuirea timpului, care concentrează cele trei "ecstaze" ale sale într-una: în prezentuire; aceasta înseamnă că cele trei ecstaze trebuie socotite fiecare în sine și, de asemenea, împreună în prezentuire. Într-un fel, ceea ce ne-a scos la iveală reducția mai sus îndreptățește un astfel de gând, referitor la apariția dublă a prezentuirii: ca ecstază temporală în sine și ca ecstază temporală sintetică; dar din acest punct de vedere, prezentuirea nu se mai află și nici nu s-a

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
altminteri, am pornit deja, fiindcă precizările metodologice, care țintesc întâi spre "forma" unui discurs și apoi spre ceea ce aceasta poate cuprinde, sunt nici nu s-ar putea altfel "logice", în primul rând. În privința subiectului, potrivit reducției care a scos la iveală în-ființarea (constituirea) acestuia ca o "poziție" logică, spre care conduc toate celelalte, ar trebui adăugat că tocmai această concentrare a sensurilor elementelor (și aspectelor) judecății în "poziția subiect" are acum cea mai mare importanță. Poate și pentru că sensurile acestor elemente

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]