5,277 matches
-
a tempoului, urmărind conturul melodic și încărcătura afectivă a versurilor), uneori stabilitatea giusto-ului permițând folosirea efectului "behind beat" (decalaj de finețe între secția ritmică și intervenția solistului, care dă un relief ritmic aparte melodiei - termen preluat din limbajul muzicii de jazz). Însă cazul tipic implică încadrarea solisticii în pulsația ritmică; acest specific, căruia i se adaugă stilul puternic sincopat, aduce aminte de stilul "bossa nova" din jazz-ul latin. Comparația dintre maneaua veche și cea contemporană dezvăluie trei diferențe în materie
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
solistului, care dă un relief ritmic aparte melodiei - termen preluat din limbajul muzicii de jazz). Însă cazul tipic implică încadrarea solisticii în pulsația ritmică; acest specific, căruia i se adaugă stilul puternic sincopat, aduce aminte de stilul "bossa nova" din jazz-ul latin. Comparația dintre maneaua veche și cea contemporană dezvăluie trei diferențe în materie de ritm și agogică: apariția sincopelor, inexistente în maneaua veche (vezi ilustrația din dreapta), schimbarea pulsației de la pătrime la optime și sporirea simțitoare a tempoului (cu toate că există
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
Island, Statele Unite ale Americii. Tatăl ei a fost un baschetbalist care a jucat în NBA, descendent al tribului Narragansett și al unei persoane din Capul Verde. Mama artistei, Susi Franco, care avea origini italiene și germane, a fost cântăreață de muzică jazz. Ea i-a indus fiicei sale pasiunea pentru muzică. Părinții s-au despărțit când ea era mică. Interpreta declară despre că mama ei nu își permitea să angajeze o bonă pentru Blu și pentru frații săi, Adam, Tino, Nick, Kelli
Blu Cantrell () [Corola-website/Science/303100_a_304429]
-
însemnată în ambele războaie mondiale, atât uman cât și material. Un număr însemnat de americani de origine africană au părăsit câmpurile de bumbac și tutun ale Sudului venind și stabilindu-se în Chicago, unde au creat o formidabilă cultură a jazzului. Statul a fost numit după râul omonim, Illinois (râu), care la rândul său a fost numit de exploratorii francezi ai zonei după locuitorii nativi ai zonei, Illiniwek, un consorțiu de triburi de origine Algonquian, care populau zona la venirea europenilor
Illinois () [Corola-website/Science/303119_a_304448]
-
de participarea mai multor actori care recită din Eminescu, Caragiale, Arghezi ș.a. Cu o săptămână înainte de 11 iulie, centrul capitalei era împânzit de afișe care anunțau Seara de poezie contemporană din Ciclul Memoria deceniului nouă, urmată de un Concert de jazz susținut de Jonny Răducanu și Harry Tavitian. Urma să vorbească Mircea Ciobanu și să participe Mircea Cărtărescu, Smaranda Cosmin, Dan David, Florin Iaru, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin, Marius Popescu, Ion Stratan, Elena Ștefoi. Pe data de 10 iulie, evenimentul
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
a promovat o imagine provocatoare. Cel de-al doilea disc single al materialului, balada „Beautiful”, a fost un succes comercial și a sporit vânzările albumului de proveniență. În 2006 Aguilera revine cu "Back to Basics", un disc de muzică soul, jazz și blues care primește recenzii favorabile. Patru ani mai târziu interpreta lansează cel de-al șaselea album de studio din cariera sa; intitulat "Bionic" (2010), materialul conține elemente din muzica R&B, electropop și synthpop și nu s-a bucurat
Christina Aguilera () [Corola-website/Science/303101_a_304430]
-
odată cu încheierea campaniei de promovare a discului "Stripped". Conform declarațiilor cântăreței, ea își dorea ca viitorul său material să reflecte evoluția sa muzicală și totodată o îndepărtare de stilul abordat în trecut. Fiind puternic influențat de muzica anilor '20-'40, jazz și de cabaret, albumul "Back to Basics" a fost lansat la nivel global în august 2006. Deși CD-ul s-a bucurat de reacții pozitive din partea criticilor, unii dintre aceștia numindu-l „un pas firesc în cariera Aguilerei”, câțiva recenzori
Christina Aguilera () [Corola-website/Science/303101_a_304430]
-
ale vestului american din lume. Muzeul de Artă Iudaică Sherwin Miller prezervă cea mai mare colecție iudaică din sud-vestul Statele Unite, cu fragmente ale Holocaustului și artefacte relevante iudaismului din statul Oklahoma. Alte muzee, precum "Tulsa Air and Space Museum", "Oklahoma Jazz Hall of Fame" sau "Tulsa Geosciences Center", confirmă documentar istoria regiunii, în vreme ce "Greenwood Cultural Center" conservă patrimoniul afro-american al orașului găzduind o colecție de artefacte și fotografii ce documentează istoria Black Wall Street anterioară Revoltei Rasiale Tulsa din 1921. Încă
Tulsa, Oklahoma () [Corola-website/Science/302219_a_303548]
-
din orchestră liceului, cu care a apărut în două concerte publice, apoi a fost membru în orchestră semisimfonica „Ciprian Porumbescu”, condusă de Emil Cobilovici, care dădea concerte în fabrici și instituții. La îndemnul profesoarei Nițulescu Lupu s-a exersat în jazz, a făcut parte dintr-o formație de jazz, cunoscându-i pe Sergiu Malagamba, Joe Reininger, Otto Juster și Roland Granier. . Apoi a luat lecții de dirijat la Conservatorul evreiesc de pe Strada Sfinților, cu Eduard Lindenberg, elev al lui Hermann Scherchen
Sergiu Comissiona () [Corola-website/Science/302255_a_303584]
-
două concerte publice, apoi a fost membru în orchestră semisimfonica „Ciprian Porumbescu”, condusă de Emil Cobilovici, care dădea concerte în fabrici și instituții. La îndemnul profesoarei Nițulescu Lupu s-a exersat în jazz, a făcut parte dintr-o formație de jazz, cunoscându-i pe Sergiu Malagamba, Joe Reininger, Otto Juster și Roland Granier. . Apoi a luat lecții de dirijat la Conservatorul evreiesc de pe Strada Sfinților, cu Eduard Lindenberg, elev al lui Hermann Scherchen. La 17 ani, sub îndrumarea acestuia, apare prima
Sergiu Comissiona () [Corola-website/Science/302255_a_303584]
-
cele mai multe ori subiect de controversă din cauza interpretărilor și opiniilor personale. Există și alte subgenuri ale heavy metalului care au intrat în contact cu death metal și chiar cu genuri care nu aveau nicio legătură cu muzica metal, precum fuziunile dintre jazz și death metal. Atheistși Cynic sunt două exemple; cea din urmă și-a dezolvatat atât de mult stilul încât a inclus solouri de tobe inspirate de muzică jazz pe albume, în timp ce Atheist a încorporat elemente de jazz rock. Nile au
Death metal () [Corola-website/Science/302298_a_303627]
-
genuri care nu aveau nicio legătură cu muzica metal, precum fuziunile dintre jazz și death metal. Atheistși Cynic sunt două exemple; cea din urmă și-a dezolvatat atât de mult stilul încât a inclus solouri de tobe inspirate de muzică jazz pe albume, în timp ce Atheist a încorporat elemente de jazz rock. Nile au încorporat muzică egipteană și tematica orientala, iar Alchemist rock psihedelic și muzica aborigena. Unele formații, precum Nightfall, Septic Flesh, Fleshgod Apocalypse și Eternal Tears of Sorrow au introdus
Death metal () [Corola-website/Science/302298_a_303627]
-
precum fuziunile dintre jazz și death metal. Atheistși Cynic sunt două exemple; cea din urmă și-a dezolvatat atât de mult stilul încât a inclus solouri de tobe inspirate de muzică jazz pe albume, în timp ce Atheist a încorporat elemente de jazz rock. Nile au încorporat muzică egipteană și tematica orientala, iar Alchemist rock psihedelic și muzica aborigena. Unele formații, precum Nightfall, Septic Flesh, Fleshgod Apocalypse și Eternal Tears of Sorrow au introdus orgi și elemente simfonice, creând un amestec de muzică
Death metal () [Corola-website/Science/302298_a_303627]
-
excepție) aduce cu cel al instrumentelor din familia violei (viola da gamba, violone ș.a.). Chitara joacă un rol important în numeroase genuri muzicale aparținând folclorului, dar îndeosebi muzicii de consum. Între aceste genuri, se numără muzica blues, country, folk, flamenco, jazz, rock și pop. Practica contemporană include chitara cu șase corzi (acustică, mult mai rar electrică) în muzica cultă astfel: repertoriul specific este cântat la chitară „clasică” (ale cărei corzi sunt fabricate din nailon), muzica veche (renascentistă sau barocă), în lipsa unui
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
primit, prin retronimie, denumirea de „chitară acustică”. La sfârșitul secolului XIX, Orville Gibson experimenta noi forme de chitară, cu elemente preluate din înfățișarea violoncelului. În anii 1920, Lloyd Loar s-a alăturat lui Orville Gibson, cei doi construind prima chitară jazz, cu efuri decupate pe tabla de rezonanță (în locul obișnuitei rozete). Chitara electrică a luat naștere la inventarea primelor doze electromagnetice la sfârșitul anilor 1920, însă s-a bucurat de succes doar după 1936, când Gibson a introdus modelul ES 150
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
de rezonanță (în locul obișnuitei rozete). Chitara electrică a luat naștere la inventarea primelor doze electromagnetice la sfârșitul anilor 1920, însă s-a bucurat de succes doar după 1936, când Gibson a introdus modelul ES 150, făcut celebru de chitaristul de jazz Charlie Christian. Odată cu creșterea posibilităților de amplificare a sunetului, chitara electrică a captat atenția multor muzicieni și, bineînțeles, a creatorilor de chitare, fapt care a declanșat o adevărată cursă pentru perfecționarea lor. Când o coardă este făcută să vibreze, ia
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
produs de o coardă trebuie amplificat. Aceasta se face de obicei cu ajutorul unei cutii de lemn, numită cutie de rezonanță și care formează corpul chitarei. În anii 1930, chitariștii din fomațiile de muzică de dans și cei din bandele de jazz au început să își amplifice instrumentele, pentru ca acestea să poată fi auzite mai bine de către spectatori. Un traductor electromagnetic (o doză electromagnetică) este amplasat în spatele corzilor, transformând variația distanței față de coarda în mișcare în semnale electrice care pot fi amplificate
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
cinci sau chiar mai multe corzi, care pot atinge registrul subcontrabas. Chitarele pot fi numite și după genurile muzicale cărora le sunt destinate. Astfel, chitara clasică corespunde repertoriului de muzică clasică (cultă) pentru chitară, genului flamenco și, uneori, stilului de jazz numit gypsy jazz (impus de chitaristul Jean-Baptiste „Django” Reinhardt în perioada interbelică); instrumentul a fost împrumutat și de genurile muzicii de consum din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Alte chitare acustice (în acest caz, „chitară acustică” se
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
mai multe corzi, care pot atinge registrul subcontrabas. Chitarele pot fi numite și după genurile muzicale cărora le sunt destinate. Astfel, chitara clasică corespunde repertoriului de muzică clasică (cultă) pentru chitară, genului flamenco și, uneori, stilului de jazz numit gypsy jazz (impus de chitaristul Jean-Baptiste „Django” Reinhardt în perioada interbelică); instrumentul a fost împrumutat și de genurile muzicii de consum din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Alte chitare acustice (în acest caz, „chitară acustică” se opune „chitarei clasice
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
de genurile muzicii de consum din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Alte chitare acustice (în acest caz, „chitară acustică” se opune „chitarei clasice”, fiind mai exact vorba de chitara "western") se întrebuințează pentru muzică folk, rock, pop, jazz, uneori în formațiile de muzică veche ș.a., instrumentul având o construcție și un timbru diferit. Chitarele electrice nu primesc întotdeauna astfel de etichete, fiind totuși binecunoscută delimitarea între chitare destinate genului jazz (chitare jazz), rock sau metal. Aceeași distincție se
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
western") se întrebuințează pentru muzică folk, rock, pop, jazz, uneori în formațiile de muzică veche ș.a., instrumentul având o construcție și un timbru diferit. Chitarele electrice nu primesc întotdeauna astfel de etichete, fiind totuși binecunoscută delimitarea între chitare destinate genului jazz (chitare jazz), rock sau metal. Aceeași distincție se face și în cazul chitarelor electrice bas (cele acustice bas, introduse în anii șaptezeci, fiind destul de rar folosite, eventual echivalând chitara electrică în muzica acustică, "unplugged"), existând „bași” (chitare bas) de jazz
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
întrebuințează pentru muzică folk, rock, pop, jazz, uneori în formațiile de muzică veche ș.a., instrumentul având o construcție și un timbru diferit. Chitarele electrice nu primesc întotdeauna astfel de etichete, fiind totuși binecunoscută delimitarea între chitare destinate genului jazz (chitare jazz), rock sau metal. Aceeași distincție se face și în cazul chitarelor electrice bas (cele acustice bas, introduse în anii șaptezeci, fiind destul de rar folosite, eventual echivalând chitara electrică în muzica acustică, "unplugged"), existând „bași” (chitare bas) de jazz, bași de
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
jazz (chitare jazz), rock sau metal. Aceeași distincție se face și în cazul chitarelor electrice bas (cele acustice bas, introduse în anii șaptezeci, fiind destul de rar folosite, eventual echivalând chitara electrică în muzica acustică, "unplugged"), existând „bași” (chitare bas) de jazz, bași de rock sau metal ș.a., construcția diferită permițând abordarea tehnică variată. Există instrumente de forma chitarei, a căror construcție nu folosește o tastieră delimitată prin bare (taste); deși nu respectă unul dintre aspectele specifice ale instrumentului, ele sunt numite
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
pe tastieră, fie din semiton în semiton, fie în punctele obișnuite pentru marcaje de la chitara cu taste (en. "fretted guitar"). Mai rar întâlnite în cazul chitarelor standard, modelele fără taste sunt mult mai răspândite în cazul chitarelor bas, destinate genului jazz sau altor genuri mixte ale muzicii jazz (en. "fretless bass").
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
fie în punctele obișnuite pentru marcaje de la chitara cu taste (en. "fretted guitar"). Mai rar întâlnite în cazul chitarelor standard, modelele fără taste sunt mult mai răspândite în cazul chitarelor bas, destinate genului jazz sau altor genuri mixte ale muzicii jazz (en. "fretless bass").
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]