149,721 matches
-
pula, spuse el. Poate cincizeci de mii de pula. — Firește că nu, replică Mma Ramotswe. Sunt și unele foarte scumpe, evident, dar sunt altele foarte bune, care nu costă prea mult. Am putea merge să aruncăm o privire. La magazinul Judecata de Apoi, de exemplu. Au sortimente variate. Zis și făcut. În dimineața următoare, după ce Mma Ramotswe termina de trecut în revistă corespondența de la Agenția de detective, urmau să meargă la magazinul de bijuterii Judecata de Apoi să aleagă un inel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să aruncăm o privire. La magazinul Judecata de Apoi, de exemplu. Au sortimente variate. Zis și făcut. În dimineața următoare, după ce Mma Ramotswe termina de trecut în revistă corespondența de la Agenția de detective, urmau să meargă la magazinul de bijuterii Judecata de Apoi să aleagă un inel. Era o perspectivă îmbietoare și până și domnul J.L.B. Matekoni, care răsuflase ușurat la ideea unui inel pe care și-l putea permite, se trezi nerăbdător să pornească la cumpărături. Acum, că mai rumegase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aur. Și toate astea pentru ca Mma Ramotswe să-l poarte pe inelarul mâinii stângi și să dea de veste întregii lumi că el, domnul J.L.B. Matekoni, proprietarul garajului Tlokweng Road Speedy Motors, urma să-i fie soț. Magazinul de bijuterii Judecata de Apoi era bine ascuns la capătul unei străduțe prăfuite, lângă librăria Mântuirea, care vindea biblii și alte texte religioase și firma de contabilitate Mothobani: Ține Garda Financiară departe. Era un magazin mai curând modest, cu acoperișul verandei înclinat, susținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ci pentru că nu-mi place necinstea sub nici o formă. Treaba asta am învățat-o de la tatăl meu. Cât timp a lucrat la Curtea Supremă a văzut tot soiul de oameni răi, inclusiv criminali. I-a văzut stând în sala de judecată și spunând minciuni, fiindcă știau că au ajuns să plătească pentru faptele lor reprobabile. Îi privea când judecătorii îi condamnau la moarte și vedea cum bărbați solizi, puternici, care bătuseră sau înjunghiaseră alți oameni, se transformau în niște copii mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
grijă de prichindei pe toată durata copilăriei lor și, într-adevăr, în cazul fetiței, pe toată durata vieții. Cum reușise Mma Silvia Potokwane, exuberanta directoare a orfelinatului, să-l convingă să ia copiii, era mai presus de puterea lui de judecată. Știa că avuseseră un soi de discuție pe tema asta și-i promisese că o să-i ia, dar oare cum de fusese împins să-și asume o asemenea obligație pe loc? Mma Potokwane fusese ca un avocat abil care interoghează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
închisoare erau probabil doar o mică parte din cele pe care le săvârșise. Asta, însă, nu avea nici o importanță: se arătase indignată de condamnarea lui, iar indignarea ei luase forma unor țipete și gesticulări prelungite la adresa polițiștilor din sala de judecată. Judecătoarea, care era pe cale să părăsească sala, își reluă locul și ordonă ca Florence să fie adusă în fața ei. — Asta-i o sală de tribunal, spusese ea. Trebuie să înțelegeți că nu aveți voie să strigați la polițiști și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aici. Domnul J.L.B. Matekoni vine cu mine la poștă. N-avea nici o scăpare. Cu capul plecat, ca un școlar prins cu ocaua mică, o urmă pe Mma Ramotswe spre oficiul poștal, unde, în fața șirurilor dese de căsuțe poștale, își așteptă judecata și sentința pe care știa că le merită. O să divorțeze de el - dacă acesta era termenul corect pentru o logodnă ruptă. O pierduse din pricina necinstei și prostiei lui, și nu era decât vina lui Mma Potokwane. Femeile ca ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
știam fără s-o fi atins vreodată, era acolo, o simțeam în jurul tâmplelor, îmi cuprindea omoplații, mă învăluia, voiam să dispar în sângele ei și mă trezeam și mușcam perna să nu-i strig numele...” Porcule... a suspinat într-o judecată de valoare. Mi-am găsit o poziție mai comodă, mai ales că mi-e tot mai limpede că n-am să mă pot extrage prea repede din cameră. - De asta ce zici? „Mângâiam în neștire foile și-mi imaginam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Bună ziua... - Domnu’ pictor, bine că ați venit... Ce ne mai facem? Iar s-a șters... Uitați-vă, acolo unde-ar fi trebuit să fie Pruncul parcă a dat cineva cu glaspapir și cu diluant, Sfânta nu mai are ochi, din Judecată n-au rămas decât două trompete, dincolo, la iesle, e numai capul de măgar... Nu se mai vede arhanghelul Gavriil, doar o mână și jumătate de față, pe peretele celălalt s-a dus o bucată de scară, cu tot cu păcătoși, balaurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sale vieți. Dumnezeu și „Eu, Regele”, În ordinea pomenită - sau invers, căci cu privire la acest amănunt preoții și justiția nu erau niciodată de acord -, fuseseră dintotdeauna piatra de temelie pe care se așezase lumea lui, și nimeni, de cînd avea el judecată, nu Îndrăznise să pună la Îndoială În prezența lui autoritatea unuia sau canalele stabilite pentru a-l adora ori a intra În comuniune cu celălalt. Pedeapsa cu moartea În ambele cazuri, prin spînzurătoare sau ardere pe rug, era sancțiunea finală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
anse lungi - care era la rîndul său o rie În interiorul altei mari rii -, Aldan trăia de pe urma mării și pentru mare și oamenii născuți acolo nu și-ar fi imaginat vreodată altă viață decît aceea de marinar, de Îndată ce aveau putere de judecată, și nu se Întorceau decît pentru scurte escale temporare sau pentru lunga escală finală În așteptarea morții, În pofida faptului că, la vremea respectivă, aproape șaizeci la sută din marinarii aldanezi dispăruseră pentru totdeauna Înghițiți de ape. Acolo exista un cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fără vînt și fără pește. Începu să vîslească Însuflețit. Dacă mergem așa, În cîteva zile trecem de jumătatea drumului... Ea lăsă să-i scape un oftat răgușit: - Jumătatea drumului! exclamă ea. Dumnezeule milostiv! Prostul Knut, vlăguit, Își pierdu și puțina judecată care-i rămăsese după a patra săptămînă de călătorie, cînd hrana se Împuținase și era limpede că În acea mare foarte adîncă și liniștită peștii nu se ridicau la suprafață, oricîte feluri de momeală ar fi Încercat să le dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
milion de dolari, care a primit de lucru de la un absolvent recunoscător al aceleași universități care-și dorea un ginere capabil să rămână treaz în timpul celor șase sau șapte finale universitare din preajma Crăciunului. Dar poate că mă pripesc puțin cu judecata. Brandy se depășise pe sine în privința umidității feminine. Iată-l pe băiatul ăsta cu un cromozom Y în plus, într-un costum de serj albastru la două rânduri, un băiat ale cărui labe fac să pară mici până și mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-o. Era așa dureros să fiu un copil normal mediocru. Voiam ceva care să mă salveze. Voiam opusul unui miracol. Dintr-o altă cameră, Ellis zice: — Orice spui poate să fie și va fi folosit împotriva ta în sala de judecată. Și, pe plintă, scriu: Adevărul E Că M-am Împușcat Singură În Față. Nu mai am loc să scriu, nu mai am sânge cu care să scriu, și Brandy zice: — Ți-ai spulberat singură fața? Încuviințez. — Asta, zice Brandy, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
manevra gîndirea. Și asta o făcea cu el, cu Mihai Mihail, omul care nu se lăsa copleșit de granguri mari de tot în ale politicii. Iar faptul că îi era șef agrava situația. Nu un subaltern trebuia să influențeze asupra judecății șefului, ci invers. Poate că era corect ce semnala Bîlbîie, poate că Basarab Cantacuzino într-adevăr dorise să provoace o conștientizare a nemulțumirii acestor grade mici, depășite de vîrstă, nedreptățite într-un fel, dacă socoteai ritmul avansărilor pe întreaga armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
celei de-a doua chestiuni. Știa de unde vine primejdia și într-un caz și în altul trebuia să se încredințeze altcuiva, să meargă pe o mînă străină, trebuia să-și înfrîngă propriul instinct pentru a asculta, a se supune altor judecăți, altor voci. Iar teama asta era scîrboasă, paralizantă. În vremea războiului își făcea o mie și una de gânduri, dacă între timp s-au plantat mine noi, dacă a plouat și a alunecat terenul, există astfel de cazuri de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deși numai eu aș fi Îndreptățită s‑o fac - dar am totuși o nedumerire: cum a fost posibil ca doamna N.R.‑S., știind bine de existența acelei fetițe suferinde, În pofida instinctului său matern (care, evident, nu trebuie să prevaleze În judecata critică), să susțină că În poeziile În care apare cuvântul Kind este vorba de „o angoasă datorată dihotomiei supraeului (Nad‑Ja, nota trad.) În care se presimte sentimentul culpabilității“! Sărmanul Mendel Osipovici s‑ar Întoarce În groapă dacă ar citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Fiindcă acolo sunt inventariate numele a optsprezece miliarde de oameni, vii și morți, Înregistrarea minuțioasă a unui milion și două sute cinzeci de mii de microfilme pe care le‑a adunat până‑n prezent „Societatea genealogică a Bisericii Tuturor Sfinților a Judecății de Apoi“. Aceasta fiind denumirea oficială a arhivei mormonilor din biserica Salt Lake City, care, În urmă cu o sută cinzeci de ani, va fi Întemeiată de Joseph Smith și ai cărei adepți, conform datelor mormone, se ridică, În Statele Unite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Roonuí-Roonuí. Nu, răspunse el sincer. Dar cele mai vechi tradiții povestesc că strămoșilor noștri le-au trebuit ani întregi ca să ajungă, dinspre vest, până în Bora Bora, în timp ce mie mi-au ajuns opt luni ca să mă întorc de la Pământul Infinit. După judecată mea, asta înseamnă că Bora Bora se află mai aproape de marginea răsăriteana, decât de marginea apuseana. Dar Bora Bora este buricul lumii, protesta Chimé din Farepíti. Toate insulele se considera buricul lumii, îi atrase atenția căpitanul Mararei. Și înrealitate fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Cora. Abandonată. Fermentând în interior. Neluată în seamă, acolo împreună cu pungile de pastile și cocaină. Cu sticluțele și baloanele pline cu bile de cocaină și heroină. Cu toate pistoalele și cuțitele care așteaptă să apară în câte-o sală de judecată. Toate pungile și baloanele alea împuținându-se treptat, devenind tot mai mici, până mai rămâne în ele destul pentru a obține condamnarea pentru infracțiune. Toate obiectele alea, folosite. Dar nu, au încălcat regulile. I-au dat voie Corei să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
școlarii ca pe propriul buzunar, ea sesiză că Luana învăța mecanic, înșiruind pe tablă cârduri de demonstrații, ajutată doar de o memorie de invidiat nu și de un studiu aprofundat. Luana, ce-mi "pictezi" tu aici e memorie și nu judecată. În felul ăsta n-ai să ai rezultate prea bune la treaptă. Cu oarece emoții în ce privea reușita la examenul de matematică, cu o inimă cât puricele la gândul celui de fizică, eleva Leon se baza eroic pe nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
își plătea adevăratul tribut. Nicolae Ceaușescu și academician doctor inginer "Honoris Causa" Elena Ceaușescu au fost executați de Crăciun. Acel Crăciun al lui Moș Gerilă de altă dată. Văzându-i căzuți și adormiți pentru vecie, plecați în lunga călătorie spre Judecata Domnului, Luana simți atâta milă, cât era în stare să dea sufletul ei de om simplu pentru niște ticăloși. La facultate, nimeni nu mai era ce fusese cu foarte puțin timp în urmă. Din toată gloata de comuniști, acum nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să se mărite, răsfățata blondă renunța la un soț dotat cu toate calitățile. Altădată conciliantă sau nepăsătoare la acțiunile celorlalți, mătușa Anda o sfida cu o privire glacială, aruncată peste nasul ridicat a superioritate. Sanda, intrată în gura târgului și judecată de lipsă de control asupra fetei, nu mai putea ieși din casă de groaza bârfelor la colț de stradă. Biata femeie, era devastată. Cum aveau să trăiască amândouă dintr-un singur salariu? Nu mai erau vremurile de altădată când, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
i-ar fi plăcut mult să-l întâlnească în acele locuri. Rebeca se trezi, astfel, urmărită și abordată necontenit de un bărbat necunoscut. Luana bănuia zbuciumul femeii și discuțiile interminabile cu Radu care, așa cum îl știa, gelos fără măsură și judecată, o asalta cu reproșuri și-o învinuia că e responsabilă de această situație penibilă. Îl vedea urlând, amenințând, interzicându-i să mai îmbrace haine provocatoare. Intuiția feminină îi spunea că Rebeca nu înghite, deloc, atitudinea bărbatului, că protestează cu vehemența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se afle în brațele lui, vocea ei tăioasă îi va strica bucuria, aruncându-i în față păcatul. Ar fi vrut să-i poată spune ce gândește și el s-o ajute să scape de această demonică prezență. Să-i amețească judecata, s-o facă să uite, să-i spună că nu conta, că o iubea oricum. Ștefan... El o opri, ca și cum ar fi știut ce-i trece prin minte și nu era momentul să discute despre asta. Gata, acum. Vom mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]