8,051 matches
-
27 de ani... - Aș dori eu să mai am doar 27, dar timpul se scurge nemilos în ceea ce mă privește... Aveam timp să ajung pe o anumită treaptă în plan universitar? Doar ți-am spus ce sunt și cum...Îți jur că nu glumesc! se opri din mers Eugen pentru a fi mai convingător. Știi, eu împlinesc anul acesta patruzeci, pe când tu... ești atât de fragedă...Doamne! Ce treabă are una cu alta? Între prieteni nu se pune problema vârstei, iar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și, când am văzut-o acolo, am crezut că înnebunesc... Erau pe zăpadă... Am plătit și am plecat fără să-i mai salut, fără să le dau explicații... Am dat telefon și am jignit-o. Ea a negat. S-a jurat că nu s-a lipit de ea bărbat nicicând..., că a fost numai cu mine... Am spus că vin la ea imediat... să-mi dea ori să-i dau eu amănunte... Eram furios. A zis că pot veni... Urma să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
din apartamentul familiei tolbiac. Între etajul doi și etajul întîi, alte obiecte risipite pe jos : o brichetă transparentă din plastic, un ceas de mînă cu lanț (ce noroc că nu s-a spart !), o linguriță din argint (X ar putea jura că proprietarul ei a ieșit la un moment dat din apartament cu ceașca de cafea într-o mînă și cu lingurița în cealaltă înainte de a o scăpa pe jos), o batistă brodată de damă (să fie batista domnișoarei matilde ?)... „auzi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
unghia degetului arătător de la mîna stîngă. Spun că îl auzi întrucît această operațiune de curățare a „mizeriei”, invizibile de fapt, de sub unghiile sale produce un sunet extrem de neplăcut auzului, e ca și cum cineva ar vrea să cojească un ou crud. îți jur, de mai multe ori era să-l dau afară din librărie, deși pînă la urmă m-am abținut și am preferat să urc eu la etaj sau să ies pretextînd că merg la poștă, dar de fapt m-am refugiat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sărut, de o primă noapte de dragoste sau de un prim eșec erotic. aveam chiar această uluitoare capacitate de a intui, după cum începea primul capitol al romanului, cam la ce pagină urma să se producă primul frison erotic. Și vă jur, rareori mă înșelam... Cu o precizie pe care mi-am perfecționat-o în decursul anilor, după prima pagină citită puteam trece apoi în mod aproape automat la pasajele care mă interesau cu adevărat. Prima scenă cu el care o strînge
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
începu totuși să dea semne de nervozitate și să se îndoiască de valoarea reperelor mele în încercarea de a găsi intrarea la Cafeneaua timizilor. — te înșeli în legătură cu stradă, îmi spuse Paul. — nu-i adevărat, insistam eu, aceasta este strada, îți jur. Uite parcul, din cafenea se vede exact acest parc, se văd aceste bănci, se vede acest foișor octogonal... Pe acești domni bătrîni care joacă șah îi vedeam și din cafenea, am stat ore și ore în cafeneaua asta și m-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că așa ceva nu a existat niciodată aici.” toată această lume nu reuși însă nici să mă destabilizeze și nici să mă păcălească. mai ales cînd își puneau mîinile pe umărul meu în încercarea de a fi cît mai convingători. (Vă jur, cînd cineva vă pune o mînă pe umăr și vă privește drept în ochi încercînd să vă convingă de ceva, ceea ce trebuie să înțelegeți este exact contrariul.) Paul se sătură însă, după două ore de căutări infructuoase, de acest joc
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la această replică știu că urmează punerea mea sub acuzație, cineva trebuie să plătească pentru această enormă aberație și strivitoare nedreptate sub semnul cărora se derulează toate poveștile de dragoste. Și cine va trebui să plătească ? eu. — Domnișoară ri, vă jur că îmi pasă foarte mult și sunt și eu cutremurat, deși fac eforturi să nu arăt, din cauza acestei catastrofe metafizice. sunt efectiv înmărmurit și nu știu ce să fac. — sunteți cu adevărat înmărmurit ? — Da, sunt înmărmurit. Cînd aude că sunt înmărmurit, Domnișoara
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
zi am deschis însă această discuție cu Domnișoara ri : — Domnișoară ri, știți că în absența dumneavoastră și a domnului Bernard, atunci cînd rămîn eu singur în librărie, vin aici diverși indivizi ca să asculte cărți ? — nu vă cred ! — Ba da, vă jur. există o specie de oameni care aud ce spun cărțile. nu știu dacă acești oameni și citesc, dacă sunt și îndrăgostiți de literatură, dar ei știu să asculte o anumită muzică emanată din paginile cărților. — nu vă cred ! Vă jur
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
jur. există o specie de oameni care aud ce spun cărțile. nu știu dacă acești oameni și citesc, dacă sunt și îndrăgostiți de literatură, dar ei știu să asculte o anumită muzică emanată din paginile cărților. — nu vă cred ! Vă jur, Domnișoară ri. Probabil că acești oameni sunt organizați într-un club sau într-un cerc... mai mult ca sigur că ei își furnizează și informațiile despre locurile unde cărțile șoptesc, șușotesc sau fredonează diverse arii... Pentru că nu peste tot se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tonul. îmi pare rău că te-am contrazis, că te-am bruscat, că te-am insultat. nu trebuia să te fac bou. trebuie să mă crezi că nu știu nici eu cum s-a putut întîmpla acest lucru. Și îți jur că am regretat enorm această ieșire chiar în momentul în care se producea. Chiar în momentul cînd pronunțam vocativul Boule !, mi-am dat seama de imensa greșeală comisă. De altfel ai observant că imediat circuitele mele s-au blocat. De
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Gibraleón, conte de Benalcázar y Beñares, viconte de La Puebla de Alcocer, Domn al orașelor Capilla, Curiel și Burguillos etc.). apoi i se adresează cititorului prin intermediul unui prolog etalat pe 11 pagini (Cititorule lipsit de alte treburi, și fără să mă jur m-ai putea crede că tare-aș vrea să fie cartea asta, ca una ce-i odrasla minții mele, cea mai desfătătoare și mai înțeleaptă din cîte s-ar putea închipui. Etc.) Două etape introductive, deci, fără ca ritualul de introducere
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și semn, dar nu sunt sigur că toți vor putea merge atît de departe ca mine, altfel spus pînă dincolo de viață. s.o.s. Ce pot să mai fac acum ? simt cum crește în mine o disperare aproape umană. Vă jur, nimic mai dezastruos pentru o mașină atît de perfecționată ca mine, decît să nu lase în urma sa un roman perfect. în mod normal textul acesta ar fi trebuit să aibă limpezimea demonstrativă a unui sistem filozofic. ori, acum cînd văd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
apoi spuse convins: - Mama zice că ai să-ți cauți o funcție! Când Felix se înscrise cu adevărat la Universitate, Aglae păru consternată. - Tu nu supraveghezi deloc pe băiatul ăsta? zise ea lui Costache. Stănică deplânse soarta intelectualilor și se jură că, dacă ar fi avut din nou vârsta lui Felix, s-ar fi vârât la un meșteșug. Lucrul fiind iremediabil, Aglae începu și ea să compătimească viața medicilor, să dea pilde de mizerie, să dezguste în orice chip pe Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în mâneci și ieși ca un glonț din casă și din curte. Din acea zi nu se mai întoarse în căminul lui. Aglae îi ordonă să divorțeze, Stănică fu și el de aceeași părere, "de vreme ce nu vă înțelegeți", dar se jură că Ana și cu el petrecuseră în chip nevinovat, nedîndu-și seama cum a trecut vremea. Lucru curios. Când auzi de divorț, Titi se întunecă. Nu voia. - Să facă ce-o ști, zise el cu absurditate, nu mă privește.Eu n-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nimeni! Ai avut-o! Nu? Serios? Tare ești inexpert!) În sfîrșit! Și după aceea a zburat! Parcă mie nu mi-a făcut la fel?! Felix rămase cu gura căscată, neînțelegînd în începutul lui de ebrietate că Stănică inventează. - Zău, se jură Stănică, știe toată lumea! Am vrut s-o iau denevastă, s-o ridic până la mine, fără să mai întreb ce și cum, totul era gata, gustasem, ca omul, mă-nțelegi, din fericirile dragostei, și Otilia m-a plantat. - Ai vrut să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și zahăr. - Ce are, doctore? întrebă Stănică, foarte interesat, afară,crezi că se curăță? Moștenim? - Te cam grăbești. Bătrânul e jovial, destul de voinic. Poate fi o criză de glicozurie, se întîmplă la arteriosclerotici. Nu mi se pare grav. - Uite,-ți jur pe amintirea mamei mele, zise Stănică,reintrat în casă, că mi-a spus doctorul că n-ai nimic. Doctor excelent, face minuni! - Când îți spun eu că sunt sănătos tun! Dați-mi să mănânc. - Asta nu, protestă Aglae, ai auzit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înțelegea. - Scârboasă femeie! Asta n-are nimic sfânt. Bărbat, frate, toți-s fleac pentru ea. Ambițioasă și veninoasă. Olimpia mea începe să se gălbejească la față, ca și ea. Otilia, ce mai fată! Bravo, Pascalopol, bravo, Felix!" Deși Felix se jurase de a nu mai păși în casa Aglaei, totuși își călcă cuvântul, și iată cum. Intrase de la început în grațiile profesorului de psihiatrie, savant blând și integru, căruia îi ceruse informațiuni bibliografice ce dovedeau o orientare afară din comun. Când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de vreme ce el stimează pe profesor ca pe o ființă deasupra comunului. De altfel, și ceilalți arătau cel puțin deferență pentru maestru. Prin urmare, indiferența colegilor e simulată, e mai mult de formă, de invidie. Felix își strânse pumnii pe ascuns. Jură să lucreze și să studieze atât, încît la vârsta când unii își dau doctoratul el să aibă îndărătul lui o activitate publicistică remarcabilă. Și se hotărî totdeodată să-și reprime orice vanitate și să nu mai comunice nimic nimănui, să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o contribuție la binele omenirii. Greșise caietul, bătea cîmpii? Otilia spusese despre Simion că fusese în tinerețe un om aventuros. Felix trebui să recunoască sincer că, dacă ceilalți n-ar fi afirmat că Simion se purta așa totdeauna, ar fi jurat că nu e în toate mințile. Această idee începu să-l preocupe. Se dădu repede jos din pat, cu picioarele goale, și scoase din dulapul lavoarului un morman de fascicole cu cursul de psihiatrie al profesorului care-l remarcase. Nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se lăsă pe genunchii generalului. În vremea aceasta, Felix mai mult fugea decât mergea. Sufletul lui era răscolit ca de o furtună mare. Venise la București cu gânduri de muncă, cu ambiții mari, găsise o fată așa cum o visase, îi jurase iubire și stimă pe toată viața, și acum ajunsese să doarmă noaptea la o individă suspectă. Firește, Georgeta era frumoasă, dar nu era decât o prostituată de lux. Probabil, gândi, își bătea joc de ingenuitatea lui, voia să guste senzații
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
femeie rea ca mătușa dumitale, să nu te superi, n-am văzut. - Nu e mătușa mea. Nici n-aș putea spune ce grad derudenie este între mine și ea. Aproape nimic. - Este baba absolută, fără cusur în rău, pot să jur. Bărbatul ei înnebunea și fără infecție. Acum e fericit, fiind înconjurat de ingeri. Și ăsta nu e un caz particular. Așa se va întîmpla în chip necesar, subliniez, ne-ce-sar, cu oricine se însoară. Căsătoria monogamică, alunecă Weissmann în paradoxuri în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de surescitat, încît nu știa bine ce să facă. Porni cu capul gol pe stradă. În urmă, simți pași și se auzi chemat de Weissmann. Când fu lângă el, acesta îi spuse foarte încurcat: - Eu n-am nici o vină, îți jur pe iubirea mea. Eu nici nu-i cunosc pe dumnealor decât din vedere. Domnul Stănică ne-a adunat. Ne-a spus așa, că e îngrijit de tristețea ta, că ai suferit mari decepții în dragoste și vrea să te distreze
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
E prea târziu. Mai plăcut e să-ți aduci aminte fericiri trecute, dacît ca după o tinerețe uscată să ai târziu ceea ce n-ai avut la vreme. Tu iubești pe Otilia, fără îndoială, și ea te iubește pe tine. Îți jur aici, față de ea, că niciodată nu s-a plâns. Deocamdată, nici n-ar avea de ce. Dar, Costache, gîndește-te la ce ți-am spus eu odată, de nu, îți fur pe Otilia. Îmi trebuie și mie. Felix se încruntă deodată, însă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică deschise ochii lui Felix, care se încredințase că supărarea față de acesta e lipsită de orice eficacitate. El arătase, cu solide argumente, care putea fi prețul întregului material. Totul fusese cumpărat pe sume derizorii și, întrucît privește cărămida, Stănică se jura că moș Costache a luat-o gratis. Într-adevăr, se dărâmase undeva, prin centru, câteva case vechi, în scopul de a se clădi un mare hotel. Întreprinzătorii cumpărase locul cu un preț în care construcția veche intra prea puțin. Dimpotrivă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]