4,444 matches
-
însă mâna ei mă ținea strâns. - Hei, trebuie să vorbim despre teza ta. S-a întors către prietena cu o mutră apologetică, strigându-i „Așteaptă-mă!“ peste hărmălaia petrecerii. Încă dansând pe melodia celor de la Eagles, am târât-o prin labirintul de trupuri încinse până când am ajuns în dreptul ușii de la baie și, după ce m-am asigurat că nu era nimeni înăuntru, am trecut pragul în pas de dans și am tras zăvorul. Era așa de liniște înăuntru că ai fi putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
studentă în baie, așa că răspunsul la întrebare, prietene, e un nu categoric. Subit, câinele se sătură de prezența noastră și începu să latre la noi să eliberăm garajul. - Și cu asta, am spus, ne întoarcem la petrecere. Am reintrat în labirint și în timp ce îmi făceam loc prin întuneric m-am simțit agitat. Încăperile păreau și mai înțesate decât înainte, iar afară lumea făcea baie în piscină. Realizând că mulți dintre studenți erau printre cei mai în formă cheflii, mă întrebam cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să încercăm să ajungem la Castelul Săo-Jorge, de unde am putea cuprinde cu privirea întregul oraș și am obține mai multe certitudini de călător. Alegem a doua variantă. Părăsim platoul de jos și o luăm spre colină, pierzându-ne într-un labirint de străzi înguste și întortocheate. Urcușul însă ne răpește privilegiul de a ține în raza vederii castelul, el dispare după acoperișurile clădirilor de care ne apropiem. Prea încrezuți în capacitatea noastră de orientare într-un loc străin, care, în plus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rând - mândria națională a Spaniei -, care își are statuia instalată în fața muzeului. Veronese, Murillo, Botticelli, Rafael, Rubens, Ribera, cei doi Bruegel (bătrânul și fiul), Bosch, Goya, El Greco, Zurbarán ș.a. Sute, poate mii de tablouri fără preț. Sunt săli nenumărate, un labirint de încăperi care îmi evocă biblioteca lui Umberto Eco din Numele trandafirului. Deși este un perfect paralelogram ca formă - aproximativ 200 de metri în lungime și 40 de metri în lățime -, adică o structură clar conturată din exterior, aceste dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Am rătăcit ore în șir, ciocnindu-mă mereu de noi grupuri de vizitatori antrenați într-o mișcare browniană prin încăperile muzeului, uneori mă întâlneam cu colegi din Tren, cu care schimbam câteva impresii, și mă pierdeam din nou în acel labirint fastuos. Efectul de copleșire nu este instantaneu. Luneci de la tablou la tablou cu o senzație de foame intelectuală, de curiozitate nelimitată. Apoi, începi să ai probleme. Mai întâi, oboseala din picioare. Au trecut ceasuri lungi în care nici măcar nu te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
viitorului. Dacă, printr-o întâmplare, ar avea această revelație, ar mai putea trăi la fel? Ar suporta șocul cunoașterii?... VASILE GÂRNEȚ: Expo 2000 se întinde pe un teritoriu imens. Am câteva hărți și prospecte și încerc să mă descurc în labirintul de „străzi”, „străduțe”, „cartiere”, „pavilioane”, „piețe”, „sectoare” hașurate în trei culori: zona de vest - roșu; zona centrală - verde; zona de est - vișiniu. Un adevărat oraș situat în cartierul nou, Kronsberg - la o distanță protectoare de cartierele periferice -, în sud-estul Hanovrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dintre noi, trăitorii de azi, sau nu e decât aura pe care i-au atribuit-o urmașii, scoțându-l din rândul muritorilor banali și inexpresivi? VASILE GÂRNEȚ: Abia la hotel am simțit cât de mult m-au stors peregrinările prin labirintul de la Expo și plimbarea prin Hanovra. Orașul este mai spațios decât Dortmundul, iar rețeaua de magazine - impresionantă. După-amiază sunt programate câteva întâlniri în oraș, lecturi ale scriitorilor din Trenul Literaturii, dar o ploaie rebelă și, apoi, o furtună în toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mulți turiști la castel, ieșiți din case pe o vreme ploioasă. Cercetez încăperile edificiului. Sală după sală, adăpostind mici muzee de obiecte prețioase: sculpturi, crucifixe, veselă de argint, aur și porțelan, icoane, sipete, straie cusute cu fir etc. Un adevărat labirint, care, desigur, așa cum îi stă bine unui loc fermecat, se dovedește mult mai încăpător pe dinăuntru față de cât ți-ar sugera dimensiunile exterioare ale incintei. Nu-i găsesc pe ai mei, și peregrinările dintr-o cameră în alta, interminabile - refectoriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
măcinând nervii unui om normal, și mai ales ai unui intelectual cu ceva lecturi la activ, a cărui vulnerabilitate psihică se hrănește prin accesul la o memorie culturală de o ambivalență discutabilă. Aceste „achiziții” literare, acest „combustibil” al spiritului, în labirintul de la Oktyabriskaia, cum spuneam, nu te ajută, ci te dezavantajează. Începi să vezi stafii acolo unde nu e vorba decât de un ecleraj execrabil, să exagerezi pericole abia mijite. Mirosul rânced, de vechitură pe cale să se prăbușească, răspândit în toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înțelegând că-i va fi greu să mă convertească la „codul” ei de comunicare. La Gara Centrală din Varșovia, happening-ul se dezvoltă, transformându-se într-un spectacol numit „Zona tăcerii”. Figuri mascate, care ne invită să trecem printr-un labirint de triere - niște „cercuri” ale Infernului lui Dante, dar fără cazan, smoală și... încornorații fochiști. Suntem invitați să intrăm în niște camere de duș, să lăsăm la curățat hainele de pe noi, ca într-un fel de expiere a trupului. Anita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
deoarece și alte reflexe de comportament se pot repeta „în cerc”, ci dacă acest „motiv esențial” al „caracterului său” poate fi - și trebuie să fie! - unul formator, unul absolut tipic, unul „salvator”! Aminteam în această serie de „confesiuni” de motivul „labirintului” în existența mea, ce a prins, s-a transformat cu încetul și după multe ocoluri, eșecuri și aferente suferințe - în motivul cercului. Ca o salvare de obsedantul labirint, formă-informă a existenței a mii și mii de indivizi, azi, în modernitate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
absolut tipic, unul „salvator”! Aminteam în această serie de „confesiuni” de motivul „labirintului” în existența mea, ce a prins, s-a transformat cu încetul și după multe ocoluri, eșecuri și aferente suferințe - în motivul cercului. Ca o salvare de obsedantul labirint, formă-informă a existenței a mii și mii de indivizi, azi, în modernitate, după ce am început să credem cu adevărat că Der Gott ist tot - că Dumnezeu e mort -, afirmație nietzscheniană și ea, dar care, fără a înțelege sau a cunoaște
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o propune, apare ca o frază a disperării, a lamentației sau, în ultima instanță, ne duce pur și simplu la propoziția lui Ivan Karamazov: - Dacă Dumnezeu e mort, totul e posibil! Trebuie să adaug că pentru mulți, azi, conceptul de labirint nici nu este unul negativ, ce trebuie respins; de vreun secol, mulți - și mai ales unii ce pot crea opinie, prin prestigiul propriu sau prin atotputernicele medii - nu numai că s-au acomodat cu această „realitate”, dar au statuat-o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
medii - nu numai că s-au acomodat cu această „realitate”, dar au statuat-o și ca o formă a „libertății persoanei”, a „exoticului”, a „aventurii” ce poate deveni o existență. Dar pentru mine, ca și pentru tânărul care am fost, labirintul era un infern și, nu obosesc să o repet, tinerețea mea a durat o eternitate, poate tocmai din acea tânjire după o „lege” a propriei mele firi, o profundă și dureroasă aspirație de a ieși (împreună cu Ariadna, unul din cuvintele-cheie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu obosesc să o repet, tinerețea mea a durat o eternitate, poate tocmai din acea tânjire după o „lege” a propriei mele firi, o profundă și dureroasă aspirație de a ieși (împreună cu Ariadna, unul din cuvintele-cheie la Nietzsche!Ă din labirintul acelei existențe, de atunci. Surparea autorității Bisericii la omul modern, exacerbarea politicii și a rolului politicianului, ce aproape a preluat însemnele și prestigiul Militarului, Preotului, și chiar ale omului de știință sau artă, au făcut ca „labirintul existențial” să devină
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Nietzsche!Ă din labirintul acelei existențe, de atunci. Surparea autorității Bisericii la omul modern, exacerbarea politicii și a rolului politicianului, ce aproape a preluat însemnele și prestigiul Militarului, Preotului, și chiar ale omului de știință sau artă, au făcut ca „labirintul existențial” să devină un modus videndi, o ratio mundi, o formă arogantă de a clama libertatea însăși. Libertatea persoanei ce cu greu se distinge azi, după mai bine de un secol de „mișcări de masă”, de „revoluții”, de suspectare a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
funcțiile ocupate în țară, trăirea-tip și-a arătat „fața”, realitatea, concretețea „ideatică”, revelându-mi mie însumi, încă o dată, adevărata lege a vieții mele, sensul ei. Negarea clară, brutală, aproape, spectaculoasă - în ochii multora chiar prea spectaculoasă, deci suspectă! - a labirintului „anterior”, descurajant și macerator al oricărei ambiții sau act creator - și „luarea în posesie” a „legitimității interioare”, a cercului. A acelui „ritm de existență”, singur capabil de reală creație, prolificitate și, la drept vorbind, de speranță. În acest sens, „nietzschenian
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
simple diversiuni, dacă nu forme crase de oportunism cultural. 5 După cum ușor se poate observa, pentru cel ce a citit cu atenție rândurile de mai sus în care, în parafrază nietzscheniană, încerc o „victorie a cercului existențial”, o „învingere a labirintului” care, în cazul meu, s-a confundat cu întreaga perioadă, dezordonată și convulsivă, a adolescenței și tinereții, o „descoperire a legii mele interne”, a „motivului meu obsesiv”, a faptului că eu nu pun un semn de egalitate între „carieră, succes
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a unei posibile creații majore iscate într-un spațiu minor, marginal marilor producții europene, asupra mea, din această mare „chestiune” făcându-mi o vină personală, doar a mea! Am amintit mai sus de „nuanța paranoică” a căutărilor mele, a acelui „labirint” al perioadei ce precedă afirmarea reală și publică, deoarece, din fericire, în acei ani tulburi, nu eram lipsit de simț critic, unul dintre instrumentele de bază ale creației, facultate a artiștilor adevărați de a se „urmări” și „supraveghea” până la sfârșit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ele, rugăciunile preînregistrate se suprapun de la un cartier la altul, cu izbucniri dezacordate, puțin propice reculegerii. Ochii își au și ei partea lor. Dacă urci pe calea Tel-Avivului, nu ai aceeași vedere generală ca atunci când pătrunzi în ansamblul camaieu prin labirintul lipsit de armonie al suburbiilor. Odată pătruns în incintă, încâlceala străduțelor și îngrămădirea de clădiri te obligă să urci pe vreo terasă mai înaltă pentru o eventuală priveliște cuprinzătoare. Aluziile culturale, religioase domină în asemenea măsură aluviunile istoriei, contrastul dintre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ea constituie un fel de guvern. Poligloți și cosmopoliți, deși recunoscuți prin diplome ca vorbitori a cinci alte limbi, șefii și adjuncții nu se exprimă decât în engleză. Ei sunt "onusienii", locuitori ai "Onusiei", regat al acronimelor și al organigramelor, labirint de sigle enigmatice în care anglo-saxoni, scandinavi și neozeelandezi își primesc vizitatorul cu o placiditate plină de curtoazie (francezii n-au cultura onusiană, cu atât mai rău pentru ei). Numiții executive officers redactează briefing notes, agreements și reports (în Gaza
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
posomorâte, cu mantii negre (rossanul cu mâneci largi), mai mulți călugări patrulează pe străduțele patriarhiei ortodoxe grecești din Ierusalim, în vreme ce alții le barează intrarea pe poarta principală. Cele două tabere se pândesc una pe cealaltă. Tensiunea e palpabilă în acest labirint de străduțe făcut parcă pentru filmul negru (Rififi chez les popes) și în care, dincolo de zidurile sumbre, se joacă în secret o partidă politico-economică mai apropiată de Cu mâinile pe oraș decât de Dialogul carmelitelor. Patriarhul decăzut din funcție, Irineu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sectă, fiecare facțiune are la cingătoare o ditamai legătură de chei pe care pentru nimic în lume n-ar împărți-o cu vecina. Dumnezeul unic nu-i un cuvânt de trecere universal. Și la Betleem, bazilica Nașterii Domnului este un labirint de uși deschise anumitor călugări, închise altora. O chestiune, ținând de chei poate deveni o afacere de stat, și este ceea ce s-a petrecut când cu escalada care a dus la războiul Crimeii. În octombrie 1847, călugării greci au smuls
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
inventivitate, această proliferare a tehnicilor de ultimă oră aproape că m-ar face să regret timpul pe care l-am consacrat mediologiei, care e studiul mijloacelor de a traversa strada, secolele și specialitățile, în vreme ce cea mai mică deambulare prin acest labirint incită la o studiere sistematică a miilor de feluri de a obstrua trecerea. Am putea numi asta haide să fim pretențioși murologie. Și observând ceea ce se înalță pe Rio Grande, în jurul Gibralatarului, la Bagdad și, mâine, într-o sută de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
La ce oră închid? Pe unde s-o iau azi? Și cum voi proceda la înapoiere? Nu e prea târziu? Oricât voi fi eu de protejat prin pașaportul meu de străin contra acestor reflexe condiționate de șobolan nimenit într-un labirint, sunt deja ros de anxietatea legată de genul de permis de care dispun, de blocarea fără preaviz a căilor de acces, de valabilitatea numărului de înmatriculare al mașinii mele... Pentru palestinieni, permisul de circulație dincoace și dincolo de zid constituie cheia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]