15,723 matches
-
și continuitatea diverselor gentes. Așa cum au arătat specialiștii, cauzele sunt multiple. Astfel, pentru epoca republicană responsabile sunt mai ales înnoirea constantă a onomasticii, „tendința de unificare a dreptului privat în Italia anterior războiului social prin adoptarea dreptului roman în cetățile latine sau aliate“31 și generalizarea cetățeniei în peninsulă prin lex Iulia de civitate latinis (et sociis) danda din 90 î.H., lex Plautia Papiria de civitate sociis danda din 89 î.H. și [lex Iulia Municipalis] Tabula Heracleensis din 45
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de Rômaioi și Italikoi în inscripții grecești și de Italici în cele latinești 33. În epoca imperială, în condițiile deplasărilor diferitelor populații dintr-un colț în altul al statului roman prin fenomenul de colonizare civilă și militară, ale acordării dreptului latin sau a cetățeniei romane, ale accesului la cetățenie (politeia) al orașelor grecești și ale naturalizării universale prin Constitutio Antoniniana din 212, disjuncția dintre un Romanus originar din Urbs și unul din Italia sau dintr-o provincie se lovește adesea de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
produzione e della distribuzione. Actes de la VIIe Rencontre franco-italienne sur l’épigraphie du monde romain organisé par l’Université de Rome - La Sapienza et l’École française de Rome sous le patronage de l’Association internationale d’épigraphie grecque et latine, Rome, 5-6 juin 1992, Rome, 1994, p. 717-719. • M. Casevitz, Emporion: emploits classiques et hitoire du mot, în L’Emporion, textes réunis par A. Bresson et P. Rouillaard, Paris, 1993, p. 9-22; J. Hind, Traders and Ports-of-Trade (emporoi and emporia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
produzione e della distribuzione. Actes de la VIIe Rancontre franco-italienne sur l’épigraphie du monde romain organisée par l’Université de Rome - La Sapienza et l’École française de Rome sous le patronage de l’Association internationale d’épigraphie grecque et latine, Rome, 5-6 juin 1992, Roma, 1994, p. 769-772 (AÉ, 1994, 671). • G. Alföldy, Noricum, translated by A. Birley, London and Boston, 1974, p. 72, 177-178; A. Mócsy, Pannonia and Upper Moesia. A History of the Middle Danube Provinces of the
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
completa acest gol din istoria Principatelor Române. Importanța ei crește mai ales în ultimul timp, când Principatele atrag atenția întregii Europe prin eforturile lor, în contradicție cu mersul legic al istoriei (subl. n.), de a se întoarce în familia popoarelor latine“35. Autorul avea în vedere pierderea influenței Rusiei în această regiune în urma războiului Crimeei și unirea Principatelor Române de la 1859. Atunci când I. Liprandi folosește expresia „în contradicție cu mersul legic al istoriei“, reiese faptul că nu numai istoria Basarabiei, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Principatelor Române ar fi o parte componentă a istoriei Rusiei. Autorul nu se poate împăca cu gândul că, în urma războiului din 1853-1856, Rusia și-a slăbit pozițiile și nu poate să se opună „întoarcerii Principatelor în familia popoarelor de origine latină“. Motive asemănătoare întâlnim în majoritatea lucrărilor lui I. Liprandi referitoare la trecutul regiunii dintre Nistru și Prut. De exemplu, un alt studiu, din 1828, care se păstrează în arhiva istorică din Sankt Petersburg (Scurtă schiță istorică a teatrului operațiunilor militare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Revista nouă”, „Aurora”, „Revista de filosofie și pedagogie”, „Revista generală a învățământului” ș.a. Între 1900 și 1906 este membru în comitetul de redacție al revistei „Convorbiri literare”. A alcătuit manuale școlare de limba franceză și, împreună cu D. Evolceanu, de limba latină. A tradus din Dialogurile lui Lucian. După o lucrare de licență referitoare la opera poetului grec Herondas, reluată și publicată în 1901, L. se dedică studiilor de elină și bizantinologie, contribuțiile sale având un caracter documentar. Vreme îndelungată lucrează la
LITZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287837_a_289166]
-
drept tradiție pașoptismul (privit în epocă și chiar mai târziu ca o țintă a criticii junimiste) și opunea pozitivismului junimist atașamentul față de religie. Acuzând Junimea de „germanism” și de „pesimism schopenhauerian”, poetul susținea apartenența noastră la spiritualitatea tonică a lumii latine. Criteriul latinității, ferment al spiritului național, va deveni argumentul cel mai utilizat și mai specific antijunimist. În virtutea lui, Macedonski reabilita lirica de influență franceză (D. Bolintineanu, Gr. Alexandrescu, Al. Depărățeanu, Al. Sihleanu), iar colaborării unor scriitori francezi (St. Le Métayer
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
mai specific antijunimist. În virtutea lui, Macedonski reabilita lirica de influență franceză (D. Bolintineanu, Gr. Alexandrescu, Al. Depărățeanu, Al. Sihleanu), iar colaborării unor scriitori francezi (St. Le Métayer, L. Chardon, Fr. Nizet ș.a.) i se dădea semnificația de adeziune la universul latin (odată cu iluzia că prin asemenea nume revista ar intra în circuitul european de valori). Directorul revistei se străduiește să facă din L. o școală, lecțiile de prozodie clasică și de artă literară urmărind să impună poeziei românești reguli, să fixeze
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
Rozaliei și al lui Leon Loghin, țărani. A urmat școala primară în satul natal, terminând-o în 1903. Va absolvi în 1912 Liceul Clasic din Cernăuți și tot acolo, în 1919, Facultatea de Litere, specializându-se în limbile română și latină. În anul următor este numit profesor la Școala Reală Superioară Greco-Ortodoxă din Cernăuți (ulterior Liceul Ortodox „Mitropolitul Silvestru”), unde deține o catedră până în 1940. În timpul ocupației sovietice funcționează alternativ la Liceul „Matei Basarab” din București, apoi din nou la Cernăuți
LOGHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287846_a_289175]
-
LITERATURA STRĂROMÂNĂ, În spațiul unde s-a petrecut geneza poporului român s-au scris cărți („Conservarea în limba noastră a cuvintelor de origine latină a scrie și carte, sub forma corespunzătoare cu legile fonologiei românești, dovedește - observa Sextil Pușcariu - că noțiunile exprimate prin aceste cuvinte au fost în toate timpurile curente la poporul nostru și ne îndreptățește să credem că după stingerea culturii romane
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
epocă. Redactarea s-a petrecut la Tomis (unde moaștele Sfântului fac un prim popas), dar cu înglobarea datelor primite din stânga Dunării de Jos. Literatura teologică a episcopilor misionari se cuvine a fi înregistrată, de asemenea, în acest inventar al „suportului latin”, căci și Niceta de Remesiana, și Laurențiu de Novae au scris în latinește, au propovăduit în limba celor ce locuiau atunci în cele două Dacii (Traiană și Aureliană), provincii neîncetat comunicante prin romanitate și creștinism până târziu, la venirea slavilor
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
limba celor ce locuiau atunci în cele două Dacii (Traiană și Aureliană), provincii neîncetat comunicante prin romanitate și creștinism până târziu, la venirea slavilor. De la Niceta de Remesiana, episcop sud-dunărean cu o activitate de propagator al unui creștinism de factură latină, „minte vestită în lumea creștină a secolelor V și VI” (Ioan G. Coman), au rămas mai multe scrieri cu conținut catehetic (Libelli instructionis, în șase cărți) sau dezbătând felurite aspecte privitoare la oficiere (De vigiliis servorum), la practici creștine (De
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
s-a născut din Fecioara Maria, contestând numele de Maică a Domnului ori Născătoare de Dumnezeu. Într-o înșirare ghidată nu neapărat de cronologie, ar urma textele episcopilor tomitani, ale ierarhilor care au păstorit în Scythia Minor, spațiu unde cultura latină se întâlnea cu spiritul grec, loc de contact între Apus și Răsărit, între Roma și Bizanț, zonă a unor sinteze creștine locale de unde - zic specialiștii - este posibil ca teologia creștină, în exprimări savante ce puneau la contribuție patristica răsăriteană, să
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
sinteze creștine locale de unde - zic specialiștii - este posibil ca teologia creștină, în exprimări savante ce puneau la contribuție patristica răsăriteană, să se fi răspândit pe o arie semnificativă în stânga Dunării, în Dacia. Scriu aici, în Tomisul care iubea deopotrivă limba latină și limba greacă, câțiva cărturari de foarte bun nivel. Unul dintre ei a fost episcopul Teotim I (sec. IV-V), scit de origine (zicea istoricul bisericesc Sozomen), adică verosimil un daco-roman aflat în scaunul episcopal pe la anul 392. Era un
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
clasice (erau redactate sub formă de dialoguri) și o deplină familiarizare cu arta oratorică. Despre un alt episcop al Tomisului, Ioan (păstor în acel scaun pe la anii 448-449), trăitor o vreme și la Constantinopol, se știe că scria în limba latină (din păcate, din opera sa s-au păstrat doar câteva fragmente, identificate în textul lui Marius Mercator) și că era un participant frecvent la disputele teologice din epocă, ca polemist înzestrat, ce s-a exersat combătând ereziile lui Nestorie și
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
se vor fi petrecut într-o mănăstire din Dobrogea, îl va duce pe Dionisie la Constantinopol și apoi la Roma, unde își va afla și sfârșitul (între anii 540 și 545). A fost un mare învățat, cunoscător adânc al limbilor latină și greacă, un erudit care i-a impresionat prin cunoștințele sale pe romani. Acest „scit” cu maniere „întru totul romane” (cum îl va evoca prietenul său Cassiodorus, prim-ministru sub Theodoric și coleg „de cancelarie” cu Dionisie la școala mănăstirii
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
e oribil din partea mea să sugerez așa ceva... dar de ce nu citești sms-urile lui Luke? — Le-am citit deja, mă văd nevoită să admit. — Și? Suze mă fixează cu ochii ieșiți din orbite. — SÎnt În latină. — În latină? — Amîndoi au făcut latină la universitate, zic Înciudată. Au ei chestia asta, numai a lor. Nu-nțeleg o iotă. Dar mi-am notat unul dintre mesaje. Bag mîna În buzunar și despăturesc o bucățică de hîrtie. — Uite, asta e. Ne uităm amîndouă la cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cît de neliniștită trebuie să fiți și sînt Încîntat să vă traduc mesajele sms pe care mi le-ați trimis. Sper că vă va fi de folos. Cu considerație, Edmund Fortescue, Profesor de limbi clasice P.S. Întîmplarea face ca „Amant latin“ să nu se refere, În general, la o persoană care discută cu iubita sa În latinește; sper că aceste cuvinte ale mele vă vor aduce cît de cît pacea În suflet. Denny and George 44 Floral Street Covent Garden Londra
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Înseamnă „Îmi place viața“, și nu are cîtuși de puțin Înțelesul mult mai colorat pe care i l-ați atribuit. De asemenea, cred că v-ați făcut griji inutile referitor la expresiile „licitum dic“, „fac me“ și „sex“, care În latină Înseamnă „șase“. Dacă vă mai pot fi de ajutor cu ceva, vă rog să nu ezitați să-mi spuneți. Niște lecții de latină, poate? Cu cele mai bune urări, Al dvs., Edmund Fortescue, Profesor de limbi clasice TREISPREZECE Lumea se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ideilor lor culturale: personajele sunt fie entuziaști militanți pentru cultura românească, fie zei care afirmă originea romană a neamului, vorbesc despre gazeta „Albina românească”, despre scriitorul Costache Stamati sau dau informații despre geografia Transilvaniei. Sunt luate în discuție problema alfabetului latin, cea a necesității înființării unor biblioteci subvenționate de stat și se fac incursiuni în mitologie. Acțiunea derutează prin dispersare. Ea se petrece în Transilvania, Moldova, Muntenia, dar și în „Elizeu” ori pe „tărâmul morților”. Apoteoza celor doi cărturari ardeleni, celebrată
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
D. Găzdaru. Miscellanea din studiile sale inedite sau rare. I. Studii istorico-filologice (1974). Pe aceeași linie relevă, într-o serie de articole din „Cuget românesc” (1952-1954), Contribuția românilor la progresul cultural al slavilor, evidențiind rolul de factor cultural catalizator al „latinilor orientali”. Preocupat în mod deosebit de marile personalități enciclopedice congenere (Cantemir, Odobescu, Hasdeu), are norocul să descopere vasta corespondență a lui B. P. Hasdeu cu filologul austriac Hugo Schuchardt, pe care o publică inițial în revista „Románica” (1969-1970), apoi într-un
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
și istorie („hronologie”) la Colegiul „Sf. Sava” din București și autor de manuale de geografie foarte răspândite. Bun bibliograf, el a alcătuit un amplu catalog, publicat în două volume, al bibliotecii Colegiului (1846-1847). Era un om instruit, cunoștea limbile greacă, latină și franceză, avea bogate informații în diverse domenii. În cele două reviste pe care le-a editat, „Universu” (1845-1848) și „Mondul” (1847), ca și mai înainte, în „Cantor de avis și comers”, G. a publicat (deseori fără semnătură) articole, unele
GENILIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287214_a_288543]
-
și comers”, G. a publicat (deseori fără semnătură) articole, unele adevărate reportaje, pe teme sociale și culturale, biografii ale oamenilor celebri, compilate uneori din revistele apusene. O atenție constantă a acordat-o problemelor limbii române literare. Era adeptul introducerii alfabetului latin, pleda pentru o limbă „populară”, ferită de barbarisme și excese latinizante. Referirile pe care le face la literatură dovedesc lecturi bogate și discernământ. Preocupat de literatura națională, publică din manuscrisele poetului Alecu Văcărescu, prezentat ca un „Petrarca românesc”. Analizând o
GENILIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287214_a_288543]
-
același scop, al circulației pe întreg teritoriul românesc, Barițiu s-a arătat întotdeauna interesat de problemele lingvistice și publicația a făcut loc în coloanele ei discuțiilor legate de sistemul ortografic. De la începutul anului 1852, gazeta se va tipări cu litere latine, ortografia adoptată fiind aceea a lui T. Cipariu. Cu timpul însă, mai ales după ce T. Maiorescu va critica și G. de T. în articolul său Limba română în jurnalele din Austria (1868), se va renunța la greoaia ortografie cipariană, iar
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]