5,217 matches
-
care o implică și prin suscitarea unui comportament specific la nivelul receptării. Natura politică a limbajului publicisticii eminesciene este susținută atât de criteriul conținutului (este politic limbajul care tratează subiecte politice) și al emițătorului (persoana care utilizează limbajul politic are legitimitatea de a face acest lucru), cât și de criteriul contextului (în anumite situații, discursul unui emitent dobândește caracter politic)254. Fără a-și declara adeziunea la ideologia vreunei grupări politice din epocă, Eminescu face gazetărie cotidiană, prezintă și analizează evenimentele
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
venind în sprijinul demersului argumentativ al gazetarului. "Logica simțului comun actualizată de proverbe, disocieri noționale simple: ordine/ haos, legitim/ nelegitim, just/ injust nu reprezintă însă unica formă de codificare/ decodificare a realului; sunt solicitate și ramuri ale științei dotate cu legitimitate puternică (economia, sociologia) pentru a da seamă de complexitatea realului"386. Ansamblul relațiilor intertextuale pe care le întreține publicistica eminesciană îmbogățește semnificatul articolelor, resuscitând potențialul semantic al semnelor verbale utilizate. Lectura textelor relevă un număr impresionant de cuvinte și expresii
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
perspectivă pragmatică, publicistica eminesciană este expresia unor acte perlocutorii care vizează persuadarea cititorului, în sensul acceptării afirmațiilor jurnalistului și al responsabilizării privind deciziile politice. La o primă vedere, raportul dintre jurnalist și cititor pare inegal, dacă avem în vedere statutul, legitimitatea și competențele participanților la actul de comunicare, dar și numărul acestora. Instanța receptorului dobândește în cazul articolelor semnate de Eminescu mai multe ipostazieri: a) din punct de vedere al competenței comunicative și al rolului social, identificăm specialiști (politicieni, gazetari, critici
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nemulțumirea irlandeză, măsurînd de asemenea puterea franceză, preferă să negocieze. Pacea de la Amiens, semnată la 25 martie 1802, readuce astfel pacea continentului, care nu o mai cunoscuse din 1792. Prestigiul Primului Consul este deci imens. Dar, pentru acest stăpîn, cu legitimitate discutabilă, fiecare victorie este o amenințare: va mai fi nevoie de el? Lui îi trebuie deci să-și așeze mai bine puterea. Mizînd pe două argumente, teama de reîntoarcerea Bourbonilor, amenințarea unei reluări a războiului, el devine în 1802 consul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fiind al Primului Ministru, Georges Pompidou, decît al generalului de Gaulle. Acesta schimbă Primul Ministru, îl cheamă pe Maurice Couve de Murville, ministru al Afacerilor externe după 1958, și vrea să se angajeze pe calea reformelor. Dornic să-și confirme legitimitatea, el îi consultă pe francezi prin referendum, la 27 aprilie 1969, în legătură cu un proiect de regionalizare și de reformă a Senatului, care ar comporta pe viitor reprezentanți ai activităților economice, sociale și culturale. De Gaulle își pune mandatul în balanță
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
jos al distanței devine apăsător, carceral, demonic. Cînd religia se sedentarizează, ea produce teologii ale istoriei, cadre sociale, civilizație. Atunci distanța verticală își inversează întrucîtva vectorul dominant. Polul absolut se reflectă în lume, îi dă acesteia catafatic ordinea globală, sensul, legitimitatea, fără ca totuși conștiința distanței să slăbească. Dimpotrivă. Cultura colectivă, în toate aspectele ei, se întemeiază pe schimbul de daruri și de cereri între polii unei distanțe de acum solid instaurate. Dar oamenii dorinței (însingurații, contemplativii, misticii) marchează, în interiorul peisajului social
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a altor credințe, dar integrează această diversitate în modul cum își concep propria credință. Epoca noastră nu e numai scena ascensiunii fundamentalismelor politizate, agresive. Ea se caracterizează și prin fenomenul cu totul nou al deschiderii conștiințelor către diversitatea religioasă, către legitimitatea și beneficiile ei spirituale. Există analiști care înclină să califice această deschidere ca relativizare postmodernă a credinței. A admite că și alte religii sînt purtătoare de adevăr ar însemna să accepți fragmentarea adevărului sau evacuarea temei lui, pe de o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ascendent al participării omului la absolut. Mai cu seamă cînd o religie devine religie de stat, divinul riscă să fie privit drept capătul de sus al lumii și al societății, cel care, în continuitate cu ele, le dă nu numai legitimitate, ci și statut de scenă unde se joacă viața spirituală în întregul ei. Orice societate tradițională sau religioasă poate fi pîndită de această ambiguitate. Faptul că o societate se gîndește pe sine ca o aplicație a legii divine e însoțit
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Imperiului, cu speranța transfigurării, a unei alte lumi. Societatea și istoria concretă nu erau decît o variantă perisabilă a lumii, lăsată de Dumnezeu în puterea legilor și a cutumelor vechi, dar, prin însuși acest fapt, învestită cu o anumită, relativă, legitimitate. Totuși, din secolul al IV-lea, cînd creștinismul devine religia Imperiului, Biserica trebuie să se situeze altfel decît pînă atunci față de, dar mai ales în istorie și social. Raporturile dintre Biserică și stat vor ține de acum înainte seama de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
preiau înțelesul variantei b) susțin de fapt că stările alternative, posibile ale unui individ, nu se pot aplica divinității. Cei care preiau înțelesul prezentat în varianta a), acceptă distincția dintre individualitatea divină și stările divine. Pentru ideea neoclasică trebuie afirmată legitimitatea stărilor divine și astfel vom înțelege construcția anselmiană astfel: "Dumnezeu nu poate în mod individual să fie depășit sau egalat de către nici un individual, dar El se poate depăși pe sine însuși și prin urmare starea lui actuală nu este cea
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
acuratețea gramaticală pentru realizarea funcției comunicării. Meritul lor este acela de a fi susținut ideea abordării din perspectivă comunicativă a predării limbii, propunând câteva principii călăuzitoare pentru acestă direcție de abordare. Aceste sunt: autenticitatea, practica reală vs. limbă, personalizarea și legitimitatea. McCroskey et al. (1984) operează distincția între competența de comunicare și comportament/performanță; competența de comunicare necesită nu doar abilitatea de a demonstra în mod adecvat comportamente corecte de comunicare, ci și înțelegerea acelor comportamente și abilități cognitive care facilitează
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
voluntar al actului deviant permite o clasificare a tipurilor de devianți (Cusson, M., 1997, p. 440): * Devianții subculturali reprezintă acea categorie în care sunt incluși nonconformiștii și minoritățile active. Caracteristic acestui tip de devianți este faptul că pun în discuție legitimitatea normelor pe care le violează și încearcă să promoveze norme și valori noi. În cadrul acestei categorii intră și teroriștii disidenți sau membrii sectelor religioase care își asumă actele și care își revendică legitimitatea. * Transgresorii sunt persoane care violează deliberat o
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
devianți este faptul că pun în discuție legitimitatea normelor pe care le violează și încearcă să promoveze norme și valori noi. În cadrul acestei categorii intră și teroriștii disidenți sau membrii sectelor religioase care își asumă actele și care își revendică legitimitatea. * Transgresorii sunt persoane care violează deliberat o normă a cărei validitate o recunosc. Majoritatea infractorilor sunt transgresori prin aceea că ei nu încalcă o normă din principiu, ci din interes - ei violează norme cărora nu le neagă cu adevărat legitimitatea
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
legitimitatea. * Transgresorii sunt persoane care violează deliberat o normă a cărei validitate o recunosc. Majoritatea infractorilor sunt transgresori prin aceea că ei nu încalcă o normă din principiu, ci din interes - ei violează norme cărora nu le neagă cu adevărat legitimitatea. * Indivizii cu tulburări de comportament sunt acei indivizi a căror acte nu sunt clasificate clar a fi voluntare. De exemplu, alcoolicul sau persoana dependentă care în primă fază acționează voluntar, dar care își pierde controlul asupra actelor sale atunci când se
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
mai degrabă narațiunii istoriografice (cronicii) decât celei mitice și/sau literare (basmului), dedublarea religioasă a temporalității ("timpul lui Zalmolxis" vs. "timpul lui Hristos") evocă o Dacie cvasi-mitică, cufundată în sacralitate. Totodată, folosirea unei cronologii plurale, care admite implicit existența și legitimitatea mai multor divinități, trimite către același simbol al crengii de aur (= Unicul aflat dincolo de Multiplu), pe care se articulează întregul roman. 2.2.2. O reprezentare similară se întâlnește și în replica bătrânului Mag, care tocmai a aflat că o
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
constrîngerii. Pentru ca statul să existe, trebuie așadar ca cei dominați să se supună autorității celor ce se pretind a fi, la un moment dat, dominatorii" (Max Weber). Trei sînt justificările interioare, după analistul politic, care se constituie ca temeiuri ale legitimității unei dominații: "... În primul rînd, autoritatea "eternului de altădată", a datinii consfințite drept calea cea bună prin însăși imemoriala vechime a practicării sale și prin deprinderea pe care a creat-o. Există, apoi, autoritatea dată de neobișnuitul har (charisma) al
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
carismatică, de mare importanță sînt instrumentele necesare exercitării constrîngerii fizice: un corp administrativ și mijloace efective de administrare. Corpul administrativ lucrează după formele de funcționare a oricărei întreprinderi - el fiind interfața mecanismului de dominație și lucrează nu doar în temeiul legitimității puterii deținute de factorii politici, ci, totodată, intervine și interesul personal cu cele două pîrghii: răsplata materială și statutul social. Între corpul administrativ și puterea politică raporturile sînt reglementate în raport cu felul proprietății asupra mijloacelor materiale, evoluînd de la stăpînul absolut al
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
democrației? / 204 4. Care sunt condițiile esențiale ale democrației contemporane? / 211 Capitolul 7. Democrație fără calitate? / 223 1. Punct de plecare / 223 2. Ce este o democrație "bună"? / 226 3. Dimensiunile procedurale / 230 4. Atenția îndreptată spre rezultat: satisfacție și legitimitate / 238 5. Două dimensiuni de fond / 243 6. Modele ale democrației "bune" și opusele lor / 248 Concluzii. Construcția calității / 253 1. Care sunt problemele? / 253 2. Cum este posibilă depășirea tradițiilor autoritare? / 254 3. Există un design constituțional pentru o
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
pentru oricine se angajează într-o cercetare empirică a subiectului în discuție. Valorizând-o, Sartori ia act de conexiunea dintre elementele empirice și cele normative, considerând ca inevitabilă menținerea acestei legături într-o perspectivă a teoriei politice. Fără a nega legitimitatea sau importanța celei de-a doua definiții, mai complexă, prima definiție, mai directă și simplă, are meritul de a conține o descriere empirică, specifică, a regimurilor democratice (preferabilă în cazul în care se urmează o direcție de investigație empirică). În timp ce
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
alte forme de participare electorală care pot eventual exista (printre care consultările directe prin intermediul plebiscitului) nu au o semnificație democratică, și, înainte de toate, nu sunt caracterizate de concurența efectivă a regimurilor democratice. Ele au mai ales o semnificație simbolică de legitimitate, expresie a consensului și susținerii pentru regim din partea unei societăți civile controlate și neautonome. Expresia pluralism limitat sugerează importanța identificării actorilor importanți în fiecare regim autoritar pentru a înțelege mai bine atât structura regimului, cât și politicile puse în aplicare
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
la suprafață sau alți actori pot afirma dobândi în urma evenimentelor care marchează instaurarea sau reacții interne ale afacerilor externe. 3. Justificarea ideologică. Foarte important este gradul de elaborare a justificării ideologice a regimului. Anumite autoritarisme sunt marcate de faptul că legitimitatea lor se bazează pe "mentalități", după expresia sociologului german Geiger, adică pur și simplu pe anumite preferințe "mentale" sau "intelectuale", valori mai mult sau mai puțin articulate în mod explicit, acceptate mai ușor de către actori diverși, cu interese variate. [Linz
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Chile, în 1973, chiar dacă a existat efectiv un rol al americanilor acesta nu a fost determinant nici pentru intervenție și nici pentru succesul loviturii de stat. În Chile se configurează situația clasică a intervenției militare: criză politică profundă, caracterizată de legitimitate scăzută a regimului în vigoare, politizarea claselor inferioare, amenințarea intereselor claselor mjlocii, criză economică profundă, ilegalitate, dezordine, violență și corupție, o instabilitate, instituționalizare scăzută, fie a structurilor regimului (care abia a atins independența - așa cum s-a întâmplat efectiv în diferite
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
fi motivați și de un interes de clasă, cum spune și Nordlinger [ibidem, 113-136], atunci când vorbim de politizarea claselor inferioare, și, ca urmare, de amenințarea percepută de clasa medie, de insuccesul guvernelor civile (inegalitate, criză economică, dezordine) și de pierderea legitimității de către un anumit regim; atunci există condiții capabile să declanșeze intervenția militară. Mobilizarea claselor inferioare este un aspect cultivat de diferiți savanți care s-au ocupat de America Latină. Nun [1968] este unul din autorii care formulează problema, plecând de la presupunerea
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
din mâinile guvernanților [Germani, 1975: 282] sunt posibile, susceptibile să apară la un moment dat pe termen lung (fapt care, în Italia, nu a existat). Această contradicție poate fi considerată azi, în Italia, o descoperire tardivă, capabilă să explice limitele legitimității unui regim, sprijinit de mase. Inovarea, în termeni de structuri politice, merită a fi remarcată. Este de ajuns să ne raportăm la partid din toate perspectivele (tineret, universitate, femei) [Aquarone, 1965]. Diferența dintre acest model și celelalte două (mai sus
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
convingă cetățenii și elitele slab democratizate căar putea rezolva problemele țării dintr-un anumit moment. Regimurile de mobilizare pe bază religioasă vor continua să apară ca alternative la structurile democratice dintr-un Occident ale cărui valorile nu sunt împărtășite. Dar, legitimitatea lor continuă să fie în măsură să impună forme "atenuate" ale altor regimuri de mobilizare, excluse astăzi: cele fasciste - care sunt deosebit de sensibile la modernizarea economică și la problema drepturilor, bazate pe extinderea legitimității lor în promovarea creșterii economice (prin
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]