4,922 matches
-
să ironizeze mobilurile și practicile experimentale ale științelor naturii, ci subliniază aspectul vizionar al științei în ipostaza metafizicii iluminate. În pofida caracterului sau imperfect, după cum remarcă George Anthony Rosso, Jr., The Four Zoas rămâne un poem plin de forță epica și lirica: "este atelierul profetic în care Blake își aduce la maturitate viziunea epica, în care el își forjează "agenții spirituali" meniți să-i îndemne și să-i povățuiască pe cititori să transmită viziunea comunităților din care ei fac parte" (1993, p.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
eminesciene care primește alte conotații decât cele pe care predecesorii lui Eminescu i le acordaseră. Ea se confundă cu principiul iubirii, cu legea de a fi însăși și este acaparatoare asemenea unei forțe a naturii. Așa cum reiese mai ales din lirică, feminitatea a reprezentat întotdeauna pentru Eminescu o posibilitate de autodefinire. În opera eminesciană, ea este prezentă în două ipostaze majore: există în primul rând o feminitate carnală, demonică, dar există și o feminitate vaporoasă, de legendă. Dimensiunea care prevalează este
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
ei primare întrucât descinde din primordialul cosmic constituind un adevărat principiu ontologic. Feminitatea duce la autocunoaștere și, prin urmare, la autodistrugere. Restrângând aria analizei la proza eminesciană, constatăm că, în ceea ce privește personajele feminine, Eminescu oscilează permanent între aceleași ipostaze prezente în lirica sa, între cultul Venerei și cel al Madonei. „Femeia atinge două condiții. Una e divină, suavă alcătuire de lumini, posesoare a tuturor virtuților, o donna angelicata, cealaltă, o Veneră ce s-a prostituat, un demon crud. Cea dintâi e „prototipul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
acela al propriului destin, plutire pe care mereu o va însufleți cu tot ceea ce are ea mai bun. Pentru semenii noștri putem trece uneori neobservați, putem fi banali sau indezirabili, însă pentru propria mamă vom reprezenta întotdeauna întreaga lume. în lirica populară românească, chipul mamei poartă o aură aparte, doinele și baladele noastre au reușit să reliefeze, într-un limbaj simplu, dragostea și prețuirea copilului pentru mamă, dar mai ales dăruirea și jertfa permanentă a mamei pentru copil. în cunoscuta baladă
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
am închis ușa la tindă/ Cu zăvorul.” „Intră-n casă? O, ba bine, Și-a găsit niște vecine, Stă la sfat... toată-s văpaie! Junghiul peste piept mă taie: Doamne, de-ar fi dat de mine, Ce bătaie!” Și în lirica lui Octavian Goga întâlnim imaginea unei mame îndurerate, la vârsta senectuții, pioasă, plângând aceeași înstrăinare, aceeași îndepărtare a urmașilor de spațiul protector al satului străvechi: „Așa... vă treceți, bieți bătrâni, Cu rugi la Preacurata, Și plânge mama pe ceaslov, Și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
des utilizate în textele lirice. Și totuși sensibilitatea dovedită atunci când se oprește asupra lor face ca discursul său liric să ni se înfățișeze proaspăt și apropiat de cele mai lăuntrice, firești și umane trăiri. Portretul mamei ocupă, fără îndoială, în lirica sa un loc privilegiat. Aceasta este creionată ca o ființă idilică prin gingășie și candoare, prin puterea iubirii și a jertfei personale, aproape eterată și transcendentă, pendulând undeva între imaterial și mundan, ca o icoană vie a cărei sacralitate devine
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Cine-n locul ei Să vină ar putea — în locul mamei?! în lipsă de cuvânt, Cum spune cântărețul, Poetul își lasă capul Pe umăr.” („Poeții”) Universul domestic, în care poetul și-a trăit cele mai fericite clipe ale copilăriei, aduce în lirica vieristă o notă de intimitate, de familiaritate, de căldură, este un locus amoenus, binecuvântat prin patriarhalitatea și liniștea pe care o emană. Uneori tradiționalismul acesta declarat al unui poet contemporan reflectă ecouri din literatura populară, din doine și cântece străvechi
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
patriarhalitatea și liniștea pe care o emană. Uneori tradiționalismul acesta declarat al unui poet contemporan reflectă ecouri din literatura populară, din doine și cântece străvechi, care sintetizează admirabil tot ceea ce deține mai durabil și mai profund un popor (De leagăn). Lirica spațiului intim aduce nu doar o notă de liniște și armonie, ci și o dorință de comuniune, care se face permanent resimțită prin prezența dialogului. Poezia de dragoste a lui Grigore Vieru ni se dezvăluie mai mult idilică, deseori sub
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
sufletească, echilibrul, într-un cuvânt, o iubire așezată, căci acesta trebuie să fie semnul sub care trebuie să decurgă o viață în familie. Despre toate acestea nici Ana nu gândește altfel. De aceea tendința centrifugă a vreunuia e sancționată, în lirica populară, foarte aspru, dorindu-i trădătorului să se usuce: Cum usca vântu/ Pământu;/ Soarele,/ Izvoarele;/ Bruma, busuioacele, mai cu seamă în cazurile în care intervin cumva alte rațiuni de despărțire, nedemne, din partea vreunuia din iubiți cum e și cazul cuplului
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Zigu Ornea • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel • Termenii cheie ai analizei teatrului, Anne Ubersfeld • Poetica genurilor
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
2Pt 2,22). Mă gândesc totuși că este mai bine să nu mai discutăm despre ei. D) Filippe Mousket Provine dintr-o familie ce aparținea clasei mijlocii din regiunea Tournai. El a fost unul dintre cei mai renumiți compozitori ai liricii narative populare în prima jumătate a secolului al XIII-lea. El este cunoscut îndeosebi datorită „Istoriei regilor francezi”, compusă de el pe versuri în franceza veche. Opera se încheie cu evenimentele din 1243; autorul pare să fi murit anul următor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
durerea omului umil din cetatea barbară, ci sentimentul tragic al poetului fulgerat de tiran. Prin creația sa de exil, poetul inaugurează în literatura latină elegia ciclică a surghiunului. Transfigurând trăiri lirice succesive, ca răsfrângeri ale unei emoții prezente, deschide drumul liricii retrospective europene. Exilul care dezbină ființa poetului implică recucerirea fericirii apuse și trăirea înfrângerii dureroase. Momentele principale ale dramei sale sufletești se desfășoară pe fundal cosmic despărțirea de Roma noaptea, călătoria pe mare furtuna, viața la Tomis iarna. Aceste proiecții
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
complexă (care nu exclude orientări politice). Quintiliano însuși confirmă această filiație afirmată de Sulmonez. Trebuie ținut cont de atitudinea de independență, dacă nu chiar de revoltă față de Augustus, etalată de un Propertius 308. Potrivit lui Ovidiu, așadar, linia de evoluție a liricii latine Gallus-Tibullus-Propertius-Ovidiu își are rădăcinile în seva libertății perfecte a sensibilității lirice și a unei consecvente expresii artistice 309, anterioară lui Augustus. Alte câteva semnalări în același sens: Printre numele poeților epici elogiați de Ovidiu (Ex Ponto, IV, XVI, 10
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Gérard Gengembre • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vin, ulei i-aduc și-n aur capu-i încunună. O, cît ți-e chipul de frumos și cît ne-nveselești cînd vii!. Este un cîntec „de revedere”, la fel de entuziast și de exploziv ca o cunoscută evocare a Primăverii din lirica folclorică românească: Primăvară, mama noastră, Ia zăpada de pe coastă... Dar textul românesc se arată mai puțin spectacular din următoarele motive: în primul rînd, pentru că nu aparține mitologiei, ci liricii de natură, specie poetică structurată pe mici dimensiuni și adaptată unei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
entuziast și de exploziv ca o cunoscută evocare a Primăverii din lirica folclorică românească: Primăvară, mama noastră, Ia zăpada de pe coastă... Dar textul românesc se arată mai puțin spectacular din următoarele motive: în primul rînd, pentru că nu aparține mitologiei, ci liricii de natură, specie poetică structurată pe mici dimensiuni și adaptată unei mentalități mult diferențiate în timp și în spațiu. Ca și Hator-Tefnut, Primăvara se înfățișează ca un mesager ce vine de departe să aducă veselie și bună stare. Ea este
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
data consemnării. Deci, putem opera cu un asemenea document, fără grija unei transformări ori deteriorări recente. A doua variantă culeasă de Teodor T. Burada nu diferă prea mult, ca înțeles, de prima. Aceeași concentrare în vers, asemenea oricărei forme aparținînd liricii ritualice menite să comunice expresii sufletești puternice, disperate, explozive: Scaloian, Scaloian, Trupușor de Dician; Scaloiță, Scaloiță, Trupușor de cuconiță, Mă-ta mi te-a căutat, Te-a cătat, te-a întrebat, Prin pădurea rară, Cu inima amară, Prin pădurea deasă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
temă tipic autohtonă și absolut originală, datorită materiei oferite prin limbă și formelor de viață specifice păstoritului. Demonstrația părea plauzibilă la vremea respectivă: cultura universalizează, iar creațiile epice, precum Meșterul Manole, au deschidere largă și se bucură de circulație neîngrădită. Lirica, în schimb, cunoaște un regim mai restrictiv. Ea izvorăște din intimitatea unei limbi inconfundabile, de aceea nu se lasă ușor dezvăluită: nici tradusă, nici trădată; mai curînd închide, localizează. Ar fi și situația Mioriței, compoziție în care liricul are ascendent
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și specii, Miorița se află în situația paradoxală de a nu-și găsi loc: nici în genul epic, întrucît îi lipsește avîntul narativ (care, de regulă, configurează și justifică această realitate poetică), deși se recunosc unele secvențe povestite; nici în lirică, datorită îngrădirilor baladești, cu tot cu tonalitățile acute, uneori de doină, alteori de bocet și de colind. Pentru evitarea acestei situații dilematice, difuze, mai potrivit mi se pare să se utilizeze termenul de poemă decît cel de baladă. Structura complexă și „îmbinarea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
introspecție, o înțelepțire sau o cunoaștere. De asemenea, ea tinde să fie legată de sex: în genurile tradiționale, bărbații sînt cei care fac călătorii, în timp ce femeile rămîn acasă. Drept urmare, dezvoltarea literaturii epice este strîns legată de bărbat, iar cea a liricii de femeie. Nu înseamnă că narațiunea este modul de manifestare specific bărbaților. Nu există o linie determinantă directă care să pornească de la epopee către roman, și se poate spune că romanul a luat naștere ca un gen al femeilor. În
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fiindcă scrie bine, să îl iert și ca supliment, să-i pregătesc un desert? Felul în care existăm...și timpul O călătorie! Asta ne propune Vasilica Ilie odată cu acest volum... Dar ce înseamnă de fapt o călătorie, mai ales una lirică? Înseamnă, în primul rând, derelicțiunea, abandonul, fuga, și, mai apoi, întoarcerea în lumea ostilă, neîndurătoare, tot așa cum Ghilgameș se întoarce acasă, fără să se lase îngrozită de destinul care o sperie, de drumul existențial dramatic al omului. Pe drumul acesta
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
de un aed, scrisă pe pânzele memoriei de un antic scrib și dăruită timpului, spre recunoaștere și, de ce nu, spre nemurire. Gheorghe A. Stroia Vasilica Ilie sau sinceritatea confesiunii Poeziile din volumul "Reflecții" se înscriu în linia deja consacrată a liricii Vasilicăi Ilie (vezi volumul " Fereastra de la Răsăritul Cuvântului", Editura PIM, Iași, 2010), autoarea optând pentru o sinceritate absolută a confesiunii, pigmentându-și, din când în când, jerbele metaforice cu subtile inserții care țin de o abordare mai deschisă a problematicii
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
sentimentelor, dar și cu predilecția pentru imaginea expresivă, reverberantă, Vasilica Ilie își conturează cu acest volum o personalitate distinctă, cultivând o poezie care-și scrutează viitorul cu încredere, luciditate și, deopotrivă, cu orgoliu. Ferită de obscurități și de contaminări facile, lirica Vasilicăi Ilie își proclamă propria condiție și propria rațiune de a fi: aceea de a instaura, prin cuvânt, prin metaforă, primatul purității sufletești într-o lume asaltată de clișee și impostură.Confesivă în datele ei primordiale, poezia Vasilicăi Ilie nu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
se ivește, cum vîntu-n codru bate? Dar ori câte ar scrie și oricâte ar spune... Câmpii, pădure, lanuri fac asta de minune, O fac cu mult mai bine de cum o spui în vers. Natura-alăturată cu-acel desemn prea șters Din lirica modernă - e mult, mult mai presus. O, tristă meserie, să n-ai nimic de spus De cât povești pe care Homer și alți autori Le spuseră mai bine de zeci de mii de ori. Da, soarele bătrînu-i, bătrân pămîntu-acuma: Pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vorba lui Florin Iaru, "m-am aruncat de pe toate trapezele", am reușit în cele din urmă să înțeleg formula lor și să o pot folosi. Treptat, am ajuns la zi cu poezia română și am intrat masiv, foarte fructuos, în lirica anglo-saxonă, care mi se pare și acum mai profitabilă și mai dezinhibatoare pentru un poet decât cea franceză sau oricare altă poezie străină. Dar, precizez, sursele noastre au fost în imensa lor majoritate românești, 64 mai ales Caragiale, Bacovia și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]