547,468 matches
-
amice spre a primi un răspuns ce-i merge la inimă: ,- Chiar crezi că frumusețea e indispensabilă la un bărbat? Pe mine nu m-a interesat niciodată. - Sigur că nu. Dar cînd mai e și frumos îți vine să-i iei frumusețea și să ți-o bagi sub piele. Pipi mă înnebunește mereu cu replicile ei. De ce dracu nu scrie?!" Spre deosebire de nonșalanta Pipi, Nora Iuga scrie. Și nu oricum, ci în cîmpul unei omogenități sensibile în care impulsului de seducție fizică
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
oamenii locului care nu le mai văd pentru că ei se gîndesc la ziua de mîine, mereu la ziua de mîine și din azi nu mai rămîne nimic niciodată". Cîte o imagine burlescă precum cea a individului care, ,cu degete butucănoase", ia la rînd sticluțele cu parfum franțuzesc, lăsînd impresia unui ,mujic care caută vodkă", nu are decît rolul unui contrast, precum prezența unei negrese în cadrul unui tablou faimos, înfățișînd un nud strălucitor.
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
și-a pierdut răbdarea și a ordonat poliției degajarea pieții. în ziua de 13 mai, pe la ora patru, forțele de ordine au năvălit cu o incredibilă brutalitate. Cum se potrivește afirmația că polițiștii n-au făcut altceva decât să-i ia la goană pe cei câțiva ,golani" aflați în greva foamei cu spargerea chepengelor de la lifturile blocurilor din zona Universității? Ce rost a avut năvala în blocuri, ce rost bătutul în ușile apartamentelor cu bocancii? Cum stăteam în zonă, am fost
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
Asta-i democrație?". în zona Intercontinentalului n-a mai rămas nimeni! Minerii au venit într-o piață goală făcând un zgomot imens cu bâtele și răngile din dotare. Apoi au urmat scene de groază: cine trecea pe acolo era imediat luat la ochi și, dacă avea un aspect mai intelectual, dacă era o femeie mai îngrijită, agresiunea fizică se declanșa automat; de multe ori urma arestarea. La ora opt m-a sunat la telefon Radio France și am fost întrebat dacă
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
că ea spăla rufe, ori, cum fac oamenii, care, una, două, în loc să folosească repede lăbuțele, ca să se spele, toarnă pe ei la apă de te miri că nu se îneacă în ea... ...Na, că trecui la persoana întâi, nevoit să iau eu frâul domnului scriitor, care, cum îl știu ostenit, o fi ațipind... De singuri ce eram, și tot făcându-i vizite, ne uitam împreună la televizor, unde Ifighenia - ... căreia, de aici înainte, îi voi spune scurt Ifi, ca să nu pierd
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
mătura din mână și se uita la mine. Pe urmă s-a așezat pe fotoliul ei și m-a mai întrebat încă o dată cine sunt și cum mă cheamă și ce caut eu la ea în casă... Atunci, mi-am luat curaj cât am putut și am răspuns: pe mine mă cheamă Șoarece,... Șoricel, cum doriți. Sunt un biet orfan și maică-mea spunea că așa o să-mi zică lumea până ce mă fac mare și bun de însurătoare. Vă rog să
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
căderea lui Ceaușescu. Pe de altă parte, n-ar trebui să ne plângem prea tare că ne-am lăsat trași pe sfoară de Iliescu. Sigur că jerbele dulcege ale lui Miron Cozma la adresa noii puteri, la ieșirea din închisoare, trebuie luate drept ceea ce sunt: încercarea disperată a unui învins de a-și reconstitui ceva din prestigiul dus pe vecie. Dar eu nu i-aș uita, alături de minerii care schilodeau oamenii nevinovați din București, nici pe bucureștenii înșiși care aplaudau frenetic faptele
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
făcut să se simtă măcar un pic mai bine decât se simțea". N-am putut să aflu cum își vede prietena mea viitorul pentru că am ajuns la intersecția de unde eu trebuia să merg înainte, spre România literară, iar ea a luat-o la dreapta, spre Piața Amzei. Ne-am luat rămas-bun și ne-am promis să ne sunăm, dar bănuiesc că abia la altă intersectare întâmplătoare a drumurilor noastre voi afla continuarea poveștii. Interlocutoarea mea nu știa că atinsese un subiect
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
decât se simțea". N-am putut să aflu cum își vede prietena mea viitorul pentru că am ajuns la intersecția de unde eu trebuia să merg înainte, spre România literară, iar ea a luat-o la dreapta, spre Piața Amzei. Ne-am luat rămas-bun și ne-am promis să ne sunăm, dar bănuiesc că abia la altă intersectare întâmplătoare a drumurilor noastre voi afla continuarea poveștii. Interlocutoarea mea nu știa că atinsese un subiect care mă preocupă de multă vreme, cel al retoricii
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
societatea noastră actuală. Gura lumii nu cunoaște la noi decât acest tip de retorică și acest tip de judecată de valoare. Nu numără decât răul, greșeala, uneori inventate, mai întotdeauna exagerate. Cu mijloacele caricaturiștilor, acestă instituție publică a negativității înseși ia o singură însușire, fie ea fizică sau morală, a unui om normal și o dilată până la grotesc. Judecata de valoare se bazează pe nu: dacă omul e gras de ce nu e slab, dacă e glumeț, de ce nu e grav, atunci când
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
e bine că lasă bietul copil să obosească, dacă e pus copilul pe măgar, nu e bine pentru că bietul bătrân obosește, când călăresc amândoi nu e deloc bine, chinuie animalul, astfel că omul e împins la soluția extremă de a lua animalul în spate. Și atunci gura lumii, în inocența ei, râde de el, fără să se simtă cu nimic vinovată. Retorica negativă exclude propria vinovăție. Pe de altă parte când e vorba de inși sau fapte categoric negative apar tergiversările
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
de opt ani, că lucrurile au fost.... La un moment dat era întreaga Centrală sionistă, într-altul era întreaga Centrală, ca să spun așa, masonică... teroarea unor masoni români, nu le mai citez acuma numele, în Jilava, când li s-au luat les lettres patentes, diplomele... Vă dați seama, pentru ei era drama lor, era, cum să spun, era rațiunea existenței lor și erau absolut înnebuniți. Erau oameni fanatizați în felul lor. Pușcăria a fost mult mai variată, și imaginea, zic eu
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
în cazul lui Călinescu un romancier realizat în bună parte. Iată că a noastră critică literară stă sub semnul a doi romancieri. Este literară. Critica de idei practic nu prea a existat sau a fost marginalizată - nici acuma nu este luată în serios. Cu mine, dacă vreți, ,toutes proportions gardées", mă rog, începe altceva. Eu sunt în situația incomodă de a începe, de a veni peste o tradiție bine consolidată și de a fi, cum să vă spun, subiect, nu de
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
neînțelegere, deși văd că au început să apară tot mai multe articole... ,dom'le, parcă ar fi ceva aicea... uite, este"... Apar articole, mai ales ultimele cărți de ideologie care mă restituie pe mine identității adevărate, au început să fie luate în serios. Dar de cine? și asta e foarte interesant. Nu de critica de autoritate care tronează la București, ci de o critică marginală, de provincie, de independenți, de debutanți ... Schimbarea aceasta de paradigmă o simt deocamdată în mod intuitiv
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
Alex. Ștefănescu Începând din 1948, în materie de creație literară, nu se mai lasă aproape nimic la voia întâmplării. Autoritățile comuniste iau toate măsurile necesare pentru transformarea literaturii în instrument de propagandă. Interzic cărțile dinainte de război care nu le convin din punct de vedere ideologic, falsifică, prin ediții și comentarii tendențioase, scrierile unor clasici de care nu pot face abstracție, prezentându-le
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
său. E vorba de un faimos raport din 1946 în care Jdanov critica publicațiile Zvezda și Leningrad, recomandându-le nici mai mult, nici mai puțin decât promovarea unei Ťliteraturi de partidť și de un discurs din septembrie 1947, când a luat ființă Cominformul și lumea s-a trezit împărțită de ideologul de la Kremlin în Ťdouă lagăreť aflate într-un Ťrăzboi receť." Oricum, indiferent de varianta în care circulă, teoria realismului socialist nu este luată niciodată ad litteram de ideologii de serviciu
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
un discurs din septembrie 1947, când a luat ființă Cominformul și lumea s-a trezit împărțită de ideologul de la Kremlin în Ťdouă lagăreť aflate într-un Ťrăzboi receť." Oricum, indiferent de varianta în care circulă, teoria realismului socialist nu este luată niciodată ad litteram de ideologii de serviciu ai partidului comunist, ci folosită doar ca pretext pentru a cere scriitorilor să reprezinte realitatea așa cum le convine liderilor politici la un moment dat. În general pretenția lor este ca din literatura ,nouă
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
de burghezie pentru vederile lui progresiste. Nicolae Moraru, la rândul lui, întreabă retoric, : Dar în ce este mare Caragiale? Este mare în Noaptea furtunoasă, în Scrisoarea pierdută, este mare în atitudinea lui față de clasa muncitoare, este mare în atitudinea lui luată împotriva social-democraților în 1905." șîmpotriva social-democraților de pe o poziție socialistă!ț Discuția durează mai multe ore. Camil Petrescu, jenat și deconcertat, opune o slabă rezistență și capitulează în cele din urmă: ,Acum, cu o analiză foarte subtilă făcută de către Partidul
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
a fost folosit de unii teologi la voia întâmplării. Aceste motive au stat la baza atât a alcătuirii cărții lui Russell, cât și a prezentului studiu. Pornind de la ideea că toți oamenii sunt chemați la realizarea îndumnezeirii, dorim să răspundem, luând în ajutor operele Sfântului Ignatie Teoforul, a Scriitorului bisericesc Teofil al Antiohiei și a Sfântului 2 Gheorghe Sima, „Îndumnezeirea omului după învățătura Sfântului Atanasie cel Mare”, în: Studii Teologice, Anul XLII (1990), Nr. 4, p. 15; Pr. Ioan Mircea, „Îndumnezeirea
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
corul 17. Și atunci, adevăratul creștin este în perfectă concordanță și armonie cu Biserica adunată în jurul episcopului. O astfel de unitate conduce la participarea la Dumnezeu: „Fiecare din voi deci să fiți un cor; și în armonia înțelegerii dintre voi, luând în unire melodia lui Dumnezeu, să cântați prin Iisus Hristos cu un glas Tatălui, ca să vă audă și să vă cunoască prin faptele bune pe care le faceți, că sunteți mădulare ale Fiului Său. Vă este, dar, de folos să
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
Teofil este de părere că omul nu a fost creat nemuritor, chiar dacă majoritatea crede asta46, însă la el balanța înclină pentru nemurire, dacă omul respectă voia lui Dumnezeu. Își și explică ideea sa. După ce l-a creat, Dumnezeu l-a luat din pământul din care a fost făcut și l-a dus în paradis, dându-i posibilitatea de a progresa astfel încât, prin creștere și maturizare și după ce va fi declarat dumnezeu, să poată și el să se ridice la ceruri, pentru că
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
învierii, și nu pe statutul divin adus în principiu de adoptarea sau înfierea prin Botez. În altă parte, Sfântul Ipolit spune că nu l-am putea imita pe Hristos dacă n-ar avea aceeași natură ca și noi64. Logosul a luat asupra Sa carnea lui Adam pentru a înnoi omenirea, redându-ne nemurirea prin unirea puterii Sale cu trupul nostru muritor 65. Ca și în cazul Sfântului Irineu, imitarea lui Hristos de către noi nu este o emulație exterioară. Și totuși, încorporarea
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
Rubliov, din filmul lui Tarkovski, apoi, la mozaicurile și icoanele catedralelor Sfânta Sofia din Kiev și Uspenie din Vladimir, cu o spiritualitate mai blândă în expresie decât a reprezentărilor bizantine, dar cu o mare putere de concentrare interioară, de care iei repede seama. Programul începe să se deruleze cu repeziciune. Prima întâlnire, primul cadou. Andrei Șerban spunea că nu mai face cadouri României. Oare? Nu face nici o selecție și acceptă să lucreze cu toți cei 56 de studenți ai Facultății de
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
La altele se renunță. Au loc și mici drame: interpreți care rămân fără parteneri. După-amiaza, pe scena mare, se filmează. Actori și studenți, împreună, își fac încălzirea, apoi exercițiile. Urmează scenele. Au loc și momente hilare: Melania Ursu - Ĺse e luată pe sus la propriu de firavul Peer - Ruslan Bârlea, pe finalul monologului. Sala reacționează. Scenă de scenă e analizată de regizor. Un început pentru a putea continua. La final, interpreți și public sunt invitați în sală. Andrei Șerban, singur, așezat
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
-o greu, pentru că, când am văzut celulele de sticlă de pe clădire, am crezut că am ajuns unde nu trebuia, adică la un centru de clonare a inteligenței artificioase. Și nici asta nu ne-a plăcut. Adică intrarea. Înăuntru ne-au luat bricegele și nu au făcut bine, pentru că nu mai aveam cu ce desface conservele. Conserve la noi nu aveam, dar nu se știe niciodată ce găsești în arta contemporană, poate vreo instalație anti-consumistă unde trebuie să desfaci conserve goale și
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]