10,420 matches
-
peste hergheliile de frunze sub sineala unui cer mâzgălit de nori înfuriați care stau să verse peste noi diluvii apocaliptice; stăm de mână cu toamna, pe străzile lungi ca iluziile trec femei elegante care vin din alte lumi să ne mângâie ochiul nostru nesățios în care se petrec dramolete sub închipuiri shakespeariene, pline de suspans... duminică, 5 octombrie 2014 Referință Bibliografică: mai ții minte... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1374, Anul IV, 05 octombrie 2014. Drepturi de
MAI ŢII MINTE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362751_a_364080]
-
a avut un permanent și activ rol generativ de existență în viața acestuia, dar și strânse legături cu universul. Bradul îl regăsim în obiceiuri coborâtoare în timpurile străvechi, până la daci: O, brad frumos, o brad frumos, / Cu frunza neschimbată. Mă mângâi și mă faci voios / Și mă-ntărești îndată. / O, brad frumos, o brad frumos, / Cu frunza neschimbată (colind popular despre brad), dar și în riturile de trecere ale românilor, în fiecare dintre cele trei momente importante din viața sa: nașterea
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
25 august 2015 Toate Articolele Autorului Sbor alb, aruncat peste zare, Trec albe legiuni de gânduri - Nici-o stea, nici-o statuie de sare, Înfipte-n trecut, în curânduri. Alergam, aur, printre platanii suri, Ceas deșteptător pentru fluture și cuc, Iarba ne mângâie, plopii mahmuri Și Dumnezeu e bun ca un eunuc. Privire departe, cer larg, deschis, Ne jucăm cu focul, cu inima mea; Somnul e mort, visul e deschis Către viață, moarte, aer, catifea. Plouă la sud, fulgeră norii, Peste noi țipă
VOIAJ de ION PENA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/370164_a_371493]
-
le scriu poate-o scrisoare sau pe o filă la-ntâmplare, că uneori, izvorul ce curgea prin mine era o lacrimă ce izvora din tine. Să știe cei ce admirau în mine, viața că uneori eram doar lacrima ce-ți mângâia obrazul dimineața, și-apoi se strecura ușor pe buza ta ce o sorbea cu dor. Sau, poate am să scriu numai o poezie ce va rămâne veșnic... tânără și vie, în care noi vom fi nemuritori sădind etern în suflet
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
mult Iubitul meu...Am să le scriu poate-o scrisoaresau pe o filă la-ntâmplare,că uneori, izvorul ce curgea prin mineera o lacrimă ce izvora din tine.Să știe cei ce admirau în mine, viațacă uneori eram doar lacrimace-ți mângâia obrazul dimineața,și-apoi se strecura ușorpe buza ta ce o sorbea cu dor. Sau, poate am să scriu numai o poeziece va rămâne veșnic... tânără și vie,în care noi vom fi nemuritori sădind etern în suflet emoții și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
tine, C-au înghețat-o atâtea ierni, Și fă-o iar să bată nebunește, Căldura-ți, peste ea să cerni. Sărută-mi pleoapa obosită, E sclava lacrimilor reci, Și fă-o iar să izbutească, Batista-ți, peste ea să treci. Mângâie-mi tâmpla greoaie, Plină de gânduri amărui, Și fă-o iar să înflorească, Palma-ți, peste ea să pui. Îmbrățișează-mi făptura, Ce-a iubit numai trufași, Și fă-o iar să strălucească, Ființa-ți, peste ea să lași. Citește
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
tine,C-au înghețat-o atâtea ierni, Și fă-o iar să bată nebunește,Căldura-ți, peste ea să cerni.Sărută-mi pleoapa obosită,E sclava lacrimilor reci,Și fă-o iar să izbutească,Batista-ți, peste ea să treci.Mângâie-mi tâmpla greoaie,Plină de gânduri amărui,Și fă-o iar să înflorească,Palma-ți, peste ea să pui.Îmbrățișează-mi făptura,Ce-a iubit numai trufași,Și fă-o iar să strălucească,Ființa-ți, peste ea să lași.... VIII
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
cerului, norii obosiți s-au întins... la somn. Privirea mi s-a lipit, ca vrăjită, de acea linie în care cerul se unea cu marea. Clipa ce a urmat mi s-a furișat adânc în suflet... O imagine minunată îmi mângâia privirea: luna plină de mândrie, încununată de o lumină aurie, se ridica parcă din mare, pentru a-și lua locul ei pe cer. Un tablou de o rară frumusețe. Briza mării îmi alinta obrazul, răcorindu-l cu solzii undelor aurite
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
magică; aș fi dorit să o pot opri din fuga ei; aș fi vrut să o rog să mai rămână la mine și să-i spun, cât de dragă îmi este; am simțit-o cum luneca printre picăturile vieții; am mângâiat-o timid și mi-am luat rămas bun de la ea, însoțind-o cu o lacrimă de... adio. I-am simțit adierea, s-a apropiat, mi-a ascultat cugetul și a dispărut în spuma mării... Am sperat să o mai pot
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
deschidă petală cu petală, floarea de orhidee din... sufletul meu. In acel moment am simțit din nou... ; încă un moment din viață, se topea în brațele nopții... Lumina zorilor se oprise pe ceasul de pe perete... O nouă clipă m-a mângâiat în grabă, dispărând apoi în... Infinit. Copyright © 2014 D.Theiss Referință Bibliografică: Clipa pierdută / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1253, Anul IV, 06 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
nr. 1698 din 25 august 2015. Sbor alb, aruncat peste zare, Trec albe legiuni de gânduri - Nici-o stea, nici-o statuie de sare, Înfipte-n trecut, în curânduri. Alergam, aur, printre platanii suri, Ceas deșteptător pentru fluture și cuc, Iarba ne mângâie, plopii mahmuri Și Dumnezeu e bun ca un eunuc. Privire departe, cer larg, deschis, Ne jucăm cu focul, cu inima mea; Somnul e mort, visul e deschis Către viață, moarte, aer, catifea. Plouă la sud, fulgeră norii, Peste noi țipă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
1 ianuarie 1937 ... Citește mai mult Sbor alb, aruncat peste zare,Trec albe legiuni de gânduri -Nici-o stea, nici-o statuie de sare,Înfipte-n trecut, în curânduri.Alergam, aur, printre platanii suri,Ceas deșteptător pentru fluture și cuc,Iarba ne mângâie, plopii mahmuriși Dumnezeu e bun ca un eunuc.Privire departe, cer larg, deschis,Ne jucăm cu focul, cu inima mea;Somnul e mort, visul e deschisCătre viață, moarte, aer, catifea.Plouă la sud, fulgeră norii,Peste noi țipă cocorii de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
nr. din 11 iulie 1933 VOIAJ Sbor alb, aruncat peste zare, Trec albe legiuni de gânduri - Nici-o stea, nici-o statuie de sare, Înfipte-n trecut, în curânduri. Alergam, aur, printre platanii suri, Ceas deșteptător pentru fluture și cuc, Iarba ne mângâie, plopii mahmuri Și Dumnezeu e bun ca un eunuc. Privire departe, cer larg, deschis, Ne jucăm cu focul, cu inima mea; Somnul e mort, visul e deschis Către viață, moarte, aer, catifea. Plouă la sud, fulgeră norii, Peste noi țipă
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
iar gândul o făcea să se înfioare de cutezanță: Cum ar fi oare dacă aceste mâini superbe ar investiga-o pe tot corpul, descoperindu-i locurile dulci și secrete, să-i simtă degetele cu unghiile sale îngrijite și frumos rotunjite, mângâindu-i păduricea fină și dornică de alintare sau greutatea palmei sale ca un căuș să-I cuprindă rotunjimea sânilor în căutarea vârfului lor nervos și fraged? Ce-ar fi făcut dacă aceste mâini ar fi cuprins-o drăgăstos, făcând-o
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
și un bombardament ca în filme. Aviația americană a smuls șinele de cale ferată, le-a încovoiat și înălțat spre cer, a distrus vagoane și a împrăștiat morții. Totul s-a liniștit, dar nu și sufletele noastre înspăimântate. Mama ne mângâia și ne îndemna să ne rugăm împreună. Era călită din zilele revoluției bolșevice când a înfruntat teama și disperarea pe străzile Odessei. Culmea ironiei, dacă ironie aș putea s-o numesc, tata era și el în gara din Fetești, în
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
străini. Nici tu, nici eu, nu am găsit clientul Dispus s-achite pentru un rebut, Și-am înțeles că a venit momentul Să-l alungăm din noi pe Belzebut. Am învățat că lacrima-i doar rouă, Iar vântul toamnei poate mângâia. Iubirea noastră, chiar de nu e nouă, C-un pic de zel, se poate remaia. Azi împletim furtuna în cuvinte. Chiar dacă dor, mă vindeci c-un sărut. Tăcerea crudă, stinsă-n jurăminte, Nu ne mai strânge-n clești, a dispărut
TĂCEREA CARE DOARE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353276_a_354605]
-
ne-ncetată, Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată. Copil drag, n-am să te văd, dar în flacăra plăpândă, Simt cum sufletu-ți se zbate și ar vrea ca să ajungă Chiar la inima-mi rănită... să mă mângâie cu milă, Să mă-mbărbăteze-n viață și curajul să mi-l țină. Ah! tristețea mă răpune; cine poartă-ntreaga vină? Soartă crudă, blestemată!... inima ta nu suspină, Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ți pasă
DUREREA UNUI PĂRINTE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353284_a_354613]
-
XII) Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 1073 din 08 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ilinca îl privi cu drag și se apropie mai mult de el. Ștefan, o îmbrățișă și începu să o sărute. Au început să se mângâie reciproc, mâinile lor parcă frământau iubire iar trupurile se înlănțuiau dornice de dragoste. Au făcut din nou dragoste. Nu le venea să se dea jos din pat, ar fi stat toată ziua lipiți unul de celălalt. - Haide, să ne facem
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (XII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353319_a_354648]
-
din 13 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I. Părăianu TE-AM VISAT ... Mamă, te-am visat ieri-noapte intrând pe ușă speriată, că ai aflat că de câtva timp sunt singur și așezându-te pe pat m-ai mângâiat ușor pe frunte cu palma-ți caldă, catifelată mai decât o aripă de flutur. Atât de mult m-am bucurat, că după atâția ani am mai putut să văd pragul casei de dumneata călcat. M-ai întrebat de fată și
TE-AM VISAT..., POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353332_a_354661]
-
drumul spre casă tata mă întreba repetând deseori: -Ți-e frig copile, vrei surtucul meu ? -Nu tată,îi răspundeam înfrigurat, vreau gândul tău, gândul tău despre mine, mi-ar ține de cald. Iar tata,cu mâna sa mare și caldă îmi mângâia chipul. Zăpezile se topeau în inima mea. ZĂPEZILE SE TOPEAU... Prin înaltul zăpezii, pe drumul spre casă tata mă întreba repetând deseori: -Ți-e frig copile, vrei surtucul meu ? -Nu tată,îi răspundeam înfrigurat, vreau gândul tău, gândul tău despre mine
ZĂPEZILE SE TOPEAU de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353358_a_354687]
-
drumul spre casă tata mă întreba repetând deseori: -Ți-e frig copile, vrei surtucul meu ? -Nu tată,îi răspundeam înfrigurat, vreau gândul tău, gândul tău despre mine, mi-ar ține de cald. Iar tata,cu mâna sa mare și caldă îmi mângâia chipul. Zăpezile se topeau în inima mea. Referință Bibliografică: ZĂPEZILE SE TOPEAU / Florentin Dumitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2194, Anul VII, 02 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florentin Dumitrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ZĂPEZILE SE TOPEAU de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353358_a_354687]
-
noi, Să fredonăm un imn al fericirii Cățărați pe un munte de gunoi. Primește-mă te rog În așternutul tău fierbinte Și nu-ți da jos decât 75 la sută din îmbrăcăminte. Iubește-mă în frigul Care de-afară vine, Mângâie-mi și trupul Golit de proteine. Hrănește-mă apoi Cu mierea gurii tale Și să ne pierdem amândoi În lungi amoruri siderale. Primește-mă te rog la tine În aceste vremuri grele, Când ale noastre mici destine Sunt prinse într-
BOC de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353376_a_354705]
-
Acasă > Poeme > Devotament > BAHICA Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1542 din 22 martie 2015 Toate Articolele Autorului uneori gust zâmbind o lacrima ce-mi mângâie obraz privind pe geam de autocar primesc mesaje de iubire pe acoperiș de zgârie nori copaci ce nu ajung decât prin muguri că un zbor ce începe mereu răstignit într-o aruncare în gol sunt claustrofob de tren de mașină
BAHICĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353384_a_354713]
-
Cuvintele din gura lor murdară, Avram Iancu n-a fost criminal, „Nebunul” și-a iubit această Țară! Prin Apuseni ți-e martor Dumnezeu Și Dragostea prelinsă din izvoare, Tu știi prea bine și o spui mereu, În versul tău ce mângâie și doare, Fără de Iancu iarba de pe plai, Pădurile, câte mai sunt, pe creste, Azi își plângeau durerile din grai Într-o străină, tulbure poveste... „No, gata!” și „no, hai!”, e duhul lui În fiecare moț zvâcnind sub pleoape, La Țebea
SUFLETUL IANCULUI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353426_a_354755]
-
atribuțiunilor de serviciu, fapt simțit pe pielea mea. Ba chiar începusem s-o simt din ce în ce mai mult, întrucât, după șocul loviturilor primite, începuse să-mi scadă nivelul de adrenalină. Dureros de mult. Din instinct am dus mâna la față, încercând să mângâi zona tumefiată. Colonelul ‒ spirit de observație fin ‒ a remarcat gestul meu: ‒ Ce-i, tinere?... te bufnește râsul sau?... s-a arătat el curios nevoie-mare. Nu, domnu′ colonel, i-am răspuns, dar au început să mă doară rănile. ‒Ce răzvrătit ești
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]