4,645 matches
-
într-un fel sau în altul, ține mereu de depărtare, de ambiguitate, de vag. Cititorul asista în Canturi la minunate întoarceri în vremurile copilăriei, marcate de imagini sonore: Și vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn. Mi-era spre mângâiere / nopților mele, mi-amintesc, bătaia (Amintirile, vv. 50 52); Nu-i lucru aici în preajma / să-l văd ori să-l aud și dulce-n mine / să nu-mi întoarcă un chip, o amintire (idem, vv. 55-57).278 Versurile din Amintirile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
printre plante din Infinitul, cântecul meșterului din Seara zilei de sărbătoare, sunetul ceasului din turnul clopotnița în Amintirile, acel cântec neîntrerupt din Silviei, ș.a. Leopardi asculta curgerea timpului: Și vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn. Mi-era spre mângâiere / nopților mele, mi-amintesc, bătaia, / când prunc în odăița-ntunecoasă / vegheam de spaime ros și zorii zilei / îi suspinam. Nu-i lucru aici în preajma / să-l văd ori să-l aud și dulce-n mine / să nu-mi întoarcă un
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
reevocând itinerariul cognitiv din Infinitul, a cărui prima etapă este perceperea totalizatoare a timpului, sunetul vântului apare că fir sonor invizibil cu ajutorul căruia poetul interiorizează imaginea acustică succesiva: Și vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn. Mi-era spre mângâiere / nopților mele, mi-amintesc, bătaia (vv. 50-52). O a treia ocurenta a termenului în poezia amintită este transpusa în trecut și în spațiului unde se manifestă iluziile fericite ale copilăriei: În aceste / vechi săli sub licăr de zapezi și-n
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fiece mormânt stă scrisă a noastră / singură știință: thànatos athànatos (Thànatos athànatos).378 În zona tematica a trecerii în neființă Leopardi include motivul somnului, tocmai datorită puterii sale de a întrerupe firul suferințelor și de a aduce, prin această, o mângâiere. Prezenta aceluiași și în poezia sicilianului poate justifica, încă o dată, apropierea dintre emul și profesor. 3.4. Somn și vise în poezia lui Salvatore Quasimodo ascendente leopardiene În volumul Și pe data e seara (1942) somnul și visul, motive romantice
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nu va putea fi vreodată mulțumit cu adevarat, nu îi rămâne decât să sufere neîncetat, câtă vreme trăiește, deoarece el simte viață: așa încât, atunci când nu simte, nu suferă: ca-n somn sau că în letargie.391 Asemenea morții, somnul aduce mângâiere: Conform teoriei mele a plăcerii, somnul și tot ceea ce îl generează este, prin însăși natură lui, plăcut. Nu există plăcere mai mare în viață decât aceea de a nu o simți.392 Fericirea, definită negativ, printr-o absența, poate fi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
moartea / să-l dezlege de fapturile toate: / prunci și copaci și gaze; / de orișice supus e suferinței. (Nimeni, trad. MB).503 În Canturi există o serie de variații pe această temă: dintr-un impuls romantic poetul adult dorește, precizam, consolarea, mângâierea trecerii în neființă în locul suferinței: pustia-mi viața aș fi schimbat pe moarte (Amintirile, vv. 26-27), și afirmă că trecerea în cealaltă lume este de preferat, chiar și în cazul tinerilor: Și tu, din tinerețe încă planșa / și pururi invocată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
stare nemodificată sau că el a fost creat la un anumit moment în trecut, mai mult sau mai puțin așa cum îl observăm astăzi. Aceasta s-a putut datora în parte tendinței oamenilor de a crede în adevăruri eterne, ca și mângâierii pe care au găsit-o la gândul că ei pot îmbătrâni și muri, dar universul este etern și nemodificat (Hawking: 2001, 5). Cu atât mai vizionară apare imaginea, predilectă (citește intratextuală) în proza eminesciană, a Pământului care se contractă până la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
comune, care pendulează între material și spiritual, între contingent și transcendent: "Vântul tânăr a furat hainele copacilor/ Și aleargă cu ele hohotindu-le peste câmp,/ Copacii au rămas cu trupurile goale în ploaie,/ Să schelălăie tragic și tâmp...// Dar sub mângâierea savantă a ploii,/ Satiri vegetali, copacii cu seva-n uncrop/ Încep să își joace pe șolduri inelele anilor/ Zadarnici dansând hoola-hop". (Glumă). Limbajul ludic, poate fi, însă, un alt mijloc de redescoperire a frumuseții primordiale, resuscitată prin incantații de tipul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tați ai tăi, unul Hagi Cănuță toptangiu pe vremuri și cam iflifiu celălalt, care te-a scris, Nenea Iancu, bine ți-ar sta într-un muzeu de ceară "alții moare, ș-așa n-are fos-mu, parighoria tu Kosmu" (lumina mea, mângâierea lumii) privirea ta crucișă, gura ta slobodă inventând iar și iar, o basnă de pe lacul Căldărușani cu păcătoasa cea veselă și duhovnicul ei "frunzuliță lobodă, of! țațo, gura lumii slobodă" dar tu ești prea mulțumită și lepădată de toate cuvintele
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
ta crucișă, gura ta slobodă inventând iar și iar, o basnă de pe lacul Căldărușani cu păcătoasa cea veselă și duhovnicul ei "frunzuliță lobodă, of! țațo, gura lumii slobodă" dar tu ești prea mulțumită și lepădată de toate cuvintele, lumina mea, mângâierea lumii mai un șeptic, mai o cinzeacă, împăcată cu Sfântul Petru de-a binelea În Amfiteatrul Odobescu... ...ce moțăială fără pic de metafizica indigestul curs de slavă veche o scenă de-amor cu ambii învinși după gratii frânghia de salvare
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
Creștinismul a apărut în câteva locuri din Orientul Apropiat, s-a extins pe țărmurile Mediteranei și a ajuns religie dominantă în majoritatea statelor europene apărute la sfârșitul primului mileniu creștin pe ruinele Imperiului Roman. În prima sa formă, creștinismul aducea mângâiere și speranță în sufletele deznădăjduite de poverile prea mari puse pe umerii plebei de către patricienii, senatorii, împărații și cezarii Romei. Imperiul Roman din Apus a sucombat sub loviturile barbarilor, Occidentul s-a fărâmițat, iar Orientul s-a micșorat prin amputarea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
anunță nicio intruziune. Sfinxul lui Khnopff este pictat după chipul și asemănarea sorei sale Margueritte, față de care acesta nutrea o profundă afecțiune, relația cu sora sa fiind una din temele obsedante la Khnopff, temă transpusă în cheie simbolistă. În tabloul Mângâieri (1898), anxietatea nu a dispărut complet, ea rămâne la nivelul unei ambiguități care trimite și cu aportul aluziei biografiste la o serie de relații tabuizate. Paciurea distruge relația de cuplu fatal, litigios, himeră/sfinx/femeie-bărbat/victimă, relație proprie sensibilității decadente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Klimt, și nu de reprezentant al violenței și barbariei cele două tablouri sunt concepute în aproximativ aceeași perioadă. Ambiguitatea decurge din faptul că Judith ține capul tăiat al lui Holofern cu un gest aproape tandru, care poate glisa oricând în mângâiere, situație care amortizează conflictul de ordin patriotic sau politic, 2) expresia chipului ei relevă extazul erotic, buzele senzual întredeschise, ochii pe jumătate închiși, veșmântul semitransparent subliniind frumusețea corpului care a servit drept cursă delicioasă pentru imprundentul general. Satisfacția decurge nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Judith I afișa o expresie de voluptate asociată orgasmului, Judith II apare ca o ipostază a "corpului isteric" sau a isteriei înseși. Corpul se află într-o tensiune nervoasă care exercită o presiune teribilă, fracturându-l spasmotic. Gestul ambiguu de mângâiere pe care-l afișa în prima ipostază Judith, semnalizând de fapt și sursa plăcerii sale, capul tranșat al lui Holofern, devenit fetiș sângeros, se transformă aici în gestul mâinilor crispate asemeni unor ghiare, evocând animalul de pradă. Această lectură devine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
El Greco. Expresia ei nu evocă în niciun fel dorința nerealizată sau frustrarea, ci suferința, o suferință atât de puternică, ce a trecut de la cutumiara manifestare feminină a suferinței prin bocet, la tăcere. Capul Sfântului Ioan este înconjurat de o dublă mângâiere, cea a mâinii care-i atinge fața și cea a obrazului Salomeei, acolade pioase care configurează o circularitate maternală. Nu mai aveam acea confruntare de efect hipnotic, ca în cazul Apariției lui Gustave Moreau sau a Climaxului lui Aubrey Beardsley
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
păcatul este expiat prin suferința celei culpabile, transfigurată pietist. Confidentul nu este singurul care împiedică apropierea de talgerul pe care se află capul tăiat, una din mâinile Salomeei rămâne liberă și cu toate acestea, gestul palmei deschise ca într-o mângâiere denotă sfiala, retractilitatea. Pusă în fața faptului împlinit, Salomeea apare umanizată, conștientă de gravitatea actului său, ceea ce deschide nu vechiul contencios decadent al femeii fatale și al războiului sexelor, ci o posibilitate de expiere a păcatului, prin propria suferință. Personajul care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
starea normală a minții omenești. Planeta noastră va fi un vast balamuc. Biata omenire! După atîta prostie, frumos sfîrșit!" Începem o altă istorie, mai puțin veselă decît cea de pînă ieri; rîsul și gluma nu vor mai putea sluji de mîngîiere ca altădată față cu cele ce se vor petrece în lumea noastră românească. Copiii noștri vor avea poate de ce să plîngă noi am rîs destul." Un singur element de continuitate prin vremuri recunoștea Caragiale: "Reforma trece, năravurile rămîn", sau în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
întârziau să i-o dea sau chiar încercau să se sustragă remunerației. Femeia îndura cu demnitate aceste nedreptăți și își găsea alinare numai alături de animalul fidel, Bator. Dar copiii bolnavi i-au murit rând pe rând, fără a-i oferi mângâierea de care femeia ar fi avut nevoie și odată cu dispariția ultimei fete, Păunită, Fefeleaga a înțeles că singura rațiune a ei de a trăi au fost micuții, pentru care zi de zi s-a chinuit fără ca măcar să bănuiască. Deși i-
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
închisoare lui Septimiu Albini, noul director al Tribunei, care îl consultă pe acesta în toate acțiunile pe care le pune la cale: Eu sunt foarte mulțumit cu "Tribuna" și te încredințez că mulțumirea aceasta e una dintre cele mai mari mângâieri ale vieții mele234. Și mai departe: Mergeți bine și n-aveți absolut nici o trebuință de povețele mele. În volumul său de amintiri despre anii de temniță maghiară și apoi română, intitulat ulterior Închisorile mele și redactat în ultimii ani ai
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
o mărturie de credință a unui scriitor aflat la apogeul carierei sale și în egală măsură a unui om pentru care normele morale au fost pietre de temelie ale existenței de zi cu zi: Eu am căutat cu multă însetare mângâierea științei, dar n-am găsit-o nici în cărțile învățaților, nici în capul meu decât mulțumirea de a-mi fi împăcat gândurile: mângâierea sufletească pe care mi-o dăduse iubirea învățată de la mama mea, pacea dintre mintea mea și inima
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
au fost pietre de temelie ale existenței de zi cu zi: Eu am căutat cu multă însetare mângâierea științei, dar n-am găsit-o nici în cărțile învățaților, nici în capul meu decât mulțumirea de a-mi fi împăcat gândurile: mângâierea sufletească pe care mi-o dăduse iubirea învățată de la mama mea, pacea dintre mintea mea și inima mea n-am găsit-o decât în arta inspirată în muzica lui Beethoven, în marmura cioplită de măieștri mari, în pânzele lui Rafaello
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
foarte mici apelează la acest comportament în mod spontan și adecvat situației, de exemplu atunci când vor să se împrietenească cu un străin". (Eibl-Eibesfeldt, 1995, p. 125) În aceeași categorie intră și comportamentele de îngrijire socială: Noi folosim deseori mișcări de mângâiere sau alintare pentru a alina un individ agitat și mulți dintre membrii mai dominanți ai societății își petrec ore în șir fiind îngrijiți și periați de subordonați" (Morris, 2008 p. 195); activitățile de transfer, adică încercarea de a controla tensiunea
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
să fi manifestat o afecțiune sporită vlăstarelor din a doua căsnicie. Asemenea slăbiciuni le au mai toți bărbații supuși acestui destin. Văzându-i mai Întreprinzători pe copiii din a doua căsătorie, În acele vremi când nu prea era timp de mângâieri paterne, iar ceilalți fiind mai blazați sau purtând cine știe ce caractere ereditare, și-a concentrat afecțiunea pe cei mai mici. A judeca prea aspru această diferențiere În plan sentimental, mai ales după atâta vreme, mi se pare un lucru nu Întotdeauna
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cu ascuțitul ei fiindcă nu arareori degetul arătător ajungea În gura coasei. Curgea puțin sânge dar de la un timp se oprea și munca continua. Altădată să te Înveți să nu-ți mai bagi mâna În tăișul coasei! Cam aceasta era mângâierea de care beneficia din partea tatălui sau a fratelui mai mare. Nu prea era timp pentru mângâieri sau compătimiri. Cu bătutul coasei era mai greu fiindcă trebuia să mergi cu loviturile ciocanului În linie dreaptă și trebuia să-i subțiezi gura
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de la un timp se oprea și munca continua. Altădată să te Înveți să nu-ți mai bagi mâna În tăișul coasei! Cam aceasta era mângâierea de care beneficia din partea tatălui sau a fratelui mai mare. Nu prea era timp pentru mângâieri sau compătimiri. Cu bătutul coasei era mai greu fiindcă trebuia să mergi cu loviturile ciocanului În linie dreaptă și trebuia să-i subțiezi gura până când juca pe unghie. Dacă loveai cu ciocanul mai sus de cât trebuia, drept recompensă puteai
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]