3,789 matches
-
purificare, cu această deosebire totuși că mila nu se poate produce fără teamă, iar că teama poate să se realizeze fără milă." (Discurs despre Tragedie) Dacă Corneille se distanțează aici de Aristotel, asta rezultă din faptul că tragedia corneliană exaltă măreția omului, în timp ce tragedia greacă, ca și cea a lui Racine, deploră neputința umană. De aceea, Corneille încearcă să înlocuiască teama cu alte pasiuni, ca admirația virtuții, deschizând astfel calea dramei burgheze. " În admirația față de virtutea sa, scrie el în Examen
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
umanității propusă de Terențiu, blânda emoție care emană din piesele sale, în care evoluează oameni de condiție medie, apropiați de noi. Lipsite de personaje amuzante, comediile sale nu dezlănțuie niciodată râsul, căci Terențiu nu caricaturizează trăsăturile, spre deosebire de Aristofan și Seneca. Măreția sa, în ochii lui Diderot, care găsește nelalocul lui râsul stârnit de farsă în sânul unei zugrăviri realiste, constă în a ne aduce zâmbetul pe buze. "Terențiu are vervă puțină, de acord, scrie el în Elogiu lui Terențiu. Rareori își
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât pe Filoctet sau pe Hercule. Tot ceea ce este stoic este antiteatral, și mila noastră este totdeauna direct proporțională cu suferința pe care o manifestă personajul care ne interesează. Este adevărat că, văzându-l cum își suportă nefericirea plin de măreție, îi vom admira nobelețea sufletească, însă admirația este un sentiment rece și uimirea pasivă exclude orice pasiune mai caldă, ca și orice imagine distinctă a obiectului ei." (Capitolul 1) În ciuda acestei poziții afișate fără ambiguitate, Lessing aduce și el pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Prefața la piesa din 1833, o face pentru a pune în scenă "o regină care să fie o femeie. Măreață ca o regină. Adevărată ca o femeie! (...) Aceste două cuvinte, mari și adevărate, închid în ele totul. Adevărul conține moralitate, măreția conține frumosul". Foarte apreciat de public, pateticul aliat cu sublimul, în drama romantică, pune în joc aceleași resorturi tragice ca și tragedia clasică. Hugo este foarte conștient de acest lucru, declarând în Prefața la Burgravi: "Să aveți teroarea, dar să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în picioare și în acțiune. Iată fără îndoială de ce naturalismul îi îngrozește pe autorii obișnuiți să pescuiască oameni de seamă în apele tulburi ale istoriei. Ar trebui să scotocească umanitatea prea în profunzime, să afle viața, să meargă drept la măreția reală și să o pună în practică cu o mână puternică. Și să nu nege nimeni această poezie adevărată a omenirii; ea a fost scoasă în evidență în roman, poate să fie și în teatru; nu trebuie decât să-i
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
era sub cerul liber. Dar, mai târziu, teatrul a devenit un spațiu închis iar scena a devenit această "cutie cu iluzii" a teatrului de tip italian, plină de decoruri artificiale. După părerea lui Craig, dacă vrem să-i redăm teatrului măreția trecută, este indispensabil să transformăm locul teatral și să-i redăm o scenă arhitecturală. El ar vrea ca arhitectura scenică să fie făcută din materiale ușoare, suple, ușor de manipulat. "Niște arhitecți ar putea fi aduși ca să intervină, scrie el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
deschide calea spre "noua obiectivitate", în care se amestecă muzică populară, saxofon, ritmuri de foxtrot. În aceste două mari opere care constituie, după părerea lui, "primele încercări de a pune în practică teatru epic", Opera de trei parale (1928) și Măreția și decadența orașului Mahagonny (1930), Brecht readuce în discuție așteptarea spectatorului de operă, ceea ce el numește "nerezonabilul, irealul și lipsa de seriozitate", în Note despre operă: Măreția și decadența orașului Mahagonny. Opera de trei parale nu este numai o parodie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de a pune în practică teatru epic", Opera de trei parale (1928) și Măreția și decadența orașului Mahagonny (1930), Brecht readuce în discuție așteptarea spectatorului de operă, ceea ce el numește "nerezonabilul, irealul și lipsa de seriozitate", în Note despre operă: Măreția și decadența orașului Mahagonny. Opera de trei parale nu este numai o parodie a operetei, este o încercare de analizare a conceptului de operă în cursul unei serate teatrale, pentru a-i da posibilitate spectatorului să ia cunoștință de ceea ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
relație cu omul, considerat creatură, proprietate, slujitor al divinității. Divinitatea domină și guvernează și lumea În care trăiește omul; are În stăpânire inclusiv ceea ce servește vieții omului. Distincția zeu-om este valabilă și În planul perfecțiunii, În ceea ce privește frumusețea, forța, eroismul, măreția, cunoașterea, sfințenia și toate celelalte atribute divine, cărora le corespund Într-o formă mult redusă, atributele umane. Însă acestea din urmă sunt adesea considerate daruri ale zeilor. Chiar și pentru a descrie excelența calităților unui om, se recurge adesea la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iștarxe "Iștar". Nu pot fi asimilate textelor mitologice studiate până acum texte ca „Istoria lui Appuxe "Appu"”, și „Istoria vacii, a zeului-Soarexe "Soare" și a pescarului”, lucrări erudite, cu conotație etică aparte, În care povestirea intenționează să dea mărturie despre măreția și dreptatea divinităților invocate În partea de Început, respectiv zeul-Soare și zeița Iștarxe "Iștar". AbrevieriTC "Abrevieri" Anatolica Anatolica. Institut historique et archéologique néerlandais à Istanbul, Leiden. AoF Altorientalische Forschungen, Berlin. Belleten Türk Tarih Kurumu Belleten, Ankara. BO Bibliotheca Orientalis, Leiden
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
afla, dar semnul zeiței care Înfățișează o corabie liburnică arată că este venit de peste mare. De altfel, germanii cred că nici a-i Închide pe zei Între pereți, nici a-i plăsmui În chip de om nu se potrivește cu măreția acestora: ei consacră divinităților dumbrăvi și păduri și dau nume de zei acelei esențe misterioase pe care o intuiesc numai cu simțul lor religios (Tacitus, Germania IX). Obiceiul de a atribui divinităților străine nume romane presupune, evident, convingerea că cele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceeași în toate exemplarele unei specii, ea reușind în chipuri felurite în fiecare exemplar în parte, la fel, ea nu izbutește, luând chipul libertății, să se distribuie în același grad în fiecare individ uman. Excelența unui destin sau mediocritatea lui, măreția sau nimicnicia nu pot de aceea să stea sub merit sau sub blam, ci numai sub generozitatea sau inclemența cu care natura s-a distribuit, ca libertate, în om. Tocmai pentru că potențialul dinamic al fiecărei vieți cade în afara alegerii noastre
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
conștiința eșecului. De aceea prostia nu poate fi sesizată decât din afară; surprinsă dinăuntru, ea se dizolvă de îndată în propria ei recunoaștere. Rămâi prost câtă vreme poți fi contemplat. Fiind o inconștiență lipsită de tresăriri, prostia respiră calmul și măreția unui peisaj. Ea are fanatismul naturii, care, trecut asupra omului, a pierdut atributele divinului. Prostia este demonismul fanatismului profan. ADAOS. Despre prostul care prostește și despre prostul prostit. - Comunismul își face intrarea în istorie sub forma marelui dezvăț. El pune
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
medievala și romantica "alianță dintre tron și altar". Dar își făcea apariția și altceva: a găsi un aliat în romantism. Istoricii naționaliști, mai ales cei ai națiunilor mici, inspirați de romantism, au răscolit arhive, studiind pergamente vechi și descoperind trecutul, măreția uitată a națiunilor lor. Redescoperirea acestei măreții trecute a devenit un strigăt de luptă în bătălia pentru a învia. Romantismul, democrația și naționalismul au devenit inseparabile în acestă perioadă. Acesta a fost "spiritul Vormärz" în Germania. În restul Europei, naționalismul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
altar". Dar își făcea apariția și altceva: a găsi un aliat în romantism. Istoricii naționaliști, mai ales cei ai națiunilor mici, inspirați de romantism, au răscolit arhive, studiind pergamente vechi și descoperind trecutul, măreția uitată a națiunilor lor. Redescoperirea acestei măreții trecute a devenit un strigăt de luptă în bătălia pentru a învia. Romantismul, democrația și naționalismul au devenit inseparabile în acestă perioadă. Acesta a fost "spiritul Vormärz" în Germania. În restul Europei, naționalismul lui Giuseppe Mazzini și cel al lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în privința angajării lui în naționalismul romantic. Ceilalți politicieni-istorici nu se ridică nici la înălțimea hotărîrii lui de a-și aplica idealurile în politica reală 14. El a reprezentat cea mai extraordinară minte care i-a fost vreodată hărăzită națiunii române. Măreția lui Iorga izvorăște din talentele sale; dar proverbiala sa energie, care-l transformă într-un Tatmensch goethian, era alimentată de naționalismul său. El era o figură mai mare decît viața. Cît timp a trăit, geniul său s-a reflectat în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
privite în sens cumulativ, par mărețe, dar, privite în detaliu, fiecare dintre activitățile sale are o semnificație minoră"15. Pentru început, trebuie să atacăm maxima lui Călinescu. Poți critica unele dintre activitățile lui Iorga în detaliu, dar nu poți nega măreția de ansamblu a realizărilor lui. Între 1890 și 1940, viața lui Iorga și evenimentele din România s-au întrețesut și au fost inseparabile. În lumina aceasta trebuie privit și rolul său politic, cultural, literar și intelectual. Ar fi fost poate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și străine)16. După absolvirea universității, o celebritate timpurie l-a catapultat și mai departe față de contemporanii săi. A devenit profesor universitar înainte de a împlini treizeci de ani. Un profesor universitar are un statut special în Balcani. El adastă în măreția lui, înconjurat de respect rigid și de singurătate, care îl izolează de fluxul principal al vieții. Ceea ce însemna pentru Iorga o și mai mare singurătate, în ciuda activităților lui publice 17. Avea legături strînse cu familia sa, dar Iorga nu a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
istorice referitoare la evenimentele contemporane 117. Mai importante sînt cîteva lucrări ale lui Iorga din această perioadă. Acestea erau motivate politic, dar sînt totuși interesante și valoroase. Lucrarea Cugetarea și fapta germană (Iași, 1918) pune în antiteză la modul sistematic măreția și idealismul filosofiei germane cu acțiunile politice și militare ale Germaniei. A încercat să găsească un răspuns la această contradicție și să explice cum un popor preocupat permanent de gîndirea abstractă și idealistă putea, în momentul următor, să fie gata
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
copleșitoare chiar și pentru Iorga și, conform opiniilor profesioniștilor, nu a fost cea mai reușită strădanie a sa. Trebuie să avem permanent în minte caracterul colosal al sarcinii. Puțini istorici și-ar asuma-o. Iorga părea să fie conștient de măreția sarcinii, pe care a continuat-o pînă la ultimul ceas al vieții sale. După război, Iorga a scris foarte mult despre istoria vecinilor României, a ungurilor, bulgarilor, a slavilor de răsărit, și istoria Albaniei. Scrierile sale despre istoria ungurilor și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Goethe", a adăugat el. Într-o discuție cu profesorul Jean Ancel (originar din Iași) de la Institutul Yad Vashem de la Ierusalim, acesta avea despre Iorga păreri mai echilibrate și mai moderate decît cele ale pastorului ungur și, totuși, aproape identice. Recunoscînd măreția intelectuală a lui Iorga, Ancel spunea: "Cu toate că și-a schimbat poziția față de chestiunea evreiască, el a fost cel care a creat naționalismul românesc, l-a inspirat și, în ultimă instanță, a devenit principala sursă însuflețitoare a Legiunii". Ambele opinii erau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sale apolitice susținută cu o încăpățînare inflexibilă, naivității sale dublată de un temperament vulcanic și incontrolabil și egoului său, ca și lipsei stranii a renumitului instinct politic al națiunii sale din partea unui istoric român: inflexibilitatea nu ajută la supraviețuire. Toată măreția sa ca istoric și intelectual, dragostea lui pentru România și chiar și integritatea sa au fost anulate în politică de personalitatea sa nonpolitică. A fost oare Iorga democrat? Partidul lui era intitulat Partidul Naționalist Democrat. S-ar putea presupune că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
destul de problematică) În exemplu demn de urmat și magnet pentru indivizi și țări Întregi a fost un proces lent și cumulativ. Europa nu era, cum spunea Alexander Wat, parafrazând ironic iluziile oamenilor de stat polonezi din perioada interbelică, „condamnată la măreție”. Ascensiunea ei În această poziție nu putea fi prezisă pe baza contextului din 1945 sau 1975. Această nouă Europă nu era un proiect comun preexistent: nimeni nu și-a propus să-l realizeze. Dar, odată ce a devenit limpede că Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care putea fi Încurajată fără pericol la compatrioții săi. Încă din 1953, el s-a remarcat printr-un articol din Frankfurter Allgemeine Zeitung În care Îl ataca pe Martin Heidegger pentru că permisese republicarea prelegerilor sale de la Heidelberg cu tot cu aluziile la „măreția interioară” a nazismului din varianta originală. La vremea respectivă, acest incident era izolat și nu a suscitat atenția internațională, Însă a marcat un moment de referință, prefigurând interogațiile amare de mai târziu. În Die Ehe der Maria Braun (1979), regizorul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
în așteptare, cu sufletul și cu trupul mai viu în lupta cu diavolul, întins pe scândura patului, cu brațele întinse ca pe lemnul crucii, mulțumind lui Dumnezeu pentru acele puține clipe de fericire cărora numai în întuneric le poți trăi măreția și binefacerea; numai în anumite momente crâncene ale durerilor tale, cremenea nădejdilor sparge vremelnicia cătușelor tiranului și-ți înalță sufletul dincolo de hotarul lumesc, deasupra, spre luminile stelare și veșnice ale cerului. Părintele Nil Dorobanțu a fost un mare monah și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]