8,009 matches
-
sus și simți că o trec fiorii. Două avataruri planau în apropiere. Aveau aceleași capete ciudate de iepurași pe care le văzuse înainte, dar acum erau amândouă colorate în negru. Pentru o clipă, își aminti de bărbații de pe străduță, cu măștile negre de schi și răsuflarea lor fierbinte. Maggie se uită la Uri. —Ne urmăresc. Vor să obțină înaintea noastră informația pe care a ascuns-o tatăl tău aici. Ce putem face? — Putem vorbi cu ei? Maggie se holba la ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din jocul pe calculator? — Da. Nu ne-a dat indicii mai precise. Dacă ne-ar fi dat, ai fi aflat. Miller dădu ușor din cap, mai puțin decât ca pentru a încuviința ceva, dar fu suficient. Cei doi bărbați cu mască de schi se apropiară, apucând-o fiecare de câte un braț. O ridicară pe Maggie din scaun și, atenți să-și sincronizeze mișcările, făcură aceleași gesturi, răsucindu-i brațele până când i le lipiră de spate: o mișcare Nelson completă. Urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mașina beată, spuse calm Ignatius. N-ai nici o șansă. Doamna Reilly părea deprimată. — Totuși, Ignatius, o mie două’j’ de dolari... Sunt sigur că poți procura niște fonduri, o asigură el. Mai este cafea sau i-ai dat-o toată măștii acesteia de carnaval? — Am putea pune ipotecă pe casa. — Să ipotecăm casa? Nici să nu aud de așa ceva. Ce altceva am putea face, Ignatius? — Există mijloace, o asigură Ignatius absent. Aș prefera să nu mă deranjezi cu chestia asta. Programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aiurelile produse de mințile lor întunecate. Va’ fi același lucru oriunde aș lucra. — Ai să-ți găsești o slujbă. Când or vedea ei ce diplomă ai...! Ignatius oftă adânc și spuse: — Nu văd altă alternativă. Își schimonosi chipul într-o mască a suferinței. N-avea nici un rost să se împotrivească Fortunei cât timp nu se încheiase ciclul. Sper că îți dai seama că totul este din vina ta. Lucrarea mea va suferi o mare întârziere. Te sfătuiesc să mergi la confesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de pe domnul Reilly, șuieră șeful de birou, stând încă pe vine alături de cei doi întinși la pământ. — Braah! — Ce faceți, cu toții, acolo jos pe podea? întrebă un om din pragul ușii. Chipul voios al domnului Gonzalez se împietri într-o mască a groazei și spuse cu voce pițigăiată: — Bună dimineața, domnule Levy. Suntem foarte bucuroși să vă vedem. Am trecut pe aici să văd dacă nu mi-a sosit vreo scrisoare personală. Vreau să mă reîntorc imediat pe coastă. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de metri pătrați de spațiu de depozitare, într-un parc industrial aflat la trei kilometri depărtare. Acolo erau amplasate facilitățile de păstrare a animalelor, împreună cu laboratoarele periculoase. Josh Winkler, un tânăr cercetător promițător, luă niște mănuși de cauciuc și o mască chirurgicală de pe un raft de lângă ușa ce ducea la cuștile animalelor. Asistentul lui, Tom Weller, citea un articol de știri lipit pe perete. — Să mergem, spuse Josh. — Cred că Diehl e ud tot, zise Weller, arătând spre articol. Ai citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lui BioGen. — Crezi că Diehl va amâna anunțul? întrebă Tom Weller. — Poate. Dar lui Diehl nu-i place să aștepte. Și este nervos încă de când s-a întors din Vegas. Josh își puse mănușile de cauciuc, ochelarii de protecție și masca de hârtie, apoi luă un cilindru de cincisprezece centimetri lungime cu aer comprimat și înșurubă fiola cu retrovirusul. Întregul aparat avea mărimea unui tub de trabuc. Fixă deasupra un con micuț de plastic, apăsându-l cu degetul mare. — Ia-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
prima cușcă și prinse rapid șobolanul dinăuntru. Ținu animalul de corp, prinzându-l expert cu degetele de gât, și prinse rapid micul con de plastic peste botul șobolanului. Respirația animalului aburi conul. Un șuierat scurt, la eliberarea virusului. Josh ținu masca fixă timp de zece secunde, în timp ce șobolanul inhala. Apoi puse animalul înapoi în cușcă. — Unul e gata. Tom Weller apăsă cu stilusul pe PDA, apoi trecu la cușca următoare. Retrovirusul fusese creat prin bioinginerie pentru transportarea unei gene cunoscute sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
maturizare din creier. Dacă acest lucru era adevărat, dacă ACMPD3N7era implicată, de exemplu, în boala lui Alzheimer sau într-o altă formă de senilitate, atunci valoarea comercială a genei ar fi fost enormă. Josh trecuse la cușca următoare și ținea masca peste botul celui de-al doilea șobolan, când telefonul lui începu să sune. Îi făcu semn lui Tom să i-l scoată din buzunarul cămășii. Weller se uită la ecran. — E mama ta, zise el. — Ah, la naiba, replică Josh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și se întoarse spre Weller. — Ce zici dacă terminăm peste două ore cu asta? — Nici o problemă, spuse Tom. Oricum, am de scris câteva notițe la birou. Joshua se întoarse și ieși din cameră, scoțându-și mănușile. Puse cilindrul, ochelarii și masca de hârtie în buzunarul halatului de laborator, își scoase ecusonul detector de radiații și se îndreptă grăbit spre mașină. În timp ce conducea spre centru, aruncă o privire spre cilindrul care ieșea din halatul de laborator, aruncat pe scaunul pasagerului. Ca să respecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-l cu forța din dreptul computerului. — Porcilor! Fasciștilor! urlă Sanger, dar brusc parcă toată lumea începu să țipe și să urle în cameră. E scandalos! Porci fasciști! continuă Sanger să urle, în timp ce îi puneau cătușe. Dar când le văzu figurile în spatele măștilor, realiză că se temeau. — Iisuse, ce credeți că fac aici? întrebă. Iar unul dintre ei îi răspunse, răsucindu-l: — Știm ce faceți aici, domnule Sanger. — Hei! Hei! Îl traseră cu brutalitate pe trepte, până în stradă. Sanger spera că presa îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
propriii asupritori. Naționalismul nu era decât o substituire a asupritorilor. În loc să fii asuprit de cineva de altă etnie, sfârșeai prin a fi asuprit de cineva din aceeași etnie. — Fanatism! Chipul lui Kirkor Hagopian s-a schimonosit, preschimbându-se Într-o mască tristă. — Sosesc vești din numeroase orașe din Anatolia. Nu ai auzit de incidentele din Adana? Intră În casele armenilor sub pretextul de a căuta arme și le pradă. Nu Înțelegi? Toți armenii vor fi exilați. Noi toți! Și iată-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
plastic pline cu scrisori. Pe perete agățase măști africane și himalayene care folosiseră probabil la exorcizarea unor boli mortale, măști alături de care portretul lui Van Gogh cu urechea tăiată sau Țipătul lui Munch erau de-a dreptul odihnitoare. Îi plăceau măștile acelea care se strîmbau, și cu siguranță că era singurul lor administrator, deoarece negustorii erau Încîntați să i le vîndă la un preț scăzut. Adusese din pivniță vreo zece cutii de carton, pline de praf, În care păstra tot soiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bea șampanie cu mine! A doua zi, i-am dat bancnotele Virginiei, care a Închis cu cheia ușa bistroului. Mi-a cerut niște mărunțiș pentru tonomat: „Nu trebuie să se audă nimic. Țipi cumva cînd ejaculezi?“. Întrebarea m-a lăsat mască. Trebuia oare să-i explic că dacă aș fi țipat, toată familia ar fi crezut că pățisem ceva și ar fi dat buzna În odaia mea? Tata scrisese: „Cuprins de ispită, strîngeai mătăniile În pumn, În fundul buzunarului de la palton, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
maiorul Voloconski și consilierul de stat Iepancin, doi domni pensionați, fiecare îmbrăcat acum, cum se cuvine, în uniforma rangului său. O anumită confuzie certăreață se făcea văzută pe fața general maiorului. Consilierul de stat Iepancin își ascundea emoțiile sub o mască de demnitate. Amândoi se ploconeau în fața lui Liputin. În sfârșit, Porfiri îl invitase pe Salitov din curtoazie pentru rolul său în descoperirea cadavrelor. Căldura de la soba din fundul hangarului abia ajungea la ei. ă Deci, pe cine mai așteptăm? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o investigație oficială. Trebuie să cooperați sau veți suporta consecințele. Salitov băgă mâna în buzunarul hainei și îi întinse fotografia lui Rataziaiev. Îl recunoști pe omul ăsta? Patronul studie fotografia fără niciun comentariu. Clipi odată cu înțeles, făcându-și fața o mască imperturbabilă. ă Mulți oameni trec pe la noi, spuse într-un final, dându-i fotografia înapoi. ă Dar îl recunoști? ă Nu neapărat. ă Nu neapărat! strigă Salitov, cuprins brusc de ură. Ce dracu vrei să spui cu nu neapărat? Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
știu. Vin de la poartă, spuse Fratele Innochentie, încântat că nu are nicio veste pentru ei. ă Sfârșitul e aproape, nu-i așa? Femeia de vârstă mijocie care vorbi nu-și putea ascunde curiozitatea din gals, deși fața ei era o mască solemnă. Ea îl stuidia pe Fratele Innochentie printr-o lornetă. Un bărbat îndesat și roșu la față, împingând o fată de vreo optsprezece ani într-un scaun cu rotile, își croi drum în față. ă Trebuie să o vadă. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
singur! Kitty râsese. El Îi Întorsese spatele și plecase. Curând după aceea plecaseră cu toții acasă. În seara aceea când intrase În casă, Își scosese haina elegantă, neagră, de iarnă, o aruncase pe canapeaua roz, uzată, și odată cu haina abandonase și masca zilnică; Începuse să plângă. Nu fusese decât un incident lipsit de importanță, dar brusc viața ei, atât acasă, cât și oriunde altundeva, Îi păruse insuportabil de goală. De parcă toți ceilalți ar fi avut un motiv de mândrie În viața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pistol de vopsit. Având în vedere dimensiunea figurilor, substratul nu va câștiga nimic dacă va fi gros, îi explică după aceea fiicei sale, cred că pistolul e preferabil, o pulverizare de jur împrejurul păpușii și gata, Ne vor trebui măști, spuse Marta, Măștile sunt scumpe, n-avem bani pentru lux, Nu e un lux, e o precauție, vom respira în mijlocul unui nor de vopsea, Dificultatea se poate rezolva, Cum, Voi face această parte a lucrării afară, în aer liber, vremea e sigură, De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pare nepotrivit, Eu mă voi ocupa de substrat, voi folosi pistolul, e adevărat că împrăștie vopseaua în aer, dar compensează prin viteză, Și apoi, Apoi vine vopsitul cu pensula, nu face rău, Ar fi trebuit să cumpărăm cel puțin o mască, E scumpă, murmură Cipriano Algor, ca și cum i-ar fi fost rușine de propriile-i cuvinte, Dacă am reușit să facem rost de bani ca să închiriem camionul care a luat de la Centru ce-a mai rămas din vase, vom găsi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
murmură Cipriano Algor, ca și cum i-ar fi fost rușine de propriile-i cuvinte, Dacă am reușit să facem rost de bani ca să închiriem camionul care a luat de la Centru ce-a mai rămas din vase, vom găsi și bani pentru mască, Nu ne-am gândit, spuse Cipriano Algor, apoi corectă, întristat, Nu m-am gândit. Acum mergeau pe bulevardul care ducea în linie dreaptă la Centru, în ciuda distanței se puteau citi cuvintele giganticului anunț fixat pe el, SÎNTEȚI CLIENTUL NOSTRU CEL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nici un comentariu, pe Marçal îl surprinse un gând, Se distrează pe socoteala noastră. Când furgoneta se opri în fața ușii serviciului de siguranță, Marçal spuse, După ce vorbești cu șeful de departament treci pe aici, o să văd dacă fac rost de o mască, Pentru mine nu e nevoie, ți-am spus, iar Marta va folosi doar pensulele, O cunoști la fel de bine ca mine, cu prima ocazie te prinde distrat în olărie și, când vei observa ce s-a întâmplat, va fi prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
distrat în olărie și, când vei observa ce s-a întâmplat, va fi prea târziu, Nu știu cât o să întârzii la departamentul de achiziții, întreb apoi de tine, sau intru și te caut, Nu intra, n-are rost să intri, o să las masca colegului meu de la ușă, Cum vrei, Pe curând, Pe curând, Ai grijă de Marta, tată, O să am grijă, da, du-te liniștit, n-o iubești mai mult decât mine, Dacă e mai mult sau mai puțin, nu știu, o iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o neliniștitoare impresie de amenințare, Cipriano Algor urcă în furgonetă și ieși din subteran. Ultima frază a subșefului i se învârtea în minte, Secretul albinei nu există, dar noi îl cunoaștem, nu există, dar noi îl știm. Văzuse căzând o mască și înțelesese că, în dosul ei, era alta, exact la fel, înțelegea că măștile următoare vor fi în mod fatal identice cu cele care căzuseră, e adevărat că secretul albinei nu există, dar ei îl știu. Nu va putea vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Ultima frază a subșefului i se învârtea în minte, Secretul albinei nu există, dar noi îl cunoaștem, nu există, dar noi îl știm. Văzuse căzând o mască și înțelesese că, în dosul ei, era alta, exact la fel, înțelegea că măștile următoare vor fi în mod fatal identice cu cele care căzuseră, e adevărat că secretul albinei nu există, dar ei îl știu. Nu va putea vorbi despre această poveste tulburătoare cu Marta și cu Marçal pentru că ei n-ar înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]