14,595 matches
-
sînt exprimate conceptele științifice. În comparație cu termenii științifici, cuvintele vorbirii comune manifestă aproape întotdeauna o anumită lipsă de precizie, ele fiind deseori vagi și insuficient de bine definite și, ca atare, inadecvate unei rigori logice. Constatarea unor diferențe între propria limbă maternă și o limbă străină poate avea însă nu numai asemenea consecințe teoretice, ci și o accentuată latură practică, în sensul producerii unor modificări ale limbii proprii. Pătrunzînd în secretele unei limbi străine și luînd act de posibilitățile ei, de nivelul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Pătrunzînd în secretele unei limbi străine și luînd act de posibilitățile ei, de nivelul de cultură și de civilizație al poporului căruia îi aparține, vorbitorul își poate pune problema performanțelor limbii sale, prin comparație. Cît timp cunoaște numai limba sa maternă și trăiește în mediul său nativ, omul nu se îndoiește de calitățile limbii sale, fiindcă aceasta corespunde tuturor necesităților comunității în care funcționează ea și în care întrunește atributul de limbă istorică. De altfel, fiecare popor crede în superioritatea idiomului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a răspunde tuturor necesităților. Altfel stau lucrurile însă în momentul cunoașterii unor limbi străine. Ele nu se prezintă ca mijloace paralele de comunicare sau de informare, ci vin cu lumea lor spirituală și atunci se pune problema corespondențelor dintre limba maternă și aceste limbi străine. Se constată cu acest prilej că între limbi există diferențe și că fiecare dintre ele este o perspectivă a universului, care împiedică de multe ori ca asemenea corespondențe să fie depline. Reflecția asupra asemănărilor și deosebirilor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
însemnat nu numai creșterea mijloacelor limbii literare moderne în raport cu vechea limbă literară, ci și o cotitură radicală în ceea ce privește sursele și mijloacele antrenate în ameliorarea resurselor limbii române. Cunoașterea unei (unor) limbi străine poate avea, așa-dar, urmări importante asupra limbii materne, datorită unor reflecții și unor eforturi conștiente la nivelul limbii literare, caracterizate prin asemenea intervenții voite. Aceasta nu presupune însă că limba populară rămîne inertă la impactul cauzat de poliglotismul vorbitorului. Există condițiile ca, în cazul conviețuirii în imediata vecinătate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la impactul cauzat de poliglotismul vorbitorului. Există condițiile ca, în cazul conviețuirii în imediata vecinătate cu vorbitori nativi ai altor limbi, vorbitorul respectiv să-și însușească prin simpla influență a mediului și o altă limbă (sau alte limbi) decît cea maternă, eventual tot în primii ani de viață. De obicei, se produce, în acest caz, o completare a limbii proprii cu elemente din cealaltă limbă (sau din celelalte limbi), în măsura în care cea maternă tinde să devină aptă pentru a da expresie unor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și o altă limbă (sau alte limbi) decît cea maternă, eventual tot în primii ani de viață. De obicei, se produce, în acest caz, o completare a limbii proprii cu elemente din cealaltă limbă (sau din celelalte limbi), în măsura în care cea maternă tinde să devină aptă pentru a da expresie unor realități materiale și spirituale deosebite de cele ale comunității în care are rolul de limbă istorică. Situațiile de diglosie la nivel comunitar se rezolvă prin victoria unei limbi asupra celeilalte, dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
celeilalte, dar cu preluarea de elemente, mai mult sau mai puțin numeroase, din limba învinsă. Există și situații de bilingvism (sau, chiar, de polilin-gvism) total, în sensul că nu se poate stabili care dintre limbile vorbite de cineva este limba maternă 158. În principiu, pentru spațiul european actual asemenea situații nu sînt însă tipice, fiindcă chiar în cazurile de polilingvism, existența și conștiința unei limbi materne nu se poate pune sub semnul întrebării. Varietatea socială și culturală a limbii Atît limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în sensul că nu se poate stabili care dintre limbile vorbite de cineva este limba maternă 158. În principiu, pentru spațiul european actual asemenea situații nu sînt însă tipice, fiindcă chiar în cazurile de polilingvism, existența și conștiința unei limbi materne nu se poate pune sub semnul întrebării. Varietatea socială și culturală a limbii Atît limba cît și vorbirea nu se prezintă ca realități omogene din punctul de vedere al concretizării în discurs sau în text, fiindcă vorbirea selectează și specializează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fonologică (deprindere care decurge din însușirea general umană de a produce sunetele, dar este diferită de aceasta) și de a întrebuința din întreaga gamă a sunetelor ce pot fi articulate de om numai o anumită serie, care devine proprie limbii materne vorbite de acel grup. De aceea, în cazul contactului cu altă limbă și al însușirii ei, membrii unei comunități lingvistice istoricește constituite au dificultăți în receptarea exactă a sunetelor specifice acelei limbi, dar nespecifice limbii lor, și, mai ales, în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care uzează de vorbire, vorbirea fiind cea care presupune și posibilitatea folosirii unei limbi și capacitatea de a fi înzestrat cu limbaj. Ca atare, vorbitorul este cel care vorbește o limbă. Nu toți oamenii vorbesc însă numai o limbă, cea maternă, mulți dintre ei fiind în măsură să vorbească două sau mai multe limbi. De aceea, o accepție mai cuprinzătoare a conceptului de "vorbitor" este aceea de persoană care folosește limbajul articulat, incluzînd aici atît pe cei care pot folosi (numai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
persoană care folosește limbajul articulat, incluzînd aici atît pe cei care pot folosi (numai) o limbă, cît și pe cei care pot folosi două sau mai multe limbi. În cazul vorbitorului monolingv (al celui care vorbește o singură limbă, cea maternă), lucrurile sînt clare: el trăiește în tradiția creată de limba maternă și de mediul social originar, raportările sale la limbă fiind bine stabilite și înscriindu-se într-un model bine determinat. De altfel, conceptul de "vorbitor" se aplică în primul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pot folosi (numai) o limbă, cît și pe cei care pot folosi două sau mai multe limbi. În cazul vorbitorului monolingv (al celui care vorbește o singură limbă, cea maternă), lucrurile sînt clare: el trăiește în tradiția creată de limba maternă și de mediul social originar, raportările sale la limbă fiind bine stabilite și înscriindu-se într-un model bine determinat. De altfel, conceptul de "vorbitor" se aplică în primul rînd acestui tip, care este reprezentativ pentru modul în care se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de "vorbitor" se aplică în primul rînd acestui tip, care este reprezentativ pentru modul în care se manifestă facultatea limbajului și pentru modul de existență al unei limbi. Vorbitorul bilingv sau polilingv are toate trăsăturile vorbitorului monolingv în raport cu limba sa maternă, dar performanța sa în cazul celeilalte (sau celor-lalte) limbi cunoscute se poate ridica sau nu la nivelul aceleia care vizează limba maternă. Ceea ce realizează întotdeauna un vorbitor al mai multor limbi, fie el cult sau mai puțin cult, este deschiderea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
modul de existență al unei limbi. Vorbitorul bilingv sau polilingv are toate trăsăturile vorbitorului monolingv în raport cu limba sa maternă, dar performanța sa în cazul celeilalte (sau celor-lalte) limbi cunoscute se poate ridica sau nu la nivelul aceleia care vizează limba maternă. Ceea ce realizează întotdeauna un vorbitor al mai multor limbi, fie el cult sau mai puțin cult, este deschiderea spre un spațiu cultural mai extins în raport cu vorbitorul monolingv și o comparație, mai mult sau mai puțin profundă, între posibilitățile limbii sale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Ceea ce realizează întotdeauna un vorbitor al mai multor limbi, fie el cult sau mai puțin cult, este deschiderea spre un spațiu cultural mai extins în raport cu vorbitorul monolingv și o comparație, mai mult sau mai puțin profundă, între posibilitățile limbii sale materne și posibilitățile celeilalte (sau celorlalte) limbi cunoscute. Din această comparație pot rezulta și consecințe asupra limbii materne, de obicei prin introducerea în structurile ei a unor elemente din limba sau din limbile cunoscute. Mai mult, comparația poate genera efortul conștient
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
deschiderea spre un spațiu cultural mai extins în raport cu vorbitorul monolingv și o comparație, mai mult sau mai puțin profundă, între posibilitățile limbii sale materne și posibilitățile celeilalte (sau celorlalte) limbi cunoscute. Din această comparație pot rezulta și consecințe asupra limbii materne, de obicei prin introducerea în structurile ei a unor elemente din limba sau din limbile cunoscute. Mai mult, comparația poate genera efortul conștient de a modifica limba proprie, de obicei sub aspectul ei literar, pentru a corespunde anumitor exigențe. Calitatea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a unor elemente din limba sau din limbile cunoscute. Mai mult, comparația poate genera efortul conștient de a modifica limba proprie, de obicei sub aspectul ei literar, pentru a corespunde anumitor exigențe. Calitatea de vorbitor al unei limbi (al limbii materne, desigur) este rezultatul nemijlocit al conviețuirii în comunitate. Prin această conviețuire, individul uman exersează aptitudinea limbajului prin folosirea unei limbi în relația cu obiectele lumii și în relația cu ceilalți componenți ai comunității. Sub acest aspect al relației cu ceilalți
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se determină mai întîi prin folosirea limbii în vorbire, prin producerea enunțurilor și prin poziția de sursă a enunțării. Acest statut este opus celui de alocutor, destinatar sau auditor, dar este în același timp convertibil cu acesta. În raport cu limba sa maternă, vorbitorul este nativ și are interiorizate regulile acestei limbi, fiind în măsură să formuleze judecăți asupra gramaticalității enunțurilor, să realizeze sinonimii și perifraze, încît poate distinge enunțurile corecte de cele incorecte gramatical sau dacă o succesiune de sunete articulate este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
știința limbii sau lingvistica, cele două științe sau cunoașteri fiind diferite prin obiect, prin statut epistemologic, prin scopuri etc. Știința lingvistică reprezintă suma cunoștințelor care fac posibilă folosirea limbii de către individ, posedarea acestor cunoștințe, în cazul în care privesc limba maternă, repartizînd individul la o anumită comunitate lingvistică (și etnică în cele mai multe cazuri). Ca să poată folosi limba, vorbitorul cunoaște, pe de o parte, anumite fapte și, pe de altă parte, anumite reguli pentru realizarea vorbirii. Prin fapte se are în vedere
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
tipuri de cunoaștere care caracterizează pe vorbitor și pe măsură ce relația vorbitorului cu limba sa se modifică printr-o mai profundă pătrundere în tainele ei. Dar, știința lingvistică se poate îmbogăți și prin performanța vorbitorului de a-și însuși, alături de limba maternă și o altă limbă sau alte limbi. Conștiința lingvistică Știința lingvistică fundamentează o structurare interioară, spirituală a vorbitorului, devine deci un fapt de conștiință cu caracter formativ, constitutiv și distinctiv. Conștiința lingvistică se formează treptat, fără a putea fi impusă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în limbi diferite. Este edificator în acest sens efortul depus de un vorbitor al limbii române pentru a deprinde categoria aspectului verbal, exprimată la nivel morfologic în unele limbi slave sau germanice, dar realizată prin mijloace lexicale în limba sa maternă. Cu mari dificultăți deprinde, de asemenea, un maghiar exprimarea morfologică a categoriei genului dintr-o limbă străină, întrucît în limba sa această categorie nu există. La nivel lexical, există numeroase diferențe între limbi în ceea ce privește modalitatea de detaliere a unor aspecte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de către o populație ce adoptă o altă limbă. De ace-ea, galii, de exemplu, deși romanizați, au transferat latinei însușite sistemul de numărare vigesimal (cu baza douăzeci), din care limba franceză păstrează urme pînă în epoca actuală (quatre-vingts). Prin însușirea limbii materne, vorbitorul își modelează conștiința prin deprinderea unor norme sociale. Modul în care se raportează la aceste norme de-a lungul existenței diferă însă de la un vorbitor la altul. Ceea ce conștientizează cei mai mulți dintre vorbitori este faptul că limba se schimbă și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
neromânească [sunt]). Ca factor formativ, conștiința lingvistică se manifestă la nivel individual din direcția socialului, în sensul că integrarea în societate presupune o anumită orientare a factorilor mentali interpretativi și de raportare la sine a realităților naturale și sociale. Limba maternă, prima și esențiala formă de comunicare a oricărui om, indiferent de împrejurările în care își duce viața, este pentru individ un dat, o instituție socială constituită, care îi impune însușirea treptată a unor mecanisme și forme de exprimare și de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
esențială a conștiinței umane, ținînd cont că omul se naște și trăiește într-un sistem de relații cu mediul și cu societatea, relații conștientizate și comunicate ca relații lingvistice. Prin rolul pe care îl are în formarea conștiinței individuale, limba maternă își relevă rolul modelator asupra conștiinței sociale colective, care se constituie și se manifestă prin intermediul celei individuale. De altfel, nici conștiința individuală și nici cea socială nu pot fi concepute în afara limbajului. Faptul că limbile se pot învăța, în ciuda complexității
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
că semnul lingvistic nu cunoaște altă lege decît pe aceea a tradiției fiindcă este arbitrar în raport cu obiectul denumit, dar el poate fi arbitrar tocmai fiindcă se bazează pe tradiție, aceasta singură oferindu-i legitimitate și stabilitate 269. Cînd învață limba maternă, omul se înscrie în tradiția comunității sale, el își însușește această tradiție și devine purtătorul ei, încît, din acest punct de vedere, limba se manifestă la fel ca orice element ce caracterizează comunitatea. Saussure arată că în oricare epocă și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]