3,801 matches
-
Una din capodoperele sculpturii coreene din secolul al VII-lea, este o statuie de bodhisattva, din bronz aurit, meditând, cu fața rotundă și surâs fin imprimând blândețea 715. Sculptura regatului Silla se caracterizează printr-o intensificare a imaginilor de bodhisattva meditând, legată și de Înflorirea cultului lui Maitreya, care conform tradiției trebuie să-i urmeze lui Buddha. Statueta de aur a lui Amitabha descoperită În turnul de la Hwangboksa, lângă Kyongju, cu fața rotundă și aer candid, este legată de stilul chinez
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
național Josă Rizal, cel mai mare poet filipinez, executat la 30 decembrie 1896. Parcul Luneta, acum „Josă Rizal” un adevărat paradis al plantelor și florilor, este vizitat pe toată durata zilei, tinerii chicotesc plini de entuziasm și ascultă muzică, adulții meditează În liniștea austeră a grădinii, bătrânii se recreează cu gândul la tinerețea trecută... Un popas, plin de interes, este Planetarium, situat Într-o extremitate a parcului, ce se dovedește o completare riguroasă a cunoștințelor dobândite de tineri În școală. 638
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ora zece seara, se auzeau sunetele unui concert de orgă, ca În vremurile Înfloritoare ale stăpânirii spaniole. Continuăm plimbarea pe Esplanada, frumos amenajată pentru promenadă și asaltată de zeci de tineri zgomotoși, unii Își fac confesiuni, alții recită versuri, sau meditează pe o bancă sub un umbrar pe malul golfului, până la Centrul Cultural, modern edificiu, care se dorea un adevărat panteon al celor mai relevante manifestări ale metropolei. Situația, În timp, nu a confirmat acest lucru, mai ales după reducerea fondurilor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
permite să descriem sensus fidei. Constituția Dei Verbum nr. 8 stabilește o conexiune directă între experiență și sensum fidei: „crește, de fapt, înțelegerea, atât a lucrurilor, cât și a cuvintelor transmise, fie prin contemplarea și prin studiul credincioșilor care le meditează în inima lor (Cf. Lc 2,19 și 51), fie prin inteligența dată de o mai profundă experiență a lucrurilor spirituale” (D.V. 8). Pornind de la acest pasaj, se poate înțelege despre ce fel de experiență este vorba. Raportul dintre experientia
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
problemei sunt de natură culturală. Așadar, problema reală constă în faptul că „civilizația tehnică nu știe să înfrunte moartea decât prin tehnica medicală; nu este capabilă să se distanțeze pentru un moment de cursa miilor de angajamente ale zilei, ca să mediteze asupra morții; nu are forța interioară să asiste un bolnav terminal, ca să-l însoțească în marea călătorie. Legalizarea eutanasiei este tentativa extremă de a rezolva în termeni medicali și juridici punctul culminant al existenței noastre, evitând nodul problemei. Nu este
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a ajunge la un moment de revelație, privilegiu a ceea ce Aristotel numea "descoperire", cînd mintea Regelui smintit se luminează după o noapte petrecută în sălbăticie, permițîndu-i să-i recunoască pe Glaucester mai întîi, iar apoi și pe Cordelia și să mediteze, deși nu într-o manieră coerentă, la greșelile sale. Chiar și atunci cînd rațiunea începe să-l părăsească, Lear pare să anticipeze haosul și dezordinea ce vor urma atunci cînd protestează: Nu voi să înnebunesc!". Aceasta este obsesia lui Lear
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
a cui? a jandarmului sau a lui Biro-baci) de boală măcinată... Și ani lungi de foame și pripas (Cântecul cărbunelui) Cele constatate până acum impun o concluzie care privește atât pe Eugen Frunză cât și E.S.P.L.A. Dacă poetul ar fi meditat serios la criticile ce i s-au adus, dacă ar fi înțeles că poemele, odată publicate în presă, pot și trebuie să fie îmbunătățite atunci când urmează să apară în volum, dacă s-ar fi gândit și la cititor - care așteaptă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
totodată zugrăvește «tot ceea ce este negativ, putred, cangrenat, tot ceea ce frânează mișcarea înainte» cum zice tovarășul Malencov. A zugrăvi realist și viu oamenii așa cum sunt azi în lumea socialistă, pe buni și pe răi, înseamnă a ajuta pe cititorul care meditează asupra vieții sociale să găsească drumul cel drept: «Tovarășul Malencov - zice și tovarășul Corneiciuc (Pravda, 11.X.1952) - analizând problema tipizării - a dezvăluit esența ei filosofică și a chemat pe creatori pe tărâmul literaturii și artei la muncă, la studiul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de către majoritatea locuitorilor țărilor respective, de mulți oameni din alte țări și de cărturari, jurnaliști și alții asemenea. Cu alte cuvinte, în vorbirea obișnuită și în discuțiile erudite, țara aceea este denumită o democrație. În al treilea rînd, am putea medita asupra unei anumite țări sau grup de țări sau poate chiar o țară ipotetică, pentru a ne imagina, într-un mod cît se poate de realist, ce instituții politice ar fi necesare pentru a îndeplini, în mare măsură, scopurile democratice
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
se roagă, după ce au muncit și au purtat divinitatea, de pildă, la Albrecht Dürer (1471-1528). Aproape nu există domeniu în care să nu observăm degetele pe harpă, la pian sau pe corzile și arcușul viorii: mâna vorbește și cântă, mâna meditează, ca în Gânditorul lui A. Rodin (1846-1917), mâna binecuvântează: mâna divină în contrast cu mâna diavolului, sau în numeroasele imagini ale sportivilor ce năzuiesc la victorie și glorie, folosind mâna. Importantă apare imaginea secretului, asemeni unei catedrale, alcătuită din o mână de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Nu există certitudini. Nu luați nimic drept sigur". (p. 107) Sufletul lui Platon, singurul tovarăș de nădejde în această aventură, sugerează că totul e doar în mintea lui: lumina, întunericul și orice alt fel de lumi ar mai descoperi. Platon meditează: Poate sunt de jur împrejurul nostru dar nu ne vedem unii pe alții. (p. 121) Tulburătoare ipoteză. Lumi "întrepătrunse" se rotesc în paginile acestei cărți. Trecutul readuce prezentul la viață, prezentul creează și el un trecut în vise. Oare existăm cu adevărat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
el "a intrat într-alt vis" (p. 139 ultimele cuvinte din roman). Romanul lui Ackroyd e o filozofie a minții, și, așa cum mi-a spus chiar el într-un interviu, "Mintea e sufletul". Textul lui îl învață pe lector să mediteze cu acest suflet. Peter Ackroyd, The Plato Papers, 1999 (Vintage, 2000) 2.4. Martin Amis: Tehnica derulării inverse Săgeata timpului (1991), de Martin Amis e în primul rând incitantă prin tehnica ei. Romanul este construit pe tehnica derulării inverse. Începe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
început inofensivă. E drept că "banda lui Baines" scoate la un moment dat un "Heil Hitler!", dar tocmai când intriga devine cât de cât antrenantă, când se pregătește un conflict, diversiunea e dezamorsată de doctor, comunist și el, și Christine meditează că nu-i place afectivitatea băieților și că s-ar putea să se fi îndrăgostit de doctor. Are, în final, un scurt moment de entuziasm, spre deosebire de Tony, care e nefericit și descurajat de la cap la coadă: Simți că are o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar lucrurile despre care scrie ea, viziunea ei intimă (pe care evident o ghicim, altfel n-am citi-o) mustesc de tandrețe. "Bărbatul vrea să-i dai tot să dispună de tine cât are el chef, nicio clipă în plus", meditează Lessing. Dar acest lucru nu justifică războiul între sexe pe care l-au pornit feministele. Indignarea feminină la adresa bărbatului a devenit o politică de masă: E o premeditare politică. Niciodată nu m-a șocat un bărbat gol, nu m-au
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
adăpostul geografic reprezentat de Anglia, și, nu în ultimul rând, adăpostul copilăriei. Toate sunt false adăposturi, distruse în cele din urmă. Eroul ieșirii din adăpost e un introvertit. Cum spune chiar mama lui, "n-ai arătat niciodată ce simți". El meditează îndelung asupra experienței, răstălmăcește sau chiar ratează adevărul, se apropie de viitor pe bâjbâite. Toate frământările se desfășoară în tăcere deplină. Singurătatea lui e totală. Lodge nu lasă pe nimeni să se apropie de erou: nici părinții, nici sora lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu are nici cea mai mică nevoie de călăuzirea mea. LV. Frazele tale sunt scurte poeme. Există elemente autobiografice în ce scrii? PA. E inevitabil ca romanele să aibă elemente autobiografice, din moment ce eu, omul, sunt cel ce le scrie. "Eul" meditează ineviatbil asupra propriei ființe. "Eul" are înțelesuri proprii lui, pe care nu le poate ocoli. Există elemente evident autobiografice, de plasare, în First Light. În rest, nimic ostentativ, nimic însemnat. LV. Demontezi cronolgia. Ești eminamente tandru. Încerci să incluzi în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
secolului XIX, cum ar fi Baudelaire, Corbière, simboliștii etc. Cât despre alți poeți care m-au influențat, cred că orice poet bun pe care-l citesc îmi arată un nou mod de a exprima, de a privi și de a medita asupra existenței. Așa am fost toată viața și sunt bucuroasă că încă mai sunt la fel. LV. Trebuie e unul din multele poeme obsedate de bătrânețe. Scrisul este forța ta. Un Desperado e ca o fortăreață, chiar când urlă "deznădejdea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
gândirea cu totul specială a poeziei. Am găsit material extrem de util în ultima parte a creației lui Wittgenstein și Heidegger. Cu toate că atunci când mă ocup de altceva cum ar fi traducerea culturală încă mă folosesc de uneltele și ideile dobândite pe când meditam și scriam despre aceste probleme, mă tem că mi-a scăzut curiozitatea de atunci: probabil pentru că am găsit un mod de a-mi exprima experiențele ce țin de limbaj. Sigur că mai există multe altele. Poezia a fost principalul pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bine zis de imposibilitatea de a trage o linie de demarcație clară între chestiuni umane fundamentale de pildă între trecut și prezent, între trecutul istoric și istorisire. Există o graniță și mai greu de trasat, una la care ajung să mediteze toți prozatorii la un moment dat granița dintre ceea ce numim de comun acord lumea reală și o altă lume, care există și ea, dar mai ales în închipuire, lumea imaginară, lumea amintirii și născocirii. Într-un cuvânt, granița dintre real
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
constituit o preocupare expresă pentru egipteni. Natura imuabilă în esența ei i-a îndârjit timp de optzeci de secole să se opună mișcării universale, prin nemurire, prin supraviețuire. Prin apariția morții, egipteanul intră în adevărata viață la ale cărei secrete meditase. Ca și arta egipteană, medicina este religioasă. Ca și arta, ea îl salvează pe gânditorul din valea Nilului. Si dacă nimic nu piere, atunci cu atât mai mult omul trebuie asistat medical și după această trecere, îmbălsămat și așezat în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de a vindeca, de a trăi în modestie, chibzuință și muncă. Spre sfârșitul mileniului II î.Chr. chinezii au inventat scrierea. Societatea era condusă de regi, aristocrați, preoți. Sub cea de-a doua dinastie Chou (1040 - 265 î.Chr.) chinezii meditează la salvarea lumii, prin studierea naturii ființei umane. Confucius (551 - 479 î.Chr.) a ilustrat înțelepciunea și filosofia, intrând în conștiința culturală a lumii ca model de urmat privind viața individuală, familială, civică și situarea omului în univers. Confucianistul Mencius
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
acestui teatru (Bref Discours pour l'intelligence de ce théâtre), în 1561, Jean de la Taille, în Discurs despre arta tragediei (Discours sur l'art de la tragédie), în 1572, și Vauquelin de la Fresnaye, în Arta poetică franceză (Art poétique français) din 16022, meditează asupra lecțiilor transmise de Horațiu și Aristotel, a cărui Poetică este tradusă în 1561 de Scaliger, un erudit italian instalat în Franța, ca și asupra tratatelor vechilor gramaticieni, în special cel al lui Donatus, Despre tragedie și despre comedie. Ei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
clasice sunt concepute din 1630 și până în 1660 aproximativ, datorită gândirii docților și celei a lui Corneille, adesea în conflict cu ei. Ele sunt produsul unor teoreticieni și autori dramatici precum Chapelain, Mairet, La Mesnardière și d'Aubignac, care au meditat îndelung asupra raporturilor pe care le întrețin scriitura și punerea în scenă. Ei au emis reguli plecând de la propria lor experiență a scenei și de la observarea unor piese ale contemporanilor lor. Anii 1630-1640 sunt deosebit de profitabili pentru teatrul francez datorită
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el are cea mai înaltă stimă. Nu încetează să-l elogieze pe Torelli, cel mai mare mașinist al epocii, care are "invenții admirabile pentru (...) a face să acționeze (mașinăriile) cum trebuie". Matematician, arhitect, mecanic, pictor și poet, acest italian a meditat la lecțiile lui Sabbatini, al cărui tratat din 1637, Practici pentru fabricarea unor scene și mașini de teatru, adună la un loc toate artificiile tehnice permițând să se creeze iluzia. Celebru în întreaga Europă, de când a conceput mașinăriile pentru Teatro
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să le studiem pe rând. 4.1. Verosimilul acțiunii Adeziunea publicului, în epoca clasică, se bazează pe verosimilul acțiunii care o implică pe aceea a "moravurilor" personajelor și vorbirii lor. 4.1.1. Refuzul miraculosului Teoreticienii clasicismului nu încetează să mediteze asupra condițiilor de credibilitate a acțiunii dramatice. Cu toții înțeleg să blameze miraculosul care nu este compatibil cu verosimilul. Deznodământul nu trebuie să rezulte dintr-o intervenție divină, altfel nu ar suscita decât "dezgustul" spectatorului, după cuvintele lui Chapelain, în Sentimentele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]