4,850 matches
-
frumos și plăcut anotimp, deoarece atunci sunt cele mai frumoase și parfumate flori: de tei, de salcâm și multe alte flori. — Ba nu!!! Toamna e cel mai frumos anotimp, deoarece atunci se coc cele mai multe fructe și legume! spuse un viermișor micuț și încăpățânat. Creaturile se certară tare, mai tare și până la urmă au decis să voteze cine e cel mai frumos și mai vestit anotimp. Atunci două buburuze au adus mai multe coșuri: cu pietre albe pentru iarna, pietre verzi pentru
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mâinile, iar iepurașul zbură prin aer. L-am împins la perete, l-am percheziționat și l-am încătușat cu mâinile la spate. În timp ce-l împingeam în sus pe scări mi s-a urcat sângele la cap. Am simțit niște pumni micuți care mă loveau pe picior. Lasă-l în pace pe tata! Lasă-l în pace! Atacatorul era un băiețel în pantaloni scurți și jerseu marinăresc. Mi-a luat numai o secundă până să-mi dau seama că-i puștiul violatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cei mai spălăciți ochi albaștri pe care-i văzusem vreodată. Koenig era uriaș, mai înalt cu câțiva centimetri decât mine, dar trupul lui de mijlocaș începea să se fleșcăiască. Nasul îi era borcănat și turtit, urechile clăpăuge, bărbia strâmbă, dinții micuți și ciobiți. Koenig avea o moacă de tâmpit, Vogel avea o mutră de om viclean și amândoi păreau ai dracu’. Koenig chicoti: — A mărturisit. Și porcărelele pe care le făcea cu puștii, și jafurile. Fritzie zice că o să fim citați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
momentul, așa că l-a împușcat. Dacă te uiți cu atenție, o să vezi gaura glonțului în piept. Ține-te bine, dragule. Iată-mi familia. Rămas cu gura căscată, am lăsat-o pe Madeleine să mă introducă într-o cameră de zi micuță. Pe pereți atârnau fotografii înrămate, iar podeaua era ocupată de fotolii asortate, pe care erau așezați ceilalți trei Sprague. Ridicară cu toții privirea, dar nici unul nu se ridică. Le-am zâmbit fără să-mi dezvelesc dinții și i-am salutat: — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un mandat de reținere pentru el. Dintr-odată mi-am dat seama că totul apasă pe umerii mei. — Pornesc într-acolo. CAPITOLUL CINCISPREZECE Am trecut granița în zori. Tijuana tocmai se însuflețea când am intrat pe Revolución, șoseaua ei principală. Micuții cerșetori scormoneau prin gunoaie, ca să aibă și ei ce pune în gură la micul dejun, vânzătorii de taco învârteau cu polonicul în oalele de tocană din carne împuțită, marinarii și infanteriștii erau conduși afară din bordeluri la sfârșitul distracției de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ce-am mai râs! Probabil că frumușelului de Lee îi e teamă de mine pentru felul cum am dat din clanță la proces, dar nu știu decât ce-am citit în ziare și trebuie să vă mărturisesc că arestarea aia micuță pentru posesie de droguri a băgat frica lui Dumnezeu în mine. Să moară mama dacă vă mint. Poate că mi-au trecut prin cap gânduri de răzbunare, poate că am vorbit tâmpenii cu colegii de celulă, dar de când frumușelul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cinci, fumau ca șerpoaicele și își ajustau crăpătura de la chimonou, ca să-și dezgolească picioarele cât mai mult. Nu era nici una potrivită. Apoi pe estradă păși o brunetă slăbănoagă, într-o rochie cu volănașe. Clipi din cauza luminii orbitoare, își frecă nasul micuț și obraznic și începu să deseneze opturi cu piciorul pe podea. I-am făcut semn barmanului. Se apropie de mine cu o sticlă, dar mi-am acoperit paharul cu palma. — Fata în roz. Cât mă costă s-o iau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
este intactă: exterior normal, peluză frumos îngrijită... Am parcat la două case distanță și am pornit în recunoaștere pe jos. Nici urmă de camionete Ford, deși era destul spațiu lângă bordură. Am cercetat casa de pe trotuar. Era o clădire bej, micuță, din anii ’20. În formă de cub, tencuită cu acoperișul din grinzi de lemn. I-am dat ocol de la aleea din față până la curtea micuță din spate și am străbătut o potecuță pavată cu dale de piatră, ce ducea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deși era destul spațiu lângă bordură. Am cercetat casa de pe trotuar. Era o clădire bej, micuță, din anii ’20. În formă de cub, tencuită cu acoperișul din grinzi de lemn. I-am dat ocol de la aleea din față până la curtea micuță din spate și am străbătut o potecuță pavată cu dale de piatră, ce ducea spre ușa din față. Nu se vedea nici o lumină. Ferestrele erau acoperite toate cu ceea ce păreau a fi niște draperii groase, de camuflaj. Locul era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
încremeni cu mâna pe un teanc de picturi făcute de copii. — Ți-a povestit Lee despre legătura dintre mine și Madeleine Sprague? De-aia ai urât-o pe Betty Short în tot timpul ăsta? Kay își trecu degetele peste picturile micuților, după care se întoarse și mă înfruntă: — Tare, dar tare bine te pricepi la anumite lucruri! Iată un alt compliment pe care nu voiam să-l aud. Răspunde-mi la întrebări. Kay trânti capota port bagajului și se uită țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nou, luând cu sine fiecare detaliu și culoare, lăsând imprimată pe retină o imegine ce refuza să dispară. Păstrând o oarecare distanță de scena principală, comisarul Logan McRae stătea cu ochii Închiși, gândindu-se la ce Îi va spune mamei micuțului David Reid. Fiul ei fusese dat dispărut cu trei luni În urmă. Trei luni fără nici un semn. Trei luni În care nu a Încetat să spere că fiul ei se va Întoarce Într-o zi viu și nevătămat. Și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu foarte departe de albia umflată a râului Don, la o aruncătură de băț de canalele de revărsare a deșeurilor, de cimitirul Grove și de abatorul de găini Grampian Country; și foarte aproape de locul În care descoperiseră cadavrul umflat al micuțului David Reid. Magazinul era aglomerat, toți angajații firmelor din Science and Technology Park, aflat În vecinătate, Își făceau proviziile de băutură și semipreparate pentru o altă noapte acasă În fața televizorului. Era un birou de relații cu clienții chiar lângă intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Era În continuare Înfășurată În bandă adezivă, doar că acum fâșiile maro lucioase erau presărate cu pudră albă pentru amprente. Logan tresări În loc. Era Isobel, nu vreunul din ajutoarele ei, și stătea pe latura Îndepărtată a mesei de inox, așezând micuțul corp. Era Îmbrăcată În ținuta de lucru, șorțul ei roșu de cauciuc curat și fără urme de sânge. Procurorul și patologul erau deja acolo, Îmbrăcați În salopete, discutând despre cadavru cu Isobel, care le descria condițiile În care fusese descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de pistrui. — Asta a fost făcută acum două luni, la petrecerea de ziua lui. Logan Își Întoarse privirea dinspre perete către femeia care stătea În ușa sufrageriei. Arăta nemaipomenit: părul roșcat, lung și buclat, Îi cădea pe umeri, un nas micuț și cârn și ochii mari și verzi. Plânsese. Logan făcu tot posibilul să nu se holbeze la sânii ei mari, care deveniră vizibili când intrară În cameră. — L-ați găsit? Asta veni din partea unui individ rufos Într-o salopetă albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dădu seama că tocmai strivise jumătate din ei. Cu un aer nevinovat, se furișă Înapoi pe culoarul cu gustări și schimbă punga de firimituri cu sare și oțet cu una nouă. Își imagină cum trăia Darren Caldwell În casa aceea micuță, fără să aibă voie să-și vadă fiul, trebuind să meargă cu mașina prin Torry ca să-l zărească. Bietul de el. Logan nu avea copii. Fusese un moment delicat când unei iubite Îi Întârziase două săptămâni, dar, din fericire, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
verde și oribilă. — O să-l luați, nu-i așa? Logan Îi făcu semn polițistei să blocheze ușa de la intrare. — Unde e? Întrebă el. — Nu e drept! Mama lui Darren agită șervetul În fața lui Logan. Avea desenat pe el o oaie micuță care dansa pe el. — De ce nu-mi pot vedea nepotul? De ce nu poate sta cu taică-său? — Doamnă Caldwell... Începu Logan, numai că ea nu terminase Încă. — Vaca aia nenorocită ni l-a luat și nu ne dă voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
citi numele de pe cartonașele ușilor de la sertare, căutându-l pe George Stephenson. Se opri când ajunse la unul pe care scria „COPIL CAUCAZIAN DE SEX FEMININ: APROXIMATIV 4 ANI“, cu o mână pe mânerul rece de metal al sertarului. Biața micuță zăcea acolo, rece și moartă, fără să aibă măcar un nume. — Îmi pare rău, fu tot ce-i trecu prin minte să spună. Merse mai departe de-a lungul șirului. Nu era nici urmă de George Stephenson, dar era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un iz copleșitor de menthol, care-i făcu ochii să lăcrimeze. — Vicks VapoRub, zise doctorul Wilson. Un truc vechi de la patologie. Acoperă o mulțime de păcate. — La ce ne uităm? Dă, Doamne, să fie Peter Lumley. — Greu de zis. Bietul micuț a putrezit aproape de tot. Doctorul se feri Într-o parte, iar Logan văzu pentru prima dată ce-l făcuse de fapt pe Matthew Oswald să fugă urlând afară În zăpadă și să-și vomite porția de Weetabix. Capul unui copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
erau prinși de craniul putred. Agrafe Barbie. — E fată. Logan se ridică În picioare. Nu mai putea suporta așa ceva. — Hai, doctore. Declară decesul și lasă asta pe seama medicului patolog. Doctorul clătină din cap cu tristețe. — Mda. Poate ai dreptate. Biata micuță... Logan stătu afară În zăpadă, cu fața Întoarsă În vânt, lăsând frigul și umezeala să spele duhoarea de putreziciune. Doar că nu Îi lua și senzația de greață. Tremurând, Îl privi pe doctorul Wilson chinuindu-se să ajungă la mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
loc. — De unde naiba știi? În comunicatul de presă nu era nimic din care să reiasă identitatea celui arestat, ci doar obișnuitul: „un suspect a fost reținut, iar raportul a fost transmis procurorului“. — Știi bine de unde: asta e meseria mea. Biata micuță, să putrezească În mormanul ăla de porcării... Vreau informații din interior, Laz. Încă mai am niște chestii despre Geordie Stephenson pe care tu nu le știi. Toată lumea are de câștigat. Logan nu-și putea crede urechilor. — Mai ai și tupeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era o chestie pe care s-o aștepte cu nerăbdare, dar Insch arăta ca și cum ar fi avut nevoie de sprijin. Doar dacă mergem să bem ceva după aia. Traseră lângă bordură Range Roverul inspectorului Insch, imensa mașină Înălțându-se deasupra micuțelor Renault și Fiat parcate pe stradă, pe ambele părți, cu pălăriile lor albe de zăpadă imaculată. Nimeni nu spusese prea multe pe drum. Cu excepția ofițerului de legătură cu familia, care scosese tot drumul sunete de genul „Cine-i o fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aflată În spate. — Doamna Henderson? — O, Doamne. Își Înfășură strâns halatul. Culoarea Îi dispăru din obraji. — E vorba de Kevin, nu-i așa? O, Doamne... e mort! — Kevin? Insch o privi uimit. — Kevin, soțul meu. Se trase Înapoi În holul micuț, fluturându-și mîinile. — O, Doamne. — Doamnă Henderson: soțul dumneavoastră nu e mort. Noi... — O, slavă Domnului. Brusc ușurată, Îi pofti prin hol Într-o cameră de zi roz. Scuzați dezordinea. De obicei, duminica e ziua mea de curățenie, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
numele scris cu pix pe spatele ei. — Ia zi-mi, domnule Nicholson, cine e Luke Geddes? Nicholson Își trecu limba peste buze și privi nervos spre, oriunde dar nu spre ușă, spre agenta plouată, copilul de pe biciletă. — E una dintre micuțele tale victime, domnule Nicholson? Următorul pe lista de răpit, ucis și regulat? Nu? Dar ăsta - Insch scoase altă poză din plic, un băiețel blond În uniforma de la școală, plimbându-se singur pe o stradă. Își trezește aminitiri? Îți trezește altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe mizerie. Scrisul strălucea În lumina farurilor lui Miller, În timp ce-și croiau Încet drum prin oraș către Summerhill. Casa sigură nu părea cu nimic deosebită de celelalte de pe stradă: doar o altă cutie de beton, cu o grădină micuță În față, Îngropată sub o pătură albă. O salcie plângătoare stătea deznădăjduită la mijloc, Îndoită sub povara zăpezii și a gheții. Așa, spuse Miller, parcând În spatele unui Renault bușit. Hai să ne facem rost de o exclusivitate. Atitudinea reporterului față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cazul lui David Reid, doar că lipseau starea avansată de descompunere și mutilarea gentială. Strangulat cu un fel de cordon, probabil acoperit cu plastic. Un obiect inflexibil fusese inserat În corp după moarte. Alt copil mort pe masa de examinare. Micuța cameră de anchetă a lui Logan era goală când acesta reveni de la autopsie, cu o stare de greață. Figura moartă a lui Geordie Stephenson privea În gol de pe perete. Două cazuri. Ambele fără finalitate. Un plic mare, antișoc, de la Criminalistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]