6,419 matches
-
nouă viață gloabele noastre. Depinde de noi și numai de noi să producem potcoave inteligente pentru cai inteligenți. HLIPIȚANUL, ediție de seară Bravo, bravissimo, caro romeno. Felicitazzione per la granda reuscita. Fiți mândri că sunteți latini. MATTINATTO, /ediția de seară/ Miracol salvator * Un mânz cu aripi * Să aibă cumva ingineria românească resurse secrete și nedepistate încă prin satelit ? * Vacanță parlamentară întreruptă * Camerele închise au fost redeschise. Subiectul ședinței comune : Miracolul ecvestru și redresarea economiei. Opoziția a fost din nou activă și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
granda reuscita. Fiți mândri că sunteți latini. MATTINATTO, /ediția de seară/ Miracol salvator * Un mânz cu aripi * Să aibă cumva ingineria românească resurse secrete și nedepistate încă prin satelit ? * Vacanță parlamentară întreruptă * Camerele închise au fost redeschise. Subiectul ședinței comune : Miracolul ecvestru și redresarea economiei. Opoziția a fost din nou activă și a părăsit sala din cinci în cinci minute. Două interpelări au atins problema calului arab și criza petrolului * Vom reveni. TIMES T.V. RO. TELEJURNAL. EDIȚIE SPECIALĂ. Preluare prin satelit
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
asupra lui însuși și boala îi va reveni în viitor. Bineînțeles că nu trebuie generalizată aplicarea acestor practici, dar, ca informație, este bine să le menționăm existența. În fața unor asemenea vindecări lumea se înclină, afirmă că este vorba de un miracol, fiindcă oamenii nu știu să vadă sufletul sub bisturiu. Oamenii ar dori să descopere praful miraculos care să le permită să trăiască în mocirlă, să-și bată joc de inteligența cosmică, fără a suferi consecințele dezastruoase, neplăcerile ce rezultă. Ar
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
la țărmul inimii, ca o cățea gata să fete, și doar așa ghemuit ca și cum aș vrea să-i montez un sigiliu inimii cu mîinile mele meșterind printre tropi, ca și cum aș vrea să deschid cu o cazma conserva unui miracol, ca si cum aș despica o burtă de pește fermecat... ...Dar loviturile seamănă mult prea mult cu zgomotele făcute de gropar În pămîntul Înghețat. PÎnă să-ți dezgropi sicriul trebuie să-ți astîmperi venele groase hrănite cu sîngele de cerboaică
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
brusc. Cerul se limpezise. Plutea peste oraș o lumină vegetală, cum îmi plăcea mie, care mă îmbăta și promitea o primăvară înaltă. Un vânt călduț ștergea ultimele dâre de frig. Lumea zâmbea pe străzi și se simțea în aer că miracolul începea. Ce mai, afară erau prezente toate argumentele filosofiei mele... În timp ce frizerul mă tundea, vedeam în oglindă, la garderobă, o femeie cam de patruzeci de ani, cu un aer simplu, modest îmbrăcată și cu ceva blând și casnic în atitudini
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cald și de convingător că nici o forță n-ar fi putut să i se împotrivească. Într-adevăr, cine s-ar fi încumetat să reziste acelui torent de simțiri dezlănțuite, în stare să rupă zăgazuri și să dezrădăcineze pomi? Și iată miracolul se întîmplă. ― Nu, nu vreau să mori, strigă Mihaela, tremurând de spaimă, podidind-o și pe ea plânsul. Iartă-mă! Am să fiu bună cu tine, așa cum nici nu te aștepți. Am tresărit ca în fața unui fenomen supranatural: ― Adevărat, Mihaela
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
atât de stâlcite sub rachiu că-ți venea să nu te mai atingi nici de umbra paharului. “Să nu se lege nimeni de tânărul ăsta muncitor și doritor de carte. Jur pe Fernanda ( era soția sa, o franțuzoaică ajunsă prin miracol pe aici), jur pe Fernanda că va fi vai de el. Pe cuvântul meu de senator liberal!” Fiindcă ajunsesem la cinci clase de liceu, directorul școlii, Neculai Munteanu, mi-a dat o suplinire la clasa I-a. Așa l-am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
constantă. Zborul decurge monoton. O stewardesă se apropie de mine: "Domnul comandant vă invită în cabina piloților". Pentru prima oară pătrund într-o asemenea cabină, cu aparate extrem de complicate, la care mă uit intimidat. Pentru mine, zborul ține, încă, de miracol. Nu pricep cum reușește o asemenea namilă de metal să plutească desupra norilor. Probabil, e greu să faci, într-o singură generație, saltul de la păzirea vacilor și de la uimirea cu care m-am uitat la primul automobil apărut în Lisa
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dragilor mei părinți, înv. Vasile și Păuna Spătaru, adormiți întru Domnul, care m-au crescut în dragoste de Dumnezeu și în Lumina Sfântă a NAȘTERII PRUNCULUI IISUS, făcând să vibreze sufletul meu de copil de frumusețea colindelor vrâncene și de Miracolul Nopții Sfinte. Sofica Iubiților mei copii și nepoți și tuturor copiilor, „Fie ca Lumina Sfântă a Nașterii Pruncului Iisus să vă lumineze sufletele cu „lumina credinței” și să vă călăuzească pașii în viață neabătut, pe drumul sfintei noastre credințe Ortodoxe
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
-l speraseră atâtea victime și victimizați în temnițele și lagărele opresiunii, martirizații și martirii închisorilor comuniste, Timișoara curajului - Bucureștiul sfârtecat de planuri arhitecturale demențiale - Sibiul școlilor militare = triunghiul de foc al unui poligon plin de zone incendiare ăn toată țara. Miracolul a început în cel mai occidental oraș al României, indicându-ni-se direcția dezvoltării noastre. Un miracol a fost și vremea blândă ca-ntr-o primăvară a reînvierii noastre și tot o minune a fost și unitatea din început a
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
curajului - Bucureștiul sfârtecat de planuri arhitecturale demențiale - Sibiul școlilor militare = triunghiul de foc al unui poligon plin de zone incendiare ăn toată țara. Miracolul a început în cel mai occidental oraș al României, indicându-ni-se direcția dezvoltării noastre. Un miracol a fost și vremea blândă ca-ntr-o primăvară a reînvierii noastre și tot o minune a fost și unitatea din început a tuturor doritorilor de schimbare, căci Caligula - călăul organizase înfrângerea voinței poporului cu cele mai diabolice metode, mijloace
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
sa de debut. Domnul profesor Mânăstireanu trăiește în singurătate fără a se simți singur, deoarece desfășoară o fructuoasă activitate literară - citind, recitind și comentând opere literare. De fapt, se odihnește de muncă prin muncă intelectuală. Este un model și un miracol pentru noi toți, motiv pentru care voi menționa calitățile profesorului nostru și anume - în primul rând sinceritatea - care este și calitatea esențială a scrisului, după cum afirmă scriitorul Camil Petrescu în romanul său ,,patul lui Procust”; de asemenea puterea de analiză
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
siberiene, care, iată, a migrat, cucerind, temporar, aceste guri de rai rmânesc.Și, unei femei, i-a sosit sorocul. I-a sosit momentul de a aduce, pe lume, un nou pui de om. Cum,însă,în ce împrejurări? Prin ce miracol? Cu ale cui priceperi și ajutorări, de moașe? Căci, nu-i cum. Nimic, nu pare posibil să fie utilizat. Nu-i cum? Nu-i! Ba nu. Căci, oameni cu inițiative, cu idei și cu puteri supranaturale, ai zice, se găsesc
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
este cu atât mai mult apreciat. Ca un miraculos spectacol oferit de steluțele albe. Fără îndoială, copiii se bucură cel mai mult și cel mai sonor. Ei sar într-un picior, îngână cântece specifice și prind în palme tremurânde plăpândele miracole zburătoare. Iar oamenii mari se bucură și ei de bucuria copiilor, în timp ce fulgii plutesc în zboruri planate sau legănate. Pe fondul roșu al așezării, totul capătă valențe picturale. Un tablou pictat, în mișcare, de o mână divină. Collonges la Rouge
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92331]
-
au apropiat unul de altul. De câte ori îl vizitează pe Monsenior, doctorul Luca își face apariția. Poartă mereu pantofi de lac, ireproșabil lustruiți, pe care nu se zărește nici un fir de praf, ceea ce într-un oraș ca Asybaris e aproape un miracol, și haine ușor demodate, dar atent periate, fiindcă, după teoria doctorului, un bărbat în vârstă nu-și poate permite să umble cum se nimerește. Treptat, tânărul custode s-a dumirit că, dincolo de faptul că-și pierde nopțile cu persoane deocheate
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
până și în mânăstiri, cu ajutorul telefonului, al ziarelor, al televizorului. Omul se naște, deja, prăbușit în istorie, pregătit să depindă de ea, nu mai trece, nici copil, printr-o perioadă preistorică. De cum deschide ochii, se familiarizează cu lumea. Chiar și miracolele s-au mutat din natură în tehnică, iar cerul e interesant doar pentru astronomi. Or, cu cele vreo trei sute cincizeci de case ale ei, Lisa era, prin deceniul al treilea din secolul XX, o așezare aproape închisă, ca așezările medievale
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un rictus i-a apărut În colțul gurii. Santiaguito i-a sărutat pe toți pe scările de la intrare, asta a fost tot. Nimeni nu i-a condus pînă la aeroport. Aveau să se Întoarcă abia atunci cînd se va produce miracolul. Între timp Julius stătea cîteva ore pe zi cu domnișoara Julia, dar ea nu-l pedepsea niciodată bătîndu-l la palmă. Se petrecea ceva neobișnuit, fiindcă el, cum era foarte distrat, se aștepta tot timpul să fie bătut la palmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
amuțise dintr-odată și apoi Își reveni ca și cum cineva i-ar fi făcut vînt ușor cu un evantai! În sfîrșit, Încercă să lege firul conversației, dar cum Începea să vorbească era din nou cuprinsă de un scurt extaz, frînturi de miracol, amintiri de călătorii cerești și tăcerea se prelungea. Dar cum puteau Înțelege ei așa ceva! Această muțenie, bătrînica Înveșmîntată În alb din cap pînă-n picioare, cu un zîmbet atît de blînd, dusă parcă pe altă lume: sărmanii de ei simțeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În clipa În care ea apărea, acolo, printre case, printre copaci. Se uită mult de tot la soare și Închise ochii... Se uită mult de tot la soare și Închise ochii... În ultima vreme Arminda credea din tot sufletul În miracole și asta era fără Îndoială o prevestire. Cum avea mult de călcat, se Întoarse la scîndură și Întinse prima cămașă. Trebuia să fie foarte atentă la inițialele brodate ale conașului. MÎinile Îi erau foarte curate. Începu să calce, să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În schimb, trebuia să se amestece În afacerea cu luptele cu tauri. — ...Și din cauza asta nu poate veni la corridă, Îi explica Juan Lastarria arhitectului la modă. uitîndu-se extrem de rușinat la Susana, Îmbrăcată din cap pînă-n picioare În rasa Ordinului Miracolelor. Stăteau amîndoi În barul castelului cu cîte un pahar dinainte, cînd apăru pe neașteptate Susana, Îmbrăcată din cap pînă-n picioare În rasa Ordinului Miracolelor și el n-avu Încotro și trebui să i-o prezinte. — Mergi la spovedanie? — Vin de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
arhitectului la modă. uitîndu-se extrem de rușinat la Susana, Îmbrăcată din cap pînă-n picioare În rasa Ordinului Miracolelor. Stăteau amîndoi În barul castelului cu cîte un pahar dinainte, cînd apăru pe neașteptate Susana, Îmbrăcată din cap pînă-n picioare În rasa Ordinului Miracolelor și el n-avu Încotro și trebui să i-o prezinte. — Mergi la spovedanie? — Vin de la spovedanie. — Bine. Trimite-l pe Victor să ne mai aducă gheață. — Au și Început să se simtă căldurile, spuse arhitectul, zîmbind, În timp ce Susana dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
capăt războiului nu se afla la îndemână, numai de n-ar putea ajunge la ea prin mijloace necinstite. Încă nu se simțea atât de disperat. De fapt, nici forțele de care dispunea nu erau destul de puternice pentru a profita de miracol. Chiar dacă se întreba, ca într-o agonie, cum ar putea intra în Linn și în casă, începu să se dedice cu înverșunare instrucției de război a armatei. Circula o veche zicală în armata linneană care spunea că în timpul primei luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
pas făcut pe aleile sale am trecut dincolo de orice umbră de insatisfacție. Așa a fost dintotdeauna. Iar acum, când am ajuns anii de pensie îmi amintesc că, ori de câte ori ceva nu era în regulă în sufletul meu, veneam aici, în Parcul Miracolelor, cum i-am zis eu. Necazurile mai mari sau mai mici dispăreau, parcă erau absorbite de mirosul îmbătător al teilor, de parfumul florilor, de foșnetul șoptit al cetinei. Aici mi-am scris cărțile (am încercat și în camera mea de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
om care, la 15°C, stă calm pe o bancă, în parc și citește; vara, mai zic și eu, e o plăcere, dar iarna... Mie, însă, nu-mi păsa de ce cred ei, pur și simplu nu-i observam, căci Parcul Miracolelor constituia, ca să folosesc un termen din matematică, domeniul meu de definiție... 6 ...tic-tac, tic-tac... Nu, că asta-i bună! Iată-mă și pensionar. Păcat că n-am putut vedea și eu, cum arăt, cum îmi stă! În orice caz, colegele
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai ales dacă e vorba de un poet mare, dotat cu geniu și har, intră (în momentul când scrie) într-un fel de (haideți să-i spunem) transă creatoare; se vorbește insistent de o taină a credinței, chiar de un miracol al scrisului, se mai spune că inspirația, muza, ar veni doar într-un fel de vis... ... tic-tac, tic-tac, tic-tac... Îmi simt capul greu ca o cărămidă. Nu știu de ce, dar am impresia că abia m-am întors dintr-o călătorie
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]