6,725 matches
-
de melancolie, dar nu suficientă ca să îl schimbe în măsura în care mă temusem. — Unchiule Nat! a exclamat el. Ce dracu’ cauți în Brooklyn? Înainte de a-i putea răspunde, s-a repezit de după tejghea și m-a cuprins în brațe. Spre propria mea mirare, ochii mi s-au umplut de lacrimi. Adio, dragoste Ceva mai târziu în aceeași zi, l-am invitat la prânz la Cosmic Diner. Superba Marina ne-a servit sendvișurile mari cu curcan și frappé-urile, și am flirtat cu ea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe o masă de lângă tejgheaua din față. Apoi, tușind din piept, a scos un pachet de Marlboro dintr-un buzunar al rochiei zdrențăroase, lălâi. După ce și-a aprins o țigară, a aruncat bățul de chibrit aprins pe jos. Ascunzându-și mirarea, Tom l-a stins sub talpă. Nu s-a ostenit să îi spună că, în magazin, fumatul era interzis. — Despre cine vorbim? a întrebat el. — Despre Harry Dunkel. Cine altcineva? — Dunkel? — Înseamnă „întuneric“, dacă nu știai. Tata e un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să plece. În continuare neînțelegând nimic, obiectul adorației sale i-a făcut calm un semn de la revedere cu mâna. Mi-a făcut plăcere, Tom, a zis ea. Sper să ne mai vedem. — Și eu, i-a răspuns el, apoi, spre mirarea mea, s-a întors spre mine și mi-a strâns mâna. Rămâne să ne vedem la prânz, da? Sigur, am răspuns, constatând cu ușurare că nu era atât de supărat cât crezusem. Aceeași oră, același loc. Și a plecat legănându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
indiciu pentru punctul de pornire al călătoriei. — Bine, Lucy, a spus Tom. Acum, că ești aici, ce intenționezi să faci? Unde ai de gând să stai? Lucy a întins un deget arătător către unchiul ei. Tom a râs scurt, a mirare. — Uită-te bine unde-ai ajuns, i-a spus el. Aici abia dacă încape o singură persoană. Unde crezi c-o să dormi, fetițo? Umerii ridicați, urmați de încă un zâmbet larg, și mai frumos, care parcă spunea: Las’ că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o canadiană de nailon, unghieră, periuță de dinți, perie de cap și așa mai departe), urmate însă și de pantofii sport albastru fosforescent de o sută cincizeci de dolari, șapca de baseball din lână, imitație Brooklyn Dodgers și, oarecum spre mirarea mea, un duo lucios de pantofi autentici de lac Mary Jane, împreună cu rochia de pânză roșu cu alb pe care am cumpărat-o la final, modelul clasic, cu guler rotund și cordon legat într-o fundă la spate. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care au urmat evadării Aurorei din Carolina de Nord, chez Joyce s-au petrecut mai multe lucruri curioase. Pentru că ușa îmi era mereu deschisă, puteam urmări aceste întâmplări îndeaproape, pe care le observam într-o stare de perpetuă surpriză și mirare. Cu Lucy, de exemplu, totul s-a întors pe dos, pe neașteptate. În perioada petrecută cu Tom și Honey, avusesem emoții, așteptându-mă ca problemele să înceapă oricând. Nu numai pentru că amenințase că o să fie „cea mai rea, mai afurisită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a fost. Speram ca Adam să aibă telefonul închis, ca să pot doar să îi las un mesaj. Nu vă enervează la culme când oamenii răspund la telefon? —Adam? —Aha. Cine e? Are o voce profundă și sexy. Nu-i de mirare că milioane de femei dau în fiecare săptămână drumul la televizor doar ca să îl audă. —Sunt Katie. N-o să-i spun unde lucrez. Sau de unde ar putea să mă cunoască. Nu. Nu o să-i ușurez situația. De unde să știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
îmi arunca niște bani să-mi iau ceva de la chioșcul școlii. Dar la chioșcul școlii nu vindeau decât ciocolată, chipsuri și mere. Pentru că nu-mi plăceau merele, pur și simplu cumpăram ciocolată și chipsuri în fiecare zi. Nu-i de mirare că am luat brusc în greutate. Deseori mi se pare ciudat când aud în reclamele de la televizor: „Vă mai aduceți aminte abdomenul plat pe care îl aveați în adolescență?“ sau cam așa ceva. Ideea e că nu, nu-mi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai târziu stau cu capul pe spate, aplecată peste chiuvetă, și mă doare gâtul. Janice, coafeza mea preferată, mă întreabă dacă o să merg într-un loc drăguț. — Am o întâlnire, îi spun. Janice pare surprinsă. Păi, nici nu e de mirare. Până la urmă, de patru ani vin aici și de fiecare dată răspunsul a fost „Ei, știi tu, Janice, doar o seară cu fetele“. Ridică o sprânceană, dar mi-aș dori să nu pară chiar așa de uimită. Cineva drăguț? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în Spania, asta e chiar drăguță. Și oricum, ce să știe Amy? Probabil prinde doar frânturi de bârfe de pe la ceilalți colegi. Bârfa e doar unul din riscurile meseriei, mă tem. Pentru o persoană care știe atât de multe, e de mirare că Amy nu a aflat că iubitul ei pilot o înșală. Dar presupun că e tipic. Biata iubită/soție e de obicei ultima care află asemenea chestii. Desigur că eu nu o să-i spun lui Amy. Pentru că nu o cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
O, Doamne, un copil grăsuț a început să urle după jeleuri, și eu nu am așa ceva în cărucior. O întreb pe mama lui dacă nu cumva copilul ei ar vrea altceva, dar ea clatină din cap hotărâtă. Nu e de mirare că puștiul e așa de răsfățat. Trebuie să mă duc până la clasa întâi să văd dacă Snakely are jeleuri în căruciorul ei. Nu aștept cu nerăbdare momentul. Pe când mă îndrept spre clasa întâi, aproape că îmi rup gâtul împiedicându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
destul de bine, din câte observ. Are păr brunet, foarte scurt și ochi albastru-deschis. Totuși nu am o părere prea bună despre gusturile sale în materie de vestimentație (jachetă maro și blugi negri). Dar are o față drăguță. Nu e de mirare că Amy îl acaparează. Derek nu arată așa de bine, dar am observat cum i s-a luminat fața când a văzut-o pe Amy, așa încât nu cred că el și Mike or să plece prea curând. Putem să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Mike? Îmi cer scuze și mă duc până la baie. Când mă spăl pe mâini, mă uit în oglindă și nu îmi place persoana care îmi întoarce privirea. Am ochii injectați, pielea aproape gri, părul tern și lins. Nu e de mirare că Mike m-a ignorat și lui Derek i s-a părut în regulă să mă plictisescă de moarte povestindu-mi despre viitoarea lui casă. Când mă întorc, Amy și Mike au dipărut. —Amy nu se simțea prea bine, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Kirrane și Sandy. Nu, promit eu. Ies tăcută din camera ei, târându-mi parcă inima grea ca plumbul după mine. Capitolul 10tc Capitolul 10" Urăsc să scriu. E o porcărie antisocială și îmi dă dureri de cap. Nu e de mirare că majoritatea scriitorilor sunt puțin nebuni. Sigur nu ai cum să petreci atâta timp singur și să fii normal, nu? Mi-am petrecut ultimele două zile scriindu-mi scenariul. Cât am făcut asta, am uitat să mănânc sau să dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aproape arată chiar mai bine. Are o piele bronzată și fără imperfecțiuni și maxilar puternic și bine definit. Dar ochii lui m-au fascinat în primul rând. Sunt genul de ochi care te dezbracă dintr-o privire. Nu e de mirare că femeilor li se pare irezistibil Adam Kirrane. Sosesc aperitivele. De-abia aștept să gust din salata mea de pere, alune de pădure și brânză cu mucegai - miam! Adam se joacă cu aperitivul. Pun pariu că are grijă de silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Mike Hanron pe un 737? De când nu mai lucrează pe Airbus? Și când a fost promovat? De ce nu îmi spune nimeni nimic niciodată? Trag adânc aer în piept. Doamne, e incredibil. Cum să dau ochii cu el? Nu-i de mirare că Lydia s-a fâțâit pe la carlingă ca un afurisit de yoyo toată după-masa. Probabil e înnebunită după el. Dar nu o condamn. Arată destul de bine. Totuși nu-mi vine să cred că Mike și-a luat deja tresele. Arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pur și simplu de vis. Simt un fior de mândrie și mă Întind să-l pup. — Bună, zice, râzând. Ai grijă. Îmi dă cafeaua. Cum te simți ? — Bine. Îmi dau părul de pe față. Un pic amețită. — Nici nu-i de mirare. Ridică din sprâncene. La ce zi ai avut ieri. Absolut, Încuviințez și iau o gură de cafea. Deci. Ne... mutăm Împreună ! — Dacă Încă mai vrei. Sigur că da ! Sigur că da ! Zâmbesc larg. Și e adevărat. Vreau. Mă simt de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cumpărat compania de băuturi răcoritoare Zoot, aflată la un pas de faliment, au schimbat numele băuturii din Zootacola În Panther Cola, au inventat sloganul „Nu te opri“ și au scris astfel o pagină importantă din istoria marketingului.“ Nu-i de mirare că Cyril a intrat așa În priză. — În cinci minute. Dave se uită la ceas. Aproximativ. — Dar... de unde până unde ? spune Katie. Adică, așa, din senin ? În ochii lui Dave lucește un licăr de satisfacție. Evident că a spus povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
stai așa. Deschid repede ochii. Pimm’s. Shit. I-am promis lui Connor că stau cu el la stand, nu ? Mă uit la ceas și-mi dau seama că am Întârziat deja zece minute. Of, la naiba. Nu-i de mirare că e atât de ofticat. Mă scuz iute față de Phillip și Katie, apoi mă grăbesc cât pot de tare spre stand, care se află În colțul grădinii. Îl găsesc pe Connor făcând față cât poate de bărbătește unei cozi imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a dreptul bulversată. Mă simt Înfiorător. N-am știut niciodată că ai... asemenea sentimente vizavi de mine. — Dar nu am ! — Acum Îmi dau seama foarte bine ! M-am fâțâit pe aici prin fața ta, pe jumătate dezbrăcată, așa că nu-i de mirare că te-ai simțit frustrată ! — Nu m-am simțit deloc frustrată ! zic iute. Lissy, nu sunt lesbiană. — Bisexuală, atunci. Sau „poli-orientată“. Spune-i cum vrei. Nu sunt nici bisexuală ! Sau poli-cum vrei tu. — Emma, te rog ! Mă prinde repede de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe unde m-am dus, s-a uitat cu atenție la tot ce făceam, voia să intre În viața mea ! Adu-ți aminte doar cum a venit și și-a băgat nasul la mine În dormitor. Nu-i deloc de mirare că a fost atât de al naibii de interesat. Cred că și-a luat și notițe, Încontinuu. Cred că avea chiar și un dictafon În buzunar. Iar eu, pur și simplu... i-am deschis larg ușile. Iau o gură mare de schnapps
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe scaun. — Emma ! exclamă Artemis pe un ton sarcastic și Încântat. Măi să fie ! Bună dimineața, Emma, spune Paul, ieșind din birou și măsurându-mă din priviri. Ești OK? Da, sunt bine, mulțumesc. — Dorești cumva să... discutăm despre ceva ? Spre mirarea mea, pare extrem de sincer când spune asta. Pe bune acum. Ce crede ? Că am să intru la el În birou și-am să-i plâng pe umăr „Nenorocitul ăla de Jack Harper s-a folosit de mine“ ? N-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la telefon, pe un ton tânguitor muiat de vin -, știi că fata aia m-a lăsat mască, a fugit cu artiștii? Las-o, măi - zic -, dac-așa a vrut ea... La șaizeci de ani trecuți, Ilie tot mai primește cu mirare de copil loviturile unui suflet de țigancă... Chiar uitasem de unde am cules-o pe Zina. Dar și prietenul meu se pare că devine copil numai după câteva pahare. Sting veilleusa, rămâne ca unică sursă de lumină televizorul cu umbre tremurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Suze a început să facă rame doar cu câteva luni în urmă, iar acum e deja furnizorul a patru mari magazine din Londra și se vând foarte bine! A apărut în reviste și tot tacâmul. Ceea ce nu e deloc de mirare, pentru că ramele ei sunt atât de cool. Ultimele pe care le‑a lansat sunt de tweed grena și sunt livrate în cutiile alea gri strălucitoare și superbe, împachetate în foiță de hârtie turcoaz aprins. (Apropo, eu am ajutat‑o să aleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Mă sărută și mă strânge de mână.) Am văzut ultimele telefon. Bravo! — Pur și simplu n‑o să‑ți vină să crezi ce fel de bărbat are, zic în timp ce trecem de ușile batante și ajungem în parcare. Nici nu‑i de mirare că vrea să lucreze în continuare! — Îmi imaginez. — După părerea lui, ea e acolo doar ca să‑i facă lui viața mai ușoară. Scutur enervată din cap. Să știi că eu, una, n‑o să stau niciodată acasă și să‑ți fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]