4,726 matches
-
care se zbătea în josul apei, cu teamă, secrete și zvonuri, vești și negociere, toate viețile încrucișate vorbind în același timp. Cloncăniturile și țipetele veneau de pretutindeni și nu se sfârșeau nicăieri, fără să judece și să promită, pur și simplu multiplicându-se reciproc, umplând văzduhul așa cum râul își umplea albia. Ea nu era absolut nimic din toate astea și pentru prima oară de la accidentul lui Mark, se simți eliberată de sine însăși, o libertate vecină cu extazul. Pasărea cânta întruna, vârându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aveau interese profesionale clare; nu și cititorul obișnuit. Dar evaluările personale erau de toate felurile. O steluță: cine se crede tipul ăsta? Cinci steluțe: nu-i ascultați pe cârcotași; Gerald Weber recidivează. Laudele erau mai rele decât răutățile. Reacțiile se multiplicau, la fel ca șerpii care colcăiau în pivnița familiei sale în singurul coșmar recurent din copilăria lui. Iar evaluările și mai și, de fiecare dată când se uita. Când nu se mai uita, gândirea individuală lăsa cumva locul evaluărilor permanente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a morții, teama de inevitabil. Acum noua corectitudine politică ne cere reevaluarea imaginii pervertite a Clonei. Clona perfectă nu e nici supraomul, nici subomul, ci infraomul. E ceea ce ne esențializează, în sensul că ne reprezintă în totalitate și nu ne multiplică. Clona ne exprimă. „Fiecare om ar trebui să aibă o clonă pentru a se cunoaște pe sine”; adevăratul înțeles al acestei maxime ne scapă. Pe mine, cel puțin, nu mă convingea deloc teoria autocunoașterii aplicată unei bătrâne care-și replica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
al evoluției cosmice. A devenit unică. Credeam că am pierdut pentru totdeauna facultatea de a uniciza o femeie.) Începe să-mi fie scump tot ce e al ei și, mai scump decât totul, ușoara asimetrie a gurii, când zâmbește, care multiplică farmecele zâmbetului ei. Dar mi-e scump nu numai tot ce este ea și tot ce face ea, ci și rochiile ei (mai ales rochiile ei!), mantila ei, galoșii ei mici, adorabili, și săculețul ei, din care am scos într-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
posibile, deveneau sigure. Vedeam la capăt pe Adela murind, mă înduioșam asupra vieții ei stinse, mă înduioșam încă și mai mult asupra mea. De la o vreme, am băgat în sfârșit de seamă că mă excit singur, că simt plăcerea să multiplic nenorocirile posibile din viitor și să le simt întîmplate, concrete. La douăsprezece, temperatura se coborâse cu două grade. Când îi luam pulsul, mi-a pus pe mână mâna ei liberă și mi-a șoptit: "Ești foarte bun, ești prea bun
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
chipul care-l privește sparge oglinda, rupe hârtia, sfâșie pânza. Dacă oglinda se află într-o dependență absolută față de privitor, fotografia are avantajul unei independențe relative în raport cu acesta. Cel care crede că se recunoaște în fotografii se vede, de fapt, multiplicat în ipostaze trecute, vede diferite aparențe ale propriei neființe. O "imagine goală" se dovedește a fi de această dată privitorul însuși, cel fotografiat care, privindu-și chipul încremenit și trecut, își descoperă propria-i goliciune "istorică". Privirea organică se bazează
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
numai zâmbet de mulțumire, le umpleam cu cir, făcându-le totodată câte un benchi în părul de deasupra frunții; dar curios, toți acești copii eram eu, mic. Când am făcut această remarcă, mi-a venit să urlu de bucurie: eu, multiplicat în sute de copii, iar conținutul cazanului, în loc să scadă, dădea să se reverse afară, peste mine! Cred că am muncit din greu multe ore în șir, copii veneau mereu iar eu le umpleam mereu castroanele acelea mari cu cir. Când
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
În casă legănându-și șoldurile, așa cum fuseseră instruite, și treceau prin via unde Îi plăcea lui Lefty să citească. De fiecare dată purtau altă rochie. Își schimbau coafurile, mersul, bijuteriile și stilul. După indicațiile Desdemonei, cele două fete monotone se multiplicară Într-un mic orășel de femei, fiecare cu râsul ei propriu, cu o piatră prețioasă favorită, cu un cântec preferat pe care-l Îngâna. După două săptămâni, Desdemona se duse Într-o după-amiază În vie și Îl Întrebă pe fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de pețit. De la o duminică la alta, la fel ca În casa din Bithynios, un șir Întreg de fete de măritat a intrat pe ușa casei de pe Hurlbut. Singura diferență era că În cazul acesta nu erau aceleași două fete multiplicate la nesfârșit. În Detroit Desdemona avea de unde alege. Erau fete cu voci ascuțite sau cu alto-uri duioase, fete plinuțe și fete slabe, fete copilăroase, care purtau medalioane În formă de inimioare, și fete care Îmbătrâniseră Înainte de vreme și lucrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fie și critic). Schizofrenie pură, autistă, catatonică. întîlnirea întîmplătoare dintre Bufiuel și Dali pe o lespede de sacrificiu din Tenochtitlîn l-a produs pe Jodorovski. Barocele mitre și veșminte episcopale, potrivite într-o Sagrada Familia, vin din primul, iar Criștii multiplicați la infinit, cu fața de cocă - din crucificații în levitație ai celui de-al doilea. în "Muntele Sacru" totul se petrece în lumină galbenă, orbitoare, lipsită de umbre - lumina Spaniilor. Peste care se lasă acea "soledad", tristețea creolă a vieții
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
oricărei ființe uma-ne și despre actorul din noi, confirmând, o dată mai mult, ipotezele unor teoreticieni ai textului literar: "Tipologia textuală spune Julia Kristeva în Recherches pour une sémanalyse este teatrală: stabilește o scenă unde eul se joacă pe sine, se multiplică, devine actor și cheamă în acest act spectatorul cuprins și jucat ca unul din elementele neprivilegiate ale scenografiei", iar Carmelia Leonte merge mai departe: " De ce a ales Emil Botta să se exprime prin teatru? De ce acest joc, în toată biografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vederea din exterior, și începe să aibă intuiția faptului că este în același timp mai mult dar și mai puțin decât un om; mai puțin, în măsura în care se consideră o simplă ființă rațională, aridă, condamnată la singurătate; mai mult, în măsura în care se multiplică pe sine, mimează diverse vieți care se consumă scenic." Relația teatrală, în expresia ei scenică ori textuală, este un mod de sfidare a morții, observă Carmelia Leonte, dar și un spațiu de siguranță, de securizare a ființei pentru că, iată, chenarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
din exterior, și începe să aibă intuiția faptului că ea este în același timp mai mult dar și mai puțin decât un om; mai puțin, în măsura în care se consideră o simplă ființă rațională, aridă, condamnată la singurătate; mai mult, în măsura în care se multiplică pe sine, mimează diverse vieți care se consumă scenic. În felul acesta este abolită orice fatalitate, oricât ar fi părut de neînvins, din moment ce omul găsește tăria să-și sfideze moartea creând spectacole de teatru. Există deci o doză extraordinară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lucrurile, fără țintă. Pentru că Școlarul Durerii nu are răbdare să crească, să se ajungă din urmă, nici măcar să se privească în ochi. Poate din teamă? De aici și receptivitatea mărită la posibilitatea unui eșec. Tendința de a teatraliza, de a multiplica totul până la supralimită, toate acestea sunt un abuz sau poate un șantaj sentimental. Lumea care refuză să participe la această întâmplare se stinge de la sine, fiind, prin comparație, doar o utopie. Atât timp cât actorul nu o privește, ea dispare. Personajul grotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Se Întoarse relativ repede fluturând În mână unele hârtii pe care le așeză Într’un anume fel În văzul tinerilor milițieni, rostind cu o voce violentă, deosebit de gravă. “Domnule inginer, În numele Poporului ești arestat...!” Ultimul cuvânt răsună strident În Încăpere, multiplicat la scară fantomatică Înțelegând greu despre ce-i vorba. În momentul imediat următor se apropie temnicerul cu cătușele gata pregătite iar comisia formată din tinerii ofițeri, bulbucară ochii trezindu-i din amorțeala În care hibernau! Tony Pavone fu Învolburat Înr
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spiță și nume. Cu materia purulentă până la brâu, apoi până la piept, înaintam hotărât către soarele vibratil ca un pântec. Se lipeau de umărul meu stropii de roua-cerului, fiecare cât un cap de copil. îmi vedeam fața în oglinzile lor globulare, multiplicată până la greață. O sanda pietrificată ieșea o clipă la suprafață, scoasă de mișcările corpului meu. Un caiet de școală înnămolit plutea cu filele stropite de murdărie. înaintam cu fața încălzită de lumina de ambră și purpură, de parcă lumina ar fi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și perfecțiunea și că, fiind un vis, nu o voi găsi niciodată. O seară care începea cu un ghinion prevestea un șir de alte ghinioane. După trei ore de umblat pe bulevarde, după un șir întreg de neșanse (care se multiplicau pe măsură ce eram refuzat și-mi pierdeam viclenia aceea plină de ardoare cu care pornisem, devenind tot mai grosolan cu fiecare nouă femeie întâlnită), după trei ore de căutare, obosit, extenuat de atâta mers, cu ghetele albite de praf, cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
apăsat involuntar numai asupra anumitor adevăruri, nu totdeauna în favoarea mea de altfel, dar mai ales, rezultat al temperamentului meu, care a fost incapabil să orânduiască definitiv faptele și emoțiile și le-a dat tuturor o nuanță de incertitudine, și a multiplicat interpretările posibile).” Personajul își recunoaște labilitatea psihică și își pune problema autenticității trăirilor, precum și aceea a exprimării sincere a adevărului. Personajul lui Holban găsește o plăcere diabolică în anticiparea propriei nefericiri și în construirea de scenarii funeste. Trecutul apasă și
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
muscă, îi rupe pe rând și fără să se grăbească aripile, picioarele și la urmă capul. Cred că instincte similare se găsesc în orice om. La mine iau forme oribile. Și acum îmi imaginez moartea lui Viky, prelungesc scena și multiplic detaliile, ca să nu epuizez prea repede spectacolul.” Apoi vin detaliile oricărei înmormântări burgheze iar Sandu pătrunde în capul doamnei Axente, cea care potrivit afirmațiilor lui Sandu, va exploata multă vreme evenimentul nefast, povestind tuturor boala și înmormântarea fetei. Sandu se
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de cultură. Dacă apari numai în acestea, practic, nu exiști pentru publicul mai larg. Sunt ultimul care să pledeze pentru critica populară, cu argumentație precară și stil dâmbovițean. Dar de ce să ridicăm punțile de comunicare cu cititorul obișnuit, în loc să le multiplicăm? Apoi, fiecare revistă are un public al ei fidel. Cititorii „Ziarului de duminică“ nu sunt aceiași cu cititorii „României literare“. Sferele de lectori nu se suprapun, cel mult se intersectează pe suprafețe mici. De ce să te adresezi numai unora? Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
sunt cele complet discordante, aberante sau inepte. Latinescul absurdum trimite în primă instanță la ceea ce afectează auzul însuși: vocea falsă, exprimarea crudă sau primitivă, nepotrivită, ceva greu de suportat pentru urechea omului. Plecând de aici, semnificațiile termenului s-au tot multiplicat: „îngrozitor“ „nebunesc“, „elucubrant“, „aiuritor“, „ilogic“, „irațional“. După cum vedem, înțelesuri mai ales negative. Există însă și o altă zonă semantică a cuvântului, întâlnită oarecum mai rar. De pildă, când se are în vedere ceva cu totul neobișnuit, la distanță de cele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
într-un tot unitar, de a realiza acel Gestalt în cadrul conceptului de identitate corporativă. 4. Relațiile publice promovează înțelegerea și încrederea reciproce, atât între membrii sistemului, cât și între sistem și mediul extern acestuia. 5. Relațiile publice creează, mențin și multiplică imaginea sistemului, promovându-i acestuia interesele. 6. Relațiile publice folosesc baze științifice serioase pentru orice demers. 7. Relațiile publice folosesc planificarea în scopul organizării sistemelor. 8. Relațiile publice contribuie la realizarea transparenței intra și interinstituționale, parametru extrem de important în menținerea
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
Și apoi a venit, după treisprezece ani de reclamă, caravana Blend-a-med, care vă oferă un control gratuit, care să vă mai ajungă cel puțin 13 ani. Nu-i destul?! E chiar prea mult, spun unii. Și cu aceste două exemple, multiplicate la infinit, am explicat aproape totul și În sănătate. Am spus aproape, pentru că mai sunt multe lucruri de clarificat. Printre altele, și nu cea mai puțin importantă, este apariția sau reapariția atâtor boli care nu erau cunoscute până În '89 la
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ni se pare nouă că reprezintă, în expresia curentă a vorbirii, o evoluție continuă a sensului se petrece pe fondul unui salt constant și discontinuu, prin fracturi și descărcări energetice de sens. Sensul curge în sensul prin care el se multiplică prin diviziuni de sens. El curge întrerupându-și mereu cursul în sens invers. Apăsarea cuvântului. Numesc așa felul în care trebuie resimțit orice discurs creator serios. Când nu simți pulsul acestei apăsări, nu ca ceva apăsător, ci ca un mers
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
un semn că spiritul este prezent? Ceva este prezent, o aptitudine tehnică, chiar o logică a acestei tehnicități care face ca, odată cu descoperirea unei ustensile esențiale, ca roata sau pârghia, raza lor de aplicare ulterioară să devină exponențială și să multiplice îndoit, chiar înzecit, eficacitatea de bază a uneltei de la care s-a pornit. Sigur că e nevoie în toată această evoluție tehnică exponențială de o prezență de spirit care deține inventivitate și putere de combinație, dar nu este încă vorba
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]