4,032 matches
-
e gogonată rău!” - Așa ți se pare? Păi ce-o să zici dacă îți voi dezvălui că acum o viață am fost Freddie Mercury. Nici nu mi-am revenit după noua reîncarnare, încă mai am gestul reflex de a-mi mângâia mustața. Leo era bacilul care m-a dat gata. - După cum văd eu, de două ori te-a terminat el pe tine, iar acum îți iei revanșa. Să înțeleg că ai devenit vegetariană ca să nu te mai reîncarnezi? Subiectul disputei mai scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ajungea aici. E ca la țâgani. Auzi-o cum dărâmă blocul cu muzica aia drăcească! da-i posibil așa ceva?! Eu, om onorabil, fost responsabil de depozit farmaceutic! Mă face de râs la toți vecinii dementa, la domnu’ Vulpe, la domnu’ Mustață... - De ce nu chemați un doctor să te vadă? E păcat de dumneata! Ești în putere, n-ai decât 80 de ani... - De unde bani, de unde? Bandiții ăștia de doctori te jumulesc pentru orice fleac de Arznei, ăăă, de doctorie. - Da’ dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai am nici o înmormântare în program, bodogănii. Traversarăm Pielea și Osu’ de la nord la sud, spre ieșirea celor vii. La un moment dat răzbi până la noi tămbălăul de viori și casetofoane. Urlau manelele de la groapa lui Soliman. Un țigan cu mustață pe oală și cu pălărie cu boruri late alerga printre cruci. Își făcu mâinile căuș la gură: halacateluu, ăla a lu’ Soliman, băăă! Unde-i halcatelu’ să i-l băgăm în buzunar, că poate să trezește Șefu’ în cavou șî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
obținut prin administrarea de tranchilizante. Bolnavilor mai tineri, cu exces de hormoni, li se creștea doza până erau transformați în organisme leguminoase. A apărut și profesorul Iolescu: aceeași figură de Ștefan cel Mare, menținută cu ajutorul pletelor lungi, albe și a mustății stufoase, pe oală, de culoare identică. L-am salutat și a catadicsit să-mi răspundă cu o ușoară înclinare a capului. După vizită, eu și Sabina am fost poftiți de o infirmieră în biroul lui. Ambianța era asemănătoare cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
noastre de sânge, veteranilor din războiul antifascist. PRESUPUNERI „Război este când te duci la război și te Întorci Înapoi și visezi război.“ [ Această definiție a fost auzită de prietenul meu, profesorul și pictorul Dorel Zaica, În 1978, de la copilul Cristian Mustață care avea atunci 4 (patru) ani.] A. Plăceri minore, catastrofe, glume Își mai amintea de curtea unei case la țară, o curte uriașî, un maidan aproape. Vara, bălăriile o podideau și o transformau Întro pădure de nepătruns (totul redus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
toate cunoștințele de limbi străine ale grupului se reduceau la franceza aproximativă a delegatului, pardon, proprietarului firmei de turism „Star“ și la engleza de dicționar a unei domnișoare bătrâne (cam la patruzeci de ani, uscățivă, negricioasă cu ușoare urme de mustață prost epilată). Mi-au dispărut toate emoțiile când am auzit cum vorbesc franțuzește ceilalți ghizi, așa că, de-a lungul excursiei, ne-am Înțeles de minune prin tot felul de eforturi nelingvistice. La Voroneț, spre exemplu, i-am strâns pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
foarte mult și că înainte de moarte îi prezisese că „va ajunge om mare”, ceea ce s-a și întâmplat pe parcursul timpului și în orașul în care trăia în ciuda tuturor adversităților și adversarilor. - Reluăm firul visului. Bunicul Bunicii G. avea acum o mustață mai lungă decât o știa dânsa și tot ocolea aplecat, pâș-pâș, ca și cum nu vroia să fie văzut de cineva. Bunica G. stătea și îl observa ce face și la un moment dat discută cu cineva care era în spatele ei și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
niciodată moș Vuia nimica. Avea el "secretele" lui pe care ni le dezvăluia, rând pe rând, când le venea vremea potrivită. Să mergem să le vedem! Când am ajuns, moș Vuia ne măsura pe fiecare zâmbind în barbă și-n mustăți, așa cum făcea el, cu bunătate și sclipire șireată în ochi. Apoi am luat-o cu toții pe potecuța ce ducea în pădure. N-am mers noi mult așa și numai ce am auzit un fel de răpăit slab de tobă, undeva
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fi atârnați destui pești, îți fac semn și tu îți smuncești coada, scoțând bunătate de pești. Așa au făcut întocmai. Ursul și-a adâncit mândrețea de coadă prin borta tăiată în gheață și a așteptat. Vulpea de alături zâmbea pe sub mustăți și îl îndemna pe urs să fie cu răbdare. lată că în gerul cel mare apa a înghețat și a prins ca în clește de fier coada ursului. — Acum trage, Moș-Martine! S-a opintit ursul: — Trag, dar nu vine! se
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
a fost dat să văd pe cineva care să pară un aristocrat îmbrăcat țărănește, înalt, cum îl arata un tablou comandat de "unchiul George" la Cluj, unde bunicul se dusese să-și vadă fiul aflat la facultate, blond, cu o mustață stufoasă, îmbrăcat cu un cojocel înflorat peste cămașa de bumbac (era iarnă, probabil), cu cioareci și cizme, are o distincție de boier în redingotă. În copilăria mea, se vorbea despre el cu respect, ca despre un fost stâlp al satului
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
propriul său regiment, în Vinerea Paștelui, în fața celor pe care îi comandase. La sfârșitul războiului, când s-a întors în Lisa, nu l-a recunoscut mai nimeni. Avea aproape douăzeci și opt de ani. Trecuse printr-un tifos exantematic cumplit, își lăsase mustață, se maturizase sub gloanțe și vorbea stins, abia auzit, deoarece coardele vocale îi fuseseră afectate în urma exploziei unui obuz care-l îngropase în pământ. Cu asta, contactele tatei cu istoria au încetat. Sau au devenit neinteresante. Căci, în Lisa, istoria
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
braț în jurul unui băiețel și care părea să se căznească atât de mult să intre pe sub pielea puștiului care stătea în poziție de drepți și privea în gol, încercând parcă să se smulgă de lângă „unchiul“ cu un zâmbet etern și mustață neagră stufoasă. Și scena era atât de captivantă, atât de exagerată și de nefirească. încât am uitat că trebuia s-o ascult pe femeie, până când ea aproape că terminase și atunci mi-am dat seama că habar n-aveam despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vrut să închid televizorul. Băiețelul cu ochii închiși, lipsiți de orice expresie, și cu spatele la fel de încordat și de rigid ca al Fionei când se așezase pe canapeaua mea nu mai era pe ecran; dar „unchiul“ cu rânjet larg și mustață neagră stufoasă încă se mai învârtea pe-acolo, de data asta în uniformă militară și înconjurat de bărbați de aceeași vârstă și naționalitate și cu aceeași atitudine. M-am uitat la el câteva secunde și am simțit că prinde contur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
opt ore la televizor de Crăciun și pe la jumătatea dimineții eram într-o mașină închiriată și ne îndreptam spre South Coast. Nu mai condusesem de secole. Din fericire, în sudul Londrei nu era cine știe ce trafic, și în afară de o atingere la mustață cu un Sierra roșu și o ciocnire violentă de marginea unui sens giratoriu lângă Surbiton, am reușit să ieșim în peisajul rural fără incidente grave. Fiona se oferise să conducă, dar nici n-am vrut s-aud. Poate a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aleargă, cum să nu, ele după ei și ei după ele, zice Garofița. Da’ n-au toate noroc cum am avut io cu tine, așa-i bărbate? Așa o fi dacă zâci tu, măi nevastă. Un zâmbet moale îi umezește mustața lăsată pe oală, mirosind a Carpați. Și în cameră se lasă din nou tăcerea. Sus în uriașele săli unde sălășluiesc zeii, la o masă de malachit stă singur și dă o pasiență un înger scund și slăbuț, într-un trenci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ei și? sau mare scofală! sau eeee-xtraordinar! Dar băteala! Băteala e ce e! Răzbătând din sala de jocuri, frânturi de cuvinte noi, câte un crâmpei de cântec, note rătăcite alunecă până jos odată cu foșnetul frunzelor viitoare, promițător, amenințător? Cel cu mustață de pandur și ochi tăios fredonează printre dinți o doină de cătănie și apucă pachetul de cărți pe care i l-a întins mărunțelul în trenci verde cărăbuș. Căci acum a venit și rândul lui. Etalarea. De vizavi, de la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să-ți spun Mihaela? Am să te sun pe la cinci, să nu fugi de-acasă! spuse locotenentul, amenințând-o în glumă cu degetul. Poftim ce-a ieșit, dintr-o joacă. Locotenentul e băiat drăguț, genul ei, înalt, vânjos, chipeș, cu mustață... Duduie, duduiță dragă, pe Garofița Mihai o îneacă plânsul, cum să vă mulțumim că ați fost așa bună cu noi? Doamne, că suntem oameni săraci, da’ n-o să uit ce-ați făcut pentru noi cât oi trăi! Să vă ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
marfă nouă, necunoscută, încercând să se dumirească ce ar putea fi. Așa să fie, bărbate. Și așa a rămas. În Drumul Taberei, numit astfel precum se știe pentru că în vremurile de demult aici se adunau cu puști, cu săbii, cu mustățile lor răsucite militarii care fie făceau instrucție fie se pregăteau să dea buzna în București după proclamația de la Islaz, soarele apune cu totul altfel decât în Pajura sau în Titan. De ce? Simplu. Cartierul este extremitatea vestică a capitalei iar majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fiert și după aceea la centrifugă cu ele! La separare! Mai departe e vorba de alelele de pe cromozomii sexuali Y și X pe care numai un tată le poate transmite copiilor săi. Pe primul sunt doar câteva și dau barbă, mustăți, coadă lungă la păsăroi, dintr-astea. Pe al doilea sunt cică trei sute de loci pe care tatăl îi dăruiește astfel fiicei sale, care nu bănuiește nimic. Va să zică fiică-mea, dacă o să am vreuna, o să moștenească toate prostiile din capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mi-e drag? Abandonat somnului, cu ochii închiși, cu buzele răsfrânte printre care șuieră de douăsprezece ori pe minut expirul călduț de CO2 și H2O rezultate din miliardele de focuri aprinse prin celule, cu filamentele de condens care-i umezesc mustața moale, crescută anume ca să acopere o cicatrice urâtă pe buza superioară, de când a căzut într-un ciob de la o sticlă spartă, cu bărbia țepoasă și teșită, cu obrazul flasc, cu fruntea descrețită, cu nasul lătăreț, apoi cu gâtul care îmbătrânește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
februarie Mama lui Ilie rupe hârtia care se dezintegrează imediat, ca și cum moleculele s-ar mai fi ținut laolaltă doar din simpatia născută din conviețuirea comună în condiții vitrege. Din pachet răsare un teanc de bancnote purtând chipuri străine cu chelii, mustăți, bărbi, cușme, fireturi, cioc. Dintre hârtii ceva cade pe jos, un obiect mic și tare care face zgomot când lovește dușumeaua. Femeia se așează în genunchi și începe să caute pe dibuite, nu vrea să aprindă lumina să trezească copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de parcă nu-i mai văzuse În viața ei. În ce-l privește pe unul dintre ei, pe Wilson, vânătorul alb, știa că nu se uitase cu adevărat la el niciodată. Era potrivit la statură, cu un păr nisipos și o mustață țepoasă, o față foarte roșie și ochi albaștri teribil de reci care se terminau la colțuri cu niște riduri pale, albe, care se Încrețeau jucăuș când zâmbea. Îi zâmbea ei acum și ea Își mută privirea de pe chipul lui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
asta și faptul că pisicile Își pot purta singure de grijă erau ultimul noroc al bătrânului. Acolo, În Michigan Jim Gilmore venise-n Hortons Bay din Canada. Cumpărase fierăria de la bătrânu’ Horton. Jim era mic de statură și negricios, cu mustăți și mâini mari. Era un potcovar bun și nu prea arăta a fierar, nici măcar când Își punea șorțul de piele. Locuia deasupra fierăriei și mânca la D. J. Smith. Liz Coates lucra pentru Smith. Doamna Smith, care era o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
chipul ei pentru că era mereu vesel, dar nu prea se gândea la ea. Liz Îl plăcea foarte mult pe Jim. Îi plăcea cum arăta când venea dinspre magazin și deseori Îl privea din ușa bucătăriei când pleca. Îi plăcea și mustața lui. Îi plăceau și dinții lui albi când zâmbea. Îi plăcea foarte mult că n-arăta a fierar. Îi plăcea că D. J. Smith și doamna Smith Îl plăceau. Într-o zi Își dădu seama că-i plăcea părul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și privit din spate se vedea cât e de furios. Dick spuse ceva În ojibway. Eddy râse, dar Billy Tabeshaw părea foarte serios. Nu-nțelegea engleză, dar Îl trecuseră sudorile cât se certaseră cei doi. Era gras și avea o mustață rară, de chinez. Ridică țapinele. Dick luă topoarele și Eddy culese fierăstrăul din copac. Porniră, trecură pe lângă casă și ieșiră pe poarta din spate. Dick lăsă poarta deschisă. Billy Tabeshaw se-ntoarse și o Închise. Apoi dispărură În pădure. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]