KorAP: Find »[drukola/base=naiba & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...150 151 152 ...186 >

4,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

cu crucea roșie gravată În relief pe capac. O deschise și-și vârî mâinile Înăuntru. Petele plutitoare din fața ochilor se Înmulțeau. Nu mai avea prea mult timp. Atinse cu degetele sticluțele, pachetele moi cu feșe. Nici o butelie cu aer. La naiba! Sticluțele căzură pe podea și ceva mare și greu Îi pică pe picioare, cu zgomot. Se aplecă, pipăi podeaua și se tăie Într-un ciob, dar nu băgă de seamă. Mâinile sale apucară un cilindru metalic rece. Era puțin mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
să... Nu, răspunse Norman, gândindu-se: „Nici pe tine nu te-am omorât, deși am avut ocazia.“ — Dacă nu vrei s-o omori, atunci nu poți să faci nimic ca să oprești timer-ul ăla, conchise Harry. Așa că mai bine să plecăm naibii de aici. Alergară către sas. — Cât timp a mai rămas? Întrebă Harry. Se aflau În sasul din Cilindrul A, Încercând s-o Îmbrace pe Beth cu costumul; sângele Îi năclăise părul de pe ceafă. Se zbătu puțin, Îngreunând și mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
sub greutatea sa. Harry Încercă să o Împingă spre Norman pe Beth, care rămăsese Îndoită din talie. Încercând să o prindă, Norman alunecă și căzu pe fundul oceanului. „Atențiune! Șase minute și numărătoarea continuă“ — Grăbește-te, Norman! Șase minute! — La naiba, am auzit! Norman se ridică În picioare și se urcă din nou, dar acum costumul se murdărise de noroi și mănușile Îi deveniseră alunecoase. Harry număra: — Cinci-douăzeci și nouă... cinci-douăzeci și opt... cinci-douăzeci și șapte... Norman o apucă pe Beth

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
se urcă din nou, dar acum costumul se murdărise de noroi și mănușile Îi deveniseră alunecoase. Harry număra: — Cinci-douăzeci și nouă... cinci-douăzeci și opt... cinci-douăzeci și șapte... Norman o apucă pe Beth de braț, dar o scăpă iarăși. — Dă-o naibii, Norman! Prinde-o bine! — Încerc! — Uite, apuc-o acum. „Atenție! Cinci minute și numărătoarea continuă.“ Alarma avea acum un sunet ascuțit, cu un piuit insistent. Erau nevoiți să țipe ca să se poată auzi. — Harry, dă-mi-o... — Bine, uite, ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721

schimbau actorii. Ce să salvez? Dacă eu sînt altcineva? Dar e așa? Înăuntrul meu nu mint? Toți vrem să ne salvăm, cumva. Spunem că masca sîntem noi pentru că e ceea ce iubim noi mai mult. Melanjul ăsta de dragoste. Strig: „-La naiba, n-am ce salva! Moartea e felul nostru de a învinge lumea. Nu voi mai fi rob căci, nu voi mai fi.” „-Nu vei mai fi nimic. Nici măcar rob!”-îmi replică prietenul meu Doctor. „-De ce le complici? Totul e

CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
și eu rîd căci știu că atunci caută să-mi ascundă spaima lor animalică de durere. Știu că într-o bună zi, fără ca asta să mă bucure într-un fel, se vor uita la mine ca la Dumnezeu.” Rîde: „-Dă-o naibii, e neplăcut să fii tratat ca un zeu atunci cînd îți faci siesta, de exemplu.” Nu-i răspunde V. tînăr. A înțeles acum că bolnavul devine, pentru sine însuși, Omul majuscul. Și-i înțelege agresivitatea înfricoșată de lume care cere

CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
Încerc drogul, ignorînd sfaturile Doctorului, căutîndu-mi boala cu îndîrjire. Și simt cum alunec spre ziua în care voi renunța la Bine în general. Nu mă mai hrănesc și mă spăl, doar, cu îndîrjire căci, renunțănd la igienă, s-ar duce naibii toată morala pe care am clădit-o. „-Iubești oamenii?”-m-a întrebat odată Doctorul curios să știe dacă țin pe lumea asta la cineva cu adevărat. Acum i-am abandonat pe toți. De unde iubire? Elena nu dă doi bani pe vreo

CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

culinare nu erau cele mai bune prietene. De fapt, ar fi cinstit să spun că mama și plăcerile culinare abia dacă se salutau. Am fost inundată de amintiri de coșmar legate de cinele de familie din copilărie. Oare înnebunisem? De ce naiba mă întorsesem acasă? Chiar voiam să mor de inaniție? Data viitoare când mai trebuie să slăbiți rapid- o vacanță de două săptămâni la soare? nunta surorii? o întâlnire cu cel mai arătos tip de la birou? nu vă mai înscrieți pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
părinți. Cum de își lăsau copiii afară să se joace cu alți copii? Oare nu intrau în panică de fiecare dată când erau departe de copilul lor pentru mai mult de cinci minute? Mie mi-era destul de greu acum. Cum naiba o să rezist atunci când o să se ducă la școală? În nici un caz nu mi se putea cere s-o abandonez pur și simplu. Școala va trebui să-mi permită să stau în spatele clasei. Acum chiar că aveam nevoie să beau ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
se întâmplase ceva, ci fiindcă ceva nu se întâmplase. De ce un lucru care se petrecea între alți doi oameni și care nu avea nici un fel de legătură cu mine mă făcea să sufăr într-un asemenea hal? Să fiu a naibii dacă știam. Nu știam decât că sufeream. Capitolul șaptetc "Capitolul șapte" Perioada care a urmat e numită și acum de cei din casă Marea Teroare. Helen se referă și acum la ea zicând chestii de genul: — Îți aduci aminte când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
am continuat să trag cu urechea ca o persoană îngrozitoare ce devenisem. Chiar nu-mi vine să cred, i-a dat mama înainte ultragiată până în măduva oaselor. Și Scott ce-a avut de zis la chestia asta? —Of, mamă, lasă naibii cinci minute Down Drongo Way, a exclamat Helen de parcă era gata să izbucnească în plâns de frustrare. Treaba e serioasă. Claire se comportă ca un monstru. Ei, poate că așa e, m-am gândit înțepată, dar, draga mea, tot ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
hrănit-o pe Kate și am culcat-o la loc. Apoi am coborât jos, la mama. Pe drum am trecut pe lângă camera lui Helen, iar ușa era închisă. Era limpede că amândoi se făcuseră comozi înăuntru. Scriau la eseu! Pe naiba! Poate că mama și tata înghițiseră gogoașa, dar eu, la rândul meu, folosisem minciuna asta de mult prea multe ori ca să nu știu cum se traducea. Dar, în același timp, în cazul în care cei doi făceau sex, atunci înseamnă că o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ce-ți trebuie. Ca să-ți recapeți încrederea în tine. Și ca să-ți privești sentimentele pentru James dintr-o altă perspectivă. M-am holbat la mama oripilată. Ce naiba tot zicea ea acolo? Pentru numele lui Dumnezeu, asta era maică-mea. De ce naiba mă încuraja să am o aventură pe mine, femeie căsătorită? O aventură cu prietenul surorii mele mai mici, dintre toți oamenii. —Mamă! am zis. Revino-ți! Mă sperii. Nu mai am optsprezece ani. A trecut vremea când credeam că cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
tu, a continuat ea, nu e deloc prea tânăr pentru tine. —Mamă, m-am lamentat eu nefericită. Ce tot spui tu acolo? Eu am aproape treizeci de ani, iar el abia douăzeci și patru. Tot e mult prea tânăr pentru mine. Pe naiba! a exclamat mama plină de însuflețire. Toți fac așa. Uită-te la Britt Ekland, e tot timpul fotografiată cu tipu’ ăla care e destul de tânăr ca să-i fie nepot. Deși poate că e într-adevăr nepotul ei. Și nebuna ailaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de câteva zile. Ceea ce m-a adus frumușel înapoi la întrebarea: cum puteam să mă simt atrasă de o persoană pe care n-o cunoșteam decât de câteva zile când eu încă îl iubeam pe James? Of, fir-ar al naibii, m-am gândit neliniștită. Trebuia să-mi golesc creierul de toate gândurile alea îngrijorătoare. Mi-era imposibil să le fac față în secunda aia. Eram pe cale să mă întâlnesc cu bărbatul de care eram atrasă, așa că trebuia să-mi fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
general, Laura era preocupată de organul dintre picioarele bărbaților, nu de cel poziționat între urechi. Ar fi cazul să începi să te antrenezi, mi-a spus ea rânjind. Nu ți s-au recomandat exerciții de tonifiere? Exerciții pelviene sau cum naiba se numesc. Nu vrei ca sexul cu Adam să fie cum ai arunca un cârnat pe O’Connell Street. —Mulțumesc, Laura, am răspuns sec. Mă faci să par o partidă de excepție. După plecarea Laurei, mi-a fost imposibil să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
și în goană i-am strivit mai multe metatarsiene. — Alo, am gâfâit în telefon. —Alo. Tăticu’ e acasă? a întrebat împleticit o voce de la celălalt capăt al firului. —Tată, am strigat eu. Taaaaată! Te caută mătușa Julia. Fir-ar al naibii, m-am gândit. Când suna beată, mătușa Julia era imposibil de dezlipit de la telefon. De obicei, suna ca să-și ceară scuze pentru tot felul de chestii. De pildă, fiindcă trișase la rounders 1. O partidă de rounders care avusese loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mătușa Julia nu se afla decât în plin proces de a-și incendia casa și că nu sunase pentru o conversație bahică, plină de remușcări, scuze și alte inepții. Nu, sub robinet, Julia, sub robinet! a urlat tata. Oare cum naiba voia mătușă-mea să ude șervetul? Era mai sănătos să nu mă gândesc la asta. —Julia, ascultă-mă! Eu o să închid telefonul și tu o să faci la fel, a spus tata rar și cu atenție, de parc-ar fi vorbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
spus nimic. Of, Doamne, m-am gândit. E într-adevăr prietenul lui Helen. Iar cu mine a fost amabil numai fiindcă sunt sora-rebut a lui Helen. Iar acum și-a dat seama că sunt atrasă de el. Fir-ar al naibii! Fir-ar al naibii! Fir-ar al naibii! Ar fi trebuit să-mi țin gura. Am stricat totul fiindcă n-am nici un pic de răbdare. —Claire, a zis el într-un final părând absolut șocat. Ce naiba tot spui tu acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
m-am gândit. E într-adevăr prietenul lui Helen. Iar cu mine a fost amabil numai fiindcă sunt sora-rebut a lui Helen. Iar acum și-a dat seama că sunt atrasă de el. Fir-ar al naibii! Fir-ar al naibii! Fir-ar al naibii! Ar fi trebuit să-mi țin gura. Am stricat totul fiindcă n-am nici un pic de răbdare. —Claire, a zis el într-un final părând absolut șocat. Ce naiba tot spui tu acolo? — Știi tu, i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
într-adevăr prietenul lui Helen. Iar cu mine a fost amabil numai fiindcă sunt sora-rebut a lui Helen. Iar acum și-a dat seama că sunt atrasă de el. Fir-ar al naibii! Fir-ar al naibii! Fir-ar al naibii! Ar fi trebuit să-mi țin gura. Am stricat totul fiindcă n-am nici un pic de răbdare. —Claire, a zis el într-un final părând absolut șocat. Ce naiba tot spui tu acolo? — Știi tu, i-am răspuns. Mă simțeam foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
pentru o amețită ca mine. În fiecare zi eram în vacanță etc. Și, dintr-odată, s-a făcut luni. James trebuia să se fi întors din Caraibe. Sau Mustique. Sau de pe vreo insuliță privată din largul coastei Paradisului. Sau de unde naiba se dusese, ticălosul infidel. Deci trebuia să-l sun. Eram însă destul de calmă. Ce trebuia făcut trebuia făcut. Sigur că îmi era ușor să fiu calmă în legătură cu James când muream de îngrijorare din cauza lui Adam. Era cam dificil să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
suport să mi se facă o histerectomie numai cu anestezie locală, timp în care să stau în fund și să discut cu doctorul filmul pe care l-am văzut la televizor cu o seară în urmă. De fapt, ce mama naibii! La ce să ne mai încurcăm cu anestezia?! Dar tot timpul uit că ceilalți n-au avut parte de experiențele traumatizante prin care am trecut eu. —Te-ai vindecat foarte frumos, mi-a spus doctorul pe un ton care sugera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
i-am spus regretând că-i sărisem în cap. Era deja ora șase, iar cheia tatei se auzi învârtindu-se în ușă. Abia atunci mi-am dat și eu seama, îngrozită, că nu-l sunasem pe James. Fir-ar al naibii! Fir-ar al naibii! Fir-ar al naibii! Chiar avusesem de gând să-l sun, dar din cauza a tot ceea ce se întâmplase - a marelui eveniment care fusese vizita la doctor și a giganticului eveniment care fusese lipsa vreunui telefon de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
că-i sărisem în cap. Era deja ora șase, iar cheia tatei se auzi învârtindu-se în ușă. Abia atunci mi-am dat și eu seama, îngrozită, că nu-l sunasem pe James. Fir-ar al naibii! Fir-ar al naibii! Fir-ar al naibii! Chiar avusesem de gând să-l sun, dar din cauza a tot ceea ce se întâmplase - a marelui eveniment care fusese vizita la doctor și a giganticului eveniment care fusese lipsa vreunui telefon de la Adam -, uitasem complet. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]