4,430 matches
-
directorul general care-l consideră (încă) loial. Bineînțeles că toate astea sunt specifice lumii noastre dar nici nu poți fi nepăsător la ceea ce se întâmplă numai pentru că s-au petrecut și acum 500-300-100 sau 50 de ani. E clar că nedreptate a fost mereu, dar tot atât de clar este că nimeni nu te împiedică să speri că ea va dispărea. E... sunt multe de spus... Despre relația dintre actor și personaj Duminică, 16 mai 2004 - acasă Observații personale. Într-adevăr când abordezi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
În România, Axinte Frunză a lucrat, mai întâi, întro mică întreprindere agricolă din Dobrogea, iar apoi la o fabrică din București, alături de alți tineri intelectuali. Încă din această perioadă, se face cunoscut ca simpatizant al ideilor socialiste, ca luptător împotriva nedreptăților sociale și a oprimării maselor. Tot acum îl cunoaște pe Constantin DobrogeanuGherea, cu care va păstra permanente legături și cu care va întreține o caldă și statornică prietenie. Pe băncile liceului fiind, se remarcă înclinația sa pentru studiul limbilor clasice
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
iar Marshall se Înfuria când vedea c) idei politice de tip occidental sunt impuse, f)r) nici un rost, Orientului Mijlociu. Ins) despre evrei știa tot atât de puțin cât știu eu despre arabi. Statele-națiune rareori au fost create f)r) violent) și nedreptate. Hodgson era de p)rere c) evreii i-au tratat pe arabi că și când aceștia ar fi fost un popor inferior, ca pe b)știnașii din colonii, si nu ca pe urmașii unei mari civilizații. Sigur, arabii au venit
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
orice clipă va fi interesantă. Cercetarea implică perioade lungi de monotonie, În care nimic spectaculos nu se Întâmplă, exact opusul unei montări de mare fast. Așadar, acceptând această premisă, mi-am impus să Încetez să mă plâng mie Însumi de nedreptatea situației. Ca să fac acest nesuferit pas Înapoi, a trebuit să accept să mă las convins. Am Înțeles că nu aveam Încotro decât să substitui energiei mele obișnuite, excesive, frenetice, o participare senină, luându-mi riscul de a „nu face nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
tinerii În căutare de o școală cu o pedagogie nouă de teatru și un loc unde să descopere forme noi de expresie. Deși recunosc că și eu m-am simțit frustrat, chiar și sănătatea fiindu-mi temporar afectată din cauza acestei nedreptăți, mi-am revenit și, cu simțul umorului restabilit, plănuiesc În curând să compun o scurtă comedie muzicală pentru teatrul de varietăți, intitulată Farsa șarlatanilor veseli sau cum să facem bășcălie de Andrei Șerban, ai cărei protagoniști vor fi musca, oniseiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
înveselit. "Minciuna a avut picioare scurte." Am auzit, cu urechile mele am auzit, la Cracovia se vorbește, chiar s-au spus cuvinte de ocară... În Polonia?! Ce spui?! Cum așa?! se răsucește Ștefan spre el. Dlugosz, episcopul Cracoviei, revoltat de nedreptatea ce ni se face, a dezvăluit sfruntata minciună în Seim. Tot bunul episcop... În numele adevărului... Iată, ne iubește și pe noi cineva, spune Ștefan cu recunoștință. E un mare cărturar, o conștiință a veacului nostru, îl cunosc, spune Stanciu. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și afli că te-ai înșelat... Boier Stanciule, spune Ștefan răspicat, după ce își drege glasul, aș vrea să fiu bine înțeles. Nu oropsesc pe nimeni! Cei ce au umblat cu pâra la Înalta Poartă, cei ce au hiclenit, au săvârșit nedreptăți, au vândut țara boier sau neboier, indiferent cine erau au plătit, au fost judecați cu dreptate și-au plătit! Unii au dat bir cu fugiții și s-au desțărat. Au trecut anii... Și iertarea... Mă bate gândul să dau al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
filio nostrum Matheus Rex Hungariae", completează Ștefan cu năduf. Întocmai! O! Încarnare a Sfântului Petru pe pământ! Nu știi că războaiele se duc și cu aur nu numai cu laude alese și cu sfinte benedicțiuni apostolice?! protestează Ștefan. E o nedreptate strigătoare la cer! se revoltă Stanciu. Banii sunt adunați pentru lupta antiotomană! Mathiaș luptă mai mult cu gura! Am protestat! Am ridicat glasul: "Banii ni se cuvin! Nu-i cerșim! Suntem singurii care sângerăm pentru cruce! Am plătit tainul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai multă pohtă! Boierii, revoltați, protestează: Mârșăvie! Halal "demnitate regală"! Un înfumurat! Prea plin de ifose. Se mânjește cu sângele altuia! Îl mușcă de inimă pizma! Îți poartă zâmbrele că i-ai răpit laurii, gloria! -Laurii aiștea-s stropiți cu sânge! Nedreptate strigătoare la cer! Curată batjocură! Ștefan tace copleșit de o surdă mânie pe care și-o stăpânește, totuși. Ridică mâna... Și se făcu liniște. Țamblac continuă răsfoindu-și însemnările: "... Ștefan îți este ție foarte scump, îi scria Papa. Mântuirea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
produsul lui literar ar fi banal. Tocmai patima și, mai ales, adânca subiectivitate îi dă valoare unei asemenea cărți. Cert mi se pare că drama, reală, a lui Valeriu Cristea s-a grefat pe un complex al înfrângerii și al nedreptății. Despre nereușita de a se face acceptat într-o școală de balet el spune: „... am fost eliminat, am eșuat (încă o dată)” (21). Semnificativ este mai cu seamă acel încă o dată care sugerează că a eșua în toate a fost destinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
însă, la rându-mi, aproape 23 de ani și nu făcusem „nimic”. Nici măcar o facultate. Îmi făcusem, în schimb, praf situația și nu știam ce mă așteaptă. Nu regretam însă cele întâmplate: mă ridicasem împotriva minciunii, refuzasem să fiu complicele nedreptății. Apărasem un coleg și un prieten nevinovat. Avusesem o atitudine dreaptă. Bravasem. Devenisem un mic „erou”. După confirmarea - la Centrul Universitar de pe Plevnei - a exmatriculării, a urmat o perioadă pe care aș numi-o a discuțiilor neoficiale, obositoare și inutile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un cui în talpă) o tragedie universală. Mentorul meu ocazional bătea, cu alte cuvinte, șaua ca să priceapă iapa... Singurul care m-a înțeles atunci a fost tata, fire turbulentă, înclinată spre revoltă, gata să vadă peste tot și să combată nedreptatea. Nu mi-a făcut nici un reproș, a încercat să mă ajute deși știa că nu se mai poate face nimic (s-a dus la decanat, la câțiva profesori, unul dintre ei și-a amintit vag de mine: „A, băiatul ăla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am meritat-o din plin. Că am plătit îndelung, din greu pentru ea. Nu puteam bănui atunci că pentru extraordinarul, miraculosul 22 decembrie 1989 va trebui să plătesc și în continuare, cu alți ani grei, insuportabili. Să plătesc îndurând alte nedreptăți, alte persecuții, alte încercări (și mai agresive) de marginalizare literară. Dacă trebuie, voi plăti, n-am încotro. Probabil că am „furat” și mi-am însușit prea mult din fericirea generală provocată de Revoluție. Am „furat”, vorba unui mare scriitor, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
admirabile inedite prelegeri despre viața și opera lui Eminescu. Când alături de tine oamenii sunt tăiați cu ferăstrăul, dacă vrei să enunți că doi și cu doi fac patru înseamnă că trebuie să urli cât te ține coșul pieptului: este o nedreptate strigătoare la cer ca oamenii să fie tăiați în două cu ferăstrăul”. Reacția promptă: este o nedreptate strigătoare la cer ca Tudor Vianu și G. Călinescu să fie judecați astfel. Tăiați în două cu ferăstrăul simplificării scârțâitoare. Nu am nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dacă vrei să enunți că doi și cu doi fac patru înseamnă că trebuie să urli cât te ține coșul pieptului: este o nedreptate strigătoare la cer ca oamenii să fie tăiați în două cu ferăstrăul”. Reacția promptă: este o nedreptate strigătoare la cer ca Tudor Vianu și G. Călinescu să fie judecați astfel. Tăiați în două cu ferăstrăul simplificării scârțâitoare. Nu am nici o îndoială că în acest punct N. Steinhardt greșește grav. Și în mai multe feluri. Confundând destinul istoric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
amenității și curtoaziei. Cu vremea, Sartre și alături de el Simone de Beauvoir au început din ce în ce să aibă mai puțină dreptate și deci mai puțină grație, în schimb s-au pronunțat din ce în ce mai autoritar „în sensul istoriei”, adică al nedreptății impenitente și copleșitoare. În romanul Simonei de Beauvoir, Les Mandarins, mediocru, dar lizibil (spre deosebire de Les chemins de la liberté al lui Sartre, mediocru și ilizibil), apar, sub nume transparente, o mulțime de personalități ale vieții intelectuale, artistice și mondene a Parisului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-i dea zile ca și să se bucure de pe urma copiilor săi, că abia acum după ce copii s-au mărit și se ajută singuri, poate și ea să simtă bucuria unui trai fără griji. I-am scris că ar fi o nedreptate ca să moară mama Ileana, gândindu-mă la viața ei jertfelnică, tocmai acum când ar putea să se bucure de roadele muncii ei, că deci, după socotința mea, Dumnezeu nu va îngădui ca ea să moară, chiar dacă legile fizice și legile
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
imn al dragostei. „Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată”. (I Cor.13,4-8). Am întrebat pe mămica, înainte de a muri, care a fost cel mai dureros moment din
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
din Ucraina, căreia i se uciseseră șapte fii de către bolșevici, care, mamă zdrobită, a privit către cer, și a strigat: „Doamne, dacă mai exiști, ar trebui să-mi ceri iertare”. Ca o ironie, ca o batjocură, și pentru suferințele și nedreptățile făcute direct ei, dar și pentru teroarea la care erau supuși fii ei, mamei noastre atât de oropsite i s-a acordat decorația „gloria maternă”, ca un straniu, diavolesc hohot de râs în mijlocul unei cumplite tragedii. Un aspect de la înmormântarea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
denunțe activitatea legionarilor ca dovadă că nu este legionar și că nu aprobă faptele lor. La întâlnirile la care n-am avut ce să le spun, am motivat că doar legionarii sunt la închisoarte. Mai târziu le-am vorbit despre nedreptățile și gafele membrilor de partid. Am fost prevenit să nu mă mai ocup de activitatea membrilor de partid. După acestea, au venit la mine oameni care au încercat să mă tragă de limbă, presupun, trimiși de securiști. Mi-am dat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
iubit de sultan pe un bandit ce comisese multe crime. Sultanul este adus în fața celui pus în țeapă și jupuit de piele, în fața unui cadavru însângerat. Tăcut și mut, el se retrage în camerele sale jelindu-se, recunoscându-și crima, nedreptatea făcută celui iubit. Strigă, se bate cu pumnul în piept spunând că a fost beat, că n-a știut ce făcuse. Nu mai bea și nu mai mănâncă, vrea să-și ia viața pentru că nu poate trăi fără cel iubit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
că, pentru încălcarea regulamentului, Marian a fost degradat continuând însă să fie prezent în fruntea fanfarei, în chioșcul din parcul ismailean. Poate tot acolo, în cofetăria unde l-am cunoscut, i-a venit ideea unei mărturisiri publice prin artă a nedreptății pe care o trăia. Vânzând o bucată de vie, cu banii obținuți a plătit transportul formației până la București. Aici, în fața Palatului regal, la ieșirea Altețelor Sale, fanfara a cântat în premieră absolută Marșul Carol și apoi Valsul Regina Maria. Cine
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
trecerii noastre batjocorite. 1973 Țepelovanu Vasile - Ploiești. Curajul sorocenilor de a se aduna din nou va fi urmat cu siguranță și de alți absolvenți ai școlilor basarabene. Bucuria Întâlnirii - mai Întâi că existăm și prin revederea noastră reamintim o mare nedreptate ... 1978 Eugen Pitropov Când ne-am despărțit la Suceava ați promis că la viitoarea revedere ne veți ajuta la reușita deplină. Îmi Închipui că vă dați seama cât de mare sărbătoare este această revedere pentru noi toți. 1980 Pr. Paul
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
la Chișinău a reluat atacurile românofobe agitând teoria celor două limbi și popoare, falsificând istoria și impunând restricțiile din perioada dictaturii. A reînviat prigoana Împotriva istoriei și limbii române, invazia colonială, rusificarea forțată. Sub ochii occidentului se consumă o mare nedreptate ca În 1812, ca În 1940, ca În 1947 și ca atâtea multe, multe ori. Cahulul și-a concentrat mult timp preocupările spre Înființarea unei universități naționale ceea ce ar impulsiona Învățământul românesc În teritoriile sudice ale Basarabiei până la gurile Dunării
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
al irealității. „Cel ce vede pe ecran tot felul de violențe, crime etc. pierde treptat percepția adevărată a nenorocirii reale din apropierea sa. Ajunge la un moment dat să capete imunitate la agresiune, nu mai are tresărirea omului normal la o nedreptate comisă sub ochii lui.” Reacția diminuată În fața unei agresiuni din preajmă este efectul obișnuinței cu oroarea vizionată la televizor. Realmente televizorul golește moartea de sens. Proliferarea actelor antisociale care Îmbolnăvesc o națiune, pasivitatea publicului În fața căruia se petrece o agresiune
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]