7,995 matches
-
zguduită azi din puterea sa originală atât în reprezintator cât și-n spectator, zguduită prin puterea reflexiunei, ce influințează pe nesimțite atât asupra unuia cât și asupra celuilalt. Ținerea așadar la acest stadiu al nostru de nemijlocire devine din ce în ce mai cu neputință din cauza culturei ce progresă și conștiinței de sine ce prinde a se lăți din ce în ce mai {EminescuOpXIV 265} mult, și efectele acelui stadiu trebuie să și sece din ce în ce. Pe acest stadiu 334 r opera poetică nu e renăscută de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
caracterul unei haine imperiale împrumutate, sub care însă nu arareori poți vedea vălul cel sărac. În situațiunile acelea cari cheamă ca cu o vrajă sufletul cel mai intern din abisul lor se va [evidenția] cu deosebire într-o coloare grelă neputința reprezintatorului de-a se familiariza cu o speție de espresiune care nu e proprietatea sa. Această manieră o vedem foarte mult întinsă în artea reprezintatoare. Ea e cu atât mai naturală cu cât talente mari invită prin efectele lor cele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însușiri mari a orațiunei sale, precum o logică impozantă, o putere de convingere imanentă în adâncimea sufletului său, și prin personalitatea plină de entuziasm și inspirată, daca le poate face toate astea, da! însă la actor... toate astea-s cu neputință. Anume cel dentîi, oratorul, ne frapează cu deosebire prin fond și prin modul cum acel fond prinde în el formă proprie și creatorie. În orator totdeuna se pronunță o personalitate proprie, deosebită, căruia-i privim lesne printre degete dacă ni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poate să realizeze ideea deplin esecutată în fantazie decât prin conture slabe, și dacă rămân o mulțime de intuițiuni pe fundul internului său pe care el nu le realizează în carne și sânge, atunci lipsa aceasta se bazează pe o neputință a activității creatoare, o neputință care nu se poate substitui 423v prin nimica. Asta-i măsura talentului său de reprezentare, va să zică măsura a chiar artei sale. Numai în cercul talentului său [de] creare el poate prin studiu și prin o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
esecutată în fantazie decât prin conture slabe, și dacă rămân o mulțime de intuițiuni pe fundul internului său pe care el nu le realizează în carne și sânge, atunci lipsa aceasta se bazează pe o neputință a activității creatoare, o neputință care nu se poate substitui 423v prin nimica. Asta-i măsura talentului său de reprezentare, va să zică măsura a chiar artei sale. Numai în cercul talentului său [de] creare el poate prin studiu și prin o tehnică amplă, poate să ajungă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să fie adecuată cu ființa lor spirituală, așa încît în fizionomie să se impuie pentru fantazia noastră o legătură cu personalitatea însași. Într-acestea artistul dramatic, ca și orce creator de figuri umane, are să întreacă natura, el are să sisteze acea neputință de care bolește natura, aceea de-a putea numai rar să facă dintr-un esterior sensibil o adevărată revelațiune a personalității. Puntul de vedere esențial pentru masca actorului va fi dar acela ca el să sensibilizeze, într-o espresiune (sigură
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
preface într-o fizionomie care să reflecteze internul unui individ și patosul său esențial, tot astfel ținuta trebuie să ne-arate incorporarea consistentă a gesturilor și mișcărilor neconștiute. Ca-n fizionomie așa și-n ținută arta are de-a suplini neputința și lipsele vieții reale, făcând din întregul coprins al arătărei sensibile o copie a caracterului, astfel încît arătarea să trezească deja în noi o intuițiune determinată a personalității, înainte de-a se dezvolta ea sub privirile noastre în vorbă și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ceva ce s-ar putea aplica la alte obiecte. Este însă clar că, făcând citata întrebare, cineva abstrage cu totul de la cuprinsul cunoștinței (referarea ei la obiect), pe când adevărul (se ține) implică tocmai (de) acest cuprins: că-i deci cu neputință și nepotrivit de-a cere semnul caracteristic al unui adevăr de acest cuprins și că prin urmare un semn caracteristic suficient și totodată general al adevărului nici nu poate fi dat. Fiindcă mai sus am numit cuprinsul unei cunoștințe materia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cantității Unitate Multitudine Totalitate 2. Ale calității Realitate Negațiune Limitațiune 3. Ale relațiunei a inerenței și subzistenței (substantia et accidens) ale cauzalității și dependenței (cauză și efect) ale comunității (influința reciprocă între cele active și pasive) 4. Ale modalității Putință - neputință Ființă - neființă Necesitate - cazualitate Aceasta este lista tuturor noțiunilor primordial-pure ale sintezei pe care inteligența le conține apriori în ea și în respectul cărora numai ea este inteligență pură; de vreme ce numai prin ele ea poate să priceapă ceva în diversitatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
transcendentală am vorbit mai sus în partea întîi în privirea simțurilor, iar celelalte două vom cerca a le pătrunde acuma după natura lor. Sistemul lui Kant in nuce DESPRE FUNDAMENTELE APRIORICE A POSIBILITĂȚII ESPERIENȚEI E cu totul contrazicător și cu neputință ca o noțiune să se nască pe deplin apriori și să se refere la un obiect, deși el n-ar fi implicite conținut în noțiunea unei experiențe posibile, nici ar consta din elementele unei asemenea. Căci în așa caz n-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e să fie ceva deosebit de reprezentațiile noastre, el pentru noi este nimic) unitatea pe care obiectul o face necesară nu poate fi decât unitatea formală a conștiinței de sine în sinteza celor varie ale reprezentațiilor. Dar această unitate este cu neputință dacă intuițiunea n-a putut fi produsă după o regulă prin o asemenea funcție a sintezei care apriori să facă necesară reproducția varietății și să facă cu putință noțiunea în care varietatea aceasta să se-mpreuneze. Astfel un triunghi ni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e-ntotdeuna o condiție transcendentală. Deci trebuie să existe un fundament. transcendental al unității conștiinței în sinteza celor diverse din toate intuițiunile noastre, prin urmare și al obiectelor în genere, deci și a tuturor obiectelor experienței, fără care ar fi [cu] neputință ca să ne cugetăm un obiect la intuițiunile noastre, căci acest obiect nu e nimic mai mult decât un ce, al cărui noțiune exprimă o așa necesitate a sintezei. Această condiție primordială și transcendentală nu e alta decât apercepțiunea transcendentală. Conștiința
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unitate transcendentală a apercepției face însă și din toate fenomenele posibile, cari-ntr-o experiență de bine de rău pot fi la un loc, un conex după legi al tuturor reprezentațiilor acestora. Căci această unitate a conștinței ar fi cu neputință dacă sufletul în cunoștința celor varie n-ar putea să fie conștient despre identitatea funcțiunei prin care ea combină sintetic într-o cunoștință varietatea sus-convenită. Așadar conștiința primordială și necesară a identității de sine însuși e totodată și conștiința unei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru noi) urmează că inteligența pură, prin Să se ia bine seama la acest axiom, căci este de mare importanță. Toate reprezentațiile se referă necesarminte la o conștiință empirică posibilă, căci daca nu s-ar refera și-ar fi cu neputință de a deveni conștii de ele (de-a ne trezi asupra lor și a le băga-n seamă) atunci ar fi ca și când am zice că ele nu există defel. Însă toată conștiința empirică se referă necesarminte la o conștiință transcendentală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apercepției în privirea tuturor cunoștințelor acelora cari sânt să-mi aparție mie. După acest principiu toate fenomenele trebuie să vie astfel în suflet sau să fie aprehendat în așa fel încît să concorde cu unitatea apercepției, care ar fi cu neputință fără unitatea sintetică în împreunarea lor, care de aceea e și obiectiv-necesară. Unitatea obiectivă a toată conștiința (empirică) într-o conștiință (apercepția primordială) este așadar condiția necesară a toată aprehensiunea posibilă, și afinitatea tuturor fenomenelor (depărtată ori apropiată) este consecvența
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
există o formulă a acestu-i principiu vestit, deși gol de orice cuprins și numai formal, o formulă care conține o sinteză ce s-au amestecat în ea din lipsă de precauție și cu totul fără nevoie. Ea sună: "E cu neputință ca într-aceeași vreme ceva să fie și să nu fie". Afară de împrejurarea că prin cuvântul "cu neputință" se anină de prisos siguranța apodictică, care trebuie să fie evidentă din principiu chiar, apoi principiul mai e afectat și de condiția
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
conține o sinteză ce s-au amestecat în ea din lipsă de precauție și cu totul fără nevoie. Ea sună: "E cu neputință ca într-aceeași vreme ceva să fie și să nu fie". Afară de împrejurarea că prin cuvântul "cu neputință" se anină de prisos siguranța apodictică, care trebuie să fie evidentă din principiu chiar, apoi principiul mai e afectat și de condiția timpului, încît zice oarecum: un lucru = A care este ceva == B nu poate fi în aceeași vreme non
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
principii ale formei ei, adică reguli generale de unitate întru sinteza fenomenelor, a căror realitate obiectivă se poate dovedi orșicînd nu numai în experiență, ci chiar în posibilitatea experienței. Afară de această raportare însă, teze sintetice apriori sânt cu totul cu neputință, pentru că n-au un tertium, adică n-au nici un obiect asupra căruia unitatea sintetică a noțiunilor lor să se poată demonstra. Putem cunoaște într-adevăr apriori multe lucruri în judecăți sintetice despre spațiu în genere sau despre figurele pe cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în spațiu (figura), a împărți timpul (durata), sau a cunoaște generalul sintezei unui ș-aceluiași lucru, și prin urmare mărimea în genere a unei asemenea intuițiuni, este o ocupație a rațiunei prin construcții de noțiuni și se numește matematică. DESPRE NEPUTINȚA UNEI MULȚĂMIRI SCHEPTlCE A RAȚIUNEI PURE, DEZBINATE CU SINE ÎNSĂȘI (Conștiința) Priceperea neștiinței mele (dacă aceasta din urmă nu e totodată recunoscută ca necesară), în loc de-a pune capăt cercetărilor mele va fi din contra și mai mult cauza pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cunoștința noastră posibile ni pare un plan șes care are orizontul său aparent, adică ceea [ce] cuprinde întreagă întinderea sa și a fost numit de noi noțiunea rațională a totalității necondiționate. De-a ajunge acest orizont pe cale empirică e cu neputință și toate încercările de a-l determina apriori după un princip cert a fost în zădar. Cu toate acestea toate întrebările rațiunei noastre pure țintează spre celea ce se află dindărătul acelui orizont sau (în orice caz), de nu, înăuntrul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că așadar toată autoritatea lui nu se-ntemeiază câtuși de puțin pe necesitatea unei asemenea legi, ci numai pe o utilitate generală născută în cursul experienței și răsărită dintr-o necesitate numai subiectivă pe care el o numește obicinuință. Din neputința rațiunei noastre de a trece în întrebuințarea acestui princip peste orice experiență el conchide nimicnicia tuturor alegațiilor rațiunei de a trece peste cele empirice. O procedură de acest soi, de a supune adică factele rațiunei unui examen și a le
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din principiele minții (Verstandesgrundsatze) cari anticipează esperiența. Dacă cineva nu-și poate explica cum de-s posibile, poate să se și-ndoiască la-nceput dacă într-adevăr sânt în noi apriori; dară nu poate susține nici că ele sânt cu neputință prin puterile proprii a minții, nici că toți pașii pe care rațiunea-i face după această călăuză sânt nuli. Numai atâta ar putea spune: de-am cunoaște originea și legitimitatea lor, am putea determina cuprinsul și hotarele rațiunei noastre; înainte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe care rațiunea {EminescuOpXIV 431} ni le impune nu sânt date prin experiență, ci iarăși numai în rațiune și trebuie să se poată rezolvi și pricepe după valabilitatea sau nulitatea lor. Și nici suntem îndreptățiți de a respinge, sub pretextul neputinței noastre, aceste întrebări, ca și când soluționarea lor ar sta într-adevăr în natura lucrurilor, nici putem a ne dizbăra de-a cerceta mai departe, fiindcă în sânul ei rațiunea a produs aceste idei, despre a căror valabilitate sau părere dialectică e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de cuvânt. în scurt, în partea conspiratorilor nu e decât frică, gelozie, neîncredere, cari paralizează totul; în partea principelui e autoritatea demnității princiare, legile, ocrotirea amicilor și a puterii publice, încît, daca se mai adaogă și înclinația poporului, e cu neputință ca cineva să fie atât de nebunește de îndrăzneț ca să-nceapă o conjurațiune. În genere conspiratorii au să se teamă de toate relele înaintea realizării planului lor; iar după ce totul se împlinește mai au a se teme de popor, încît
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cei dintâi sunt cei încredințați cu poftele lăcomiei pântecelui, cu iubirea de argint și cei care ne momesc cu slava de la oameni, iar ceilalți vin după aceștia ca să ia în primire pe cei răniți de ei, fiind, de pildă, cu neputință să cadă cineva în mâinile duhului curviei dacă n-a fost doborât mai întâi de lăcomia pântecelui. Mânia nu poate tulbura pe acel ce nu luptă pentru mâncări sau bani, sau slavă. Și nu putem scăpa de dracul întristării dacă
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]