6,179 matches
-
Acum, se dovedea că simțurile și priceperea lui sunt dincolo de tot ce se putea imagina. Primul Cuceritor duse mâinile În dreptul pieptului, ca și cum s-ar fi apărat de o forță care se apropia implacabil. - Foc... murmură din nou, dar forța aceea nevăzută Îl atingea deja, era contrariul forței lui, era prospețimea aerului și tumultul șuvoaielor de apă din munți. Era spiritul muntelui, transformat În energie. În privirile tânărului luptător, Cuceritorul văzu zăpezile și neclintirea unor munți dintr-o țară Îndepărtată, locuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
deja, era contrariul forței lui, era prospețimea aerului și tumultul șuvoaielor de apă din munți. Era spiritul muntelui, transformat În energie. În privirile tânărului luptător, Cuceritorul văzu zăpezile și neclintirea unor munți dintr-o țară Îndepărtată, locuită de imense puteri nevăzute. Înțelese că are În față o prezență spirituală masivă, de neclintit, formată În exerciții Îndelungate și sprijinită de cercurile magice. Apoi trecu dincolo de aparențe și distinse, În forța interioară a tânărului, conturul spiritual al unui bătrân sub semnul literei Y
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefănel, dar aerul era prea greu și prea rece, era un aer de dincolo de lumi, un aer irespirabil. Era Vidul. Puterea supremă a energiei În lumea de la capătul lumii. Nucleul cosmosului. Punctul dintre sfârșit și Început. Non-existența. Sub apăsarea universului nevăzut, Cuceritorul se lipi de podea, horcăi neputincios și rămase inert, ca o mare gânganie strivită, ca un monstru al nopții surprins de lumina zilei. Apoi, Încet, Ștefănel Își Întoarse privirile spre cei doi Cuceritori Înghețați de spaimă. „O să-i ierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
directă a forțelor fizice și a celor spirituale. Cadavrele Celor Patru fuseseră aduse jos și Începeau să fie pregătite pentru Îmbălsămare. Nimeni nu mai avea nici o Îndoială asupra faptului că fusese o Înfruntare totală, În lumea văzută și În cea nevăzută. Dar toți așteptau să afle cine este omul care, din acea zi, se numea Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor și ce schimbări aducea venirea lui În fruntea Ordinului. - O clipă, spuse Ștefănel, ascultând atent. Afară se aude zgomot de arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi putut deveni dacă nimic nu s-ar fi Întâmplat. Atinsese capătul lumii, ceea ce, spiritual, Însemna că forțase limitele omenești. Alexandru ascultase toate acestea și Încercase să-și imagineze cum ar fi arătat acești aproape optsprezece ani dacă un pictor nevăzut ar fi Înfățișat fiecare clipă a vieți lui Ștefănel. Dacă totul ar fi putut fi o succesiune de sute de mii, de milioane de tablouri, fiecare din ele perfect ca realizare, dar imperfect prin simplul fapt că un altul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe Prut Erina Înțelese că, În acele momente, nu mai putea fi „ privirea lui Cosmin Oană”. Bătălia era aproape pierdută. Moartea spătarului Mihail, În mijlocul aripii stângi a tătarilor, anulase tot ceea ce fusese stabilit până atunci. Fusese cutremurul care mișcase centrul nevăzut al confruntării spre o posibilă Înfrângere. Iar Oană simțise asta. Așa cum Erina simțise că doar intrarea În luptă a căpitanului mai poate restabili Încrederea oștenilor. Cei doi se priviseră o clipă și Înțeleseseră că se gândesc la același lucru. Însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fornăi, ca și cum ar fi vrut să semnalizeze prezența unor străini. Erina Îi puse mâna pe bot și Îl mângâie ușor. Calul scutură coama și tăcu. Cei doi trecură de marginea taberei, unde alte două străji zăceau ucise de același arcaș nevăzut. Fugiră spre liziera pădurii, iar acolo găsiră doi cai Înșeuați. Era cai mongoli, mici și iuți. Aveau agățate de șei săculeți cu merinde, câte o ploscă cu apă, câte un arc, o tolbă de săgeți și câte o sabie Încovoiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
eu. 16. Dar am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Și arate în mine cel dintîi toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viața veșnică. 17. A Împăratului veșniciilor, a nemuritorului, nevăzutului și singurului Dumnezeu, să fie cinstea și slava în vecii vecilor! Amin. 18. Porunca pe care ți-o dau, fiule Timotei, după proorociile făcute mai înainte despre tine, este ca, prin ele să te lupți lupta cea bună, 19. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
roz, mauve, plin de dantele și panglici, cu îngeri pe plafoane și roze pe pereți. Mini se cuibări în colțul ei bun, dispusă spre o legănare plăcută. O zdruncină oprirea la poartă. Acum, era închisă. De undeva, dintr-un moșoroi nevăzut de cârtiță, alergă o babă mică să deschidă. Luna zvârlea basme și vedenii, dar Mini încă nu se desprinsese de fapte și de locuri. - Ai văzut ce ți-a făcut odorul? întrebă Lina pe bătrână. își făcu cruce ca să fie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
subțiri, care inundau spațiul haotic din noaptea asta, tragedia shakespeariană proiecta acum locuri memfite. Mini vedea statui colosale, de atâtea ori mai mari ca natura. Cariatide având chipul întunecos al Lenorei și susținând pe creștet lespezi, pe care se înălța nevăzută clădirea uriașă a unei dureri stranii, sau închipuiri bastarde și Înfricoșătoare, lucrate în mic, cum își lucra Mika-Le desenurile, și care semănau cu divinitățile informe și răutăcioase ale Egiptului. Explicația gospodărească dată de Haiiipa lua o formă legendară. Moșierul, casa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Albastru 2 îmi afișase: hău negru toate le-nfășoară, unele-adânc în moarte sunt ascunse, iar calea înspre ele e plină de nimic. Rezultatele erau unice, funcție de datele și apetențele individului. Tastând tot Urania Albastru 2, unui amic îi crease: corzi nevăzute ori formule îmbinate perfect nu-l pot cuprinde încă... într-o buclă nesfârșită de furii neînlănțuite urzește câte-o clipă-n care, din haosul ce vine să rămâie doar un fir. Pe Eutherpe 117 venise o muzică divină, care sfărmase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
aveți parte de moștenirea sfinților, în lumină. 13. El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui, 14. în care avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor. 15. El este chipul Dumnezeului cel nevăzut, cel întîi născut din toată zidirea. 16. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pămînt, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor. 15. El este chipul Dumnezeului cel nevăzut, cel întîi născut din toată zidirea. 16. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pămînt, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El. 17. El este mai înainte de toate lucrurile, și toate se țin prin El. 18. El este Capul trupului, al Bisericii. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
de el atunci. 5. M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mîinile mele picura smirnă, și de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mînerul zăvorului. 6. Am deschis iubitului meu; dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. Înebuneam, cînd îmi vorbea. L-am căutat, dar nu l-am găsit; i-am strigat, dar nu mi-a răspuns. 7. Păzitorii care dau ocol cetății m-au întîlnit; m-au bătut, m-au rănit; mi-au luat măhrama străjerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
din înălțimi, luând cu sine însuși viitorul, suspendat în vâltoare precum trunchiurile de copaci și noroiul gros, roșiatic, pe care l-a spălat de pe munte. Curge cu o viteză extraordinară, de parcă ar fi împinsă în jos de o mână uriașă, nevăzută, năpustindu-se asupra deșertului ca o armată, invadând toate crăpăturile pământului, până ajunge la șanțul unde Forrester, îngenunchiat, se luptă să înfigă la loc un țăruș al cortului, ieșit din pământul moale și ud. Ridică privirea și vede peretele imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și îndoi gâtul în așa fel încât să observe forma aceea care se mișcă prin ușa întredeschisă, incapabilă să se decidă dacă o fi tot ceva comestibil sau poate doar periculos. Respectiva formă este Anjali, servitoarea, încercând să se strecoare nevăzută. Are noroc c-a ajuns la timp. Ceva i-a spus, poate sub forma unei senzații de încordare, de durere la nivelul tâmplelor, că ar fi bine să vegheze astăzi asupra fiicei ei. Ia te uită cum o privește dezmățatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ceafă. Dă s-o curețe, dar alta îl lovește chiar în față. Se repede spre ei și un grup de puștani se risipește, urlând, batjocorindu-l. Adulții râd indulgenți. Apoi, Pran se întinde cât e de lung, pentru că un picior nevăzut i-a pus o piedică. Își petrece toată după-amiaza învârtindu-se în jurul casei sale, cu mintea goală, ca paginile caietului său de școlar. Un șir de oameni bate la poarta albastră; sunt membrii ai comunității, care au aflat de moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
evaluează și-l apreciază. Pran roșește furios și se grăbește să țină pasul cu matahala, care se îndreaptă printr-un pasaj, spre un colț al curții. Fără a lua seama la batjocurile ce plouă din toate părțile, omul se face nevăzut. După ce mai aruncă o scurtă privire prin curte, Pran fuge după el. Spre bucuria sa, ajunge într-o încăpere unde i se pune în față un bol de orez și dal. În timp ce-și îndeasă mâncarea rapid în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rozalii ca fructele moi, înmugurind din gulerele înalte. Fetele din curte apar câte trei sau patru, plutind deasupra patului, invitându-l să se joace. Acestea sunt singurele vizite care-i fac plăcere, cu toate că-l lasă întotdeauna dezamăgit, fetele făcându-se nevăzute imediat ce promit să-i deschidă ușa și să-l lase să iasă. Uneori, zgârie peretele cu unghia, exfoliind zugrăveala cu vârful degetului, făcând mici desene care reproduc scenele pe care le vede pe fereastră. Peretele astfel scrijelit naște noi forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
împingând un bătrân și decrepit profesor de la universitate în ușa unui croitor. Bătrânul se dezechilibrează, apoi își recapătă poziția, proferând înjurături în latina vulgară, pentru ca apoi să fie spulberat de hoardele de jucători de crichet, iar servieta sa cu traduceri nevăzute și etrierele de bicicletă să sfârșească laolaltă pe trotuar. Imediat, doi buldogi ai universității, foști soldați, cu pălării civile și temperamente diabolice pornesc în urmărirea ticăloșilor, pufăind roșii la față în urma lor. Sunt urmați de o ceată de studenți dornici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
șii de diverse mărimi, fixate pe zid, și câte și mai câte. Cu tot eclectismul, interiorul avea în ansamblu aceeași aură de vis: culorile erau vii și totuși umbrite de vechime, obiectele emanau amintiri necunoscute mie, în tot spațiul pâlpâia nevăzut elanul locatarei, libertatea ei lăuntrică. Pe un colț de oglindă era prinsă poza fiului ei, Serge Ioan, zâmbind îngândurat dintr-un ev adolescent. — Faceți-vă comode, odihniți-vă și la ora opt veniți sus, la mine, să mâncăm, a spus
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Uneori îmi istorisea episoade din viața lui la care eu nu participasem. Așa s-a închegat cartea, din trăirile mele alături de el timp de 45 de ani, din experiențele lui repovestite. În timp ce Ioana vorbea, motanul a început să urmărească ceva nevăzut care, după mișcarea ochilor săi, s-ar fi plimbat prin aer. — Nu suntem singure, șopti mătușa. El simte acum prezențele celorlalți. M-a străbătut un fior. Nu știu la cine se gândea Ioana, dar mie mi-a nălucit că zâmbetul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
impresie. Adesea, când veneam de la câte un concert, de exemplu, vreme de câteva săptămâni, ba și mai mult, lucram pe sentimentul, pe reacția trezite de muzică. — Poate că de fapt acum pictați amândoi, tu aici și el, cu tine, din nevăzut. — Știi ce a spus Sergiu odată, într-un interviu? Că am descoperit împreună culorile în muzică și sunetele în pictură. — Dar, spune-mi, de ce îți semnezi tablourile „Ioana“, fără numele de familie? — N-am vrut să profit de celebritatea lui
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
camera își pierdea tot mai mult conturul, împingându-ne în vag. De la o clipă la alta, canapeaua pe care stăteam se transforma într-o plută, dis pă rând cu noi în largul înnoptării. — Sunt foarte nemulțumită de tine, răsări din nevăzut vocea mătușii. Ne-am înțeles să ne jucăm amândouă, dar tu m-ai lăsat singură pe scena cărții, ascunzându-te în culise. — Eu ți-am pus întrebările, m-am apărat, șovăind. — Îmi displace comoditatea ta. Plus că ești prea seri
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
vară Când viscolea în inimă întruna. Și-mi amintesc de iarna nesfârșită Când calde ploi plângeau pe-obraz, tăcute, O clipă-n gând părea că-i infinită Și îmi mureau iluzii nenăscute. Neimplinirea o zăresc curată Și văd, pe fața nevăzută, luna; O chem tăcut, cu gura încleștată Și ea-mi sărută buzele cu mâna. Bucăți de cer ard iarba, ofilite Și-o rază de luceafăr mă umbrește; Și-n dorul meu de visuri ne mplinite, Eu înțeleg că totuși mă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]