4,446 matches
-
pe Sfântul Bernard de Clairvaux propovăduind Cruciada a doua la Speyer și s-a lăsat convins să se alăture regelui Ludovic al VII-lea al Franței într-o nouă expediție în Țara Sfântă. Înainte de a pleca, i-a pus pe nobili să îl aleagă și încoroneze ca rege pe fiul său, Henric Berengar, rezolvând astfel și problema succesiunii, în cazul unor evenimente nefericite în timpul cruciadei. Armata sa număra 20.000 de oameni și a pornit pe ruta de uscat, traversînd Ungaria
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]
-
o narațiune asupra a ceea ce s-a petrecut în cadrul ariergardei armatei cruciate, comandate de către stăpânul său, Balian d'Ibelin. Potrivit istoricului M. R. Morgan, scutierul Ernoul ar fi același personaj cu Arnaix sau Arneis de Gibelet, care a fost un nobil important la curtea regilor cruciați ai Ciprului în prima jumătate a secolului al XIII-lea și care ar fi avut legături cu familia Ibelin de-a lungul secolelor al XII-lea și al XIII-lea, atât în Ierusalim, cât și
Ernoul () [Corola-website/Science/324434_a_325763]
-
(n. 980 - d. 1041) a fost un senior normand minor, despre care se au doar puține informații. Importanța rezultă integral de pe urma realizărilor numeroșilor săi fii și ale descendenților acestora, Tancred menținându-se la nivelul de nobil minor din apropiere de Coutances în regiunea peninsulei Cotentin, din Normandia. Au apărut diferite legende referitoare la persoana sa, care însă sunt lipsite de orice evidență istorică. Pentru numeroasa familie întemeiată de , a se vedea Dinastia Hauteville.
Tancred de Hauteville () [Corola-website/Science/324451_a_325780]
-
Argyrus sau "Argyros" (n. cca. 1000, Bari-d. 1068) a fost un nobil logobard, fiul lui Melus din Bari, din sudul Italiei, devenit ulterior general bizantin și catepan de Italia. După înfrângerea tatălui său, care se răsculase împotriva dominației bizantine în sudul Italiei, în bătălia de la Cannae din 1018, Argyrus și mama sa
Argyrus (catepan) () [Corola-website/Science/324475_a_325804]
-
și în 1662 s-au separat, fără să obțină însă divorțul. Barbara e devenit amanta lui Carol al II-lea în timp ce trăia încă cu soțul ei, iar Carol era încă în exil, la Haga. Familia Palmer, împreună cu un grup de nobili fideli lui Carol, au mers la regele exilat, la sfârșitul anului 1659. Drept răsplată pentru serviciile ei, Carol al II-lea, în 1661, l-a făcut pe Robert Palmer baron de Limerick și conte de Castlemaine. În 1662, Barbara ca
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
Împărat Roman și Anna a Boemiei și Ungariei, fiica regelui Vladislav al II-lea al Boemiei și Ungariei. Anne a devenit prima soție a lui Sigismund al Poloniei și Suediei la 31 mai 1592. Căsătoria a fost respinsă de mulți nobili ("szlachta") ai regiunii polono-lituaniană, care se opuneau alianței cu Habsburgii. Când Sigismund a trimis o misiune diplomatică la Praga, condusă de Cardinalul Radziwill, pentru mireasa lui, partidul anti-habsburgic împreună cu cancelarul Jan Zamoyski, a păzit granițele pentru a preveni intrarea arhiducesei
Anne de Austria, Regină a Poloniei () [Corola-website/Science/327470_a_328799]
-
din Sarai, la expediții de jaf în regatul polonez, mai cu seama în Podolia, la întoarcere, Hadji Ghirai i-a ieșit în cale și l-a biruit lângă Nipru. Said Ahmed s-a refugiat la Kiev la aliații săi dintre nobilii din Lituania, în frunte cu cneazul Simeon Olelkowicz. După un prim refuz, acesta a consimțit să-l predea regelui Cazimir, care l-a închis la Kaunas. Fiii lui Said Ahmed s-au refugiat în Moldova lui Ștefan cel Mare, care
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
Melek”. Tolerant față de alte credințe, s-a rugat în fața icoanei Sfintei Maria la mânăstirea Adormirii Maicii Domnului (Mânăstirea-peșteră Uspenski) de la Kirk Yer, lângă Bahcisarai și a făcut chiar o donație pentru capela mânăstirii. La curtea hanului erau găzduiți nu odată nobili poloni, iar negustorii polonezi aflați în drum spre Caffa, se bucurau și ei de protecție. Dupa cronica lui Djenabi, Hadji Ghirai avea 12 fii. În schimb, după Abulghazi a avut 8: Dupa cronicile ruse avea 5 fii: După moartea sa
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
și 1536, dacă se ține cont de faptul că în 1519 murea Mihail Sărăcin, iar în 1536 Ioan Sărăcin II. După stingerea ultimului reprezentant al acestei vechi familii românești, în anul 1613, domeniile Sărăcineștilor au devenit motiv de dispută între nobilii Mara și Keresztessy. La sfârșitul aceluiași secol, Samuel Keresztessy, proprietarul lăcașului, dona biserica din Sălașu de Sus iobagilor ortodocși. Edificiul, pictat în 1989 (sub stratul de var anterior s-ar mai putea păstra unele fragmente murale degradate), a fost supus
Biserica Nemeșilor din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326920_a_328249]
-
Interiorul incintei adăpostea casa de zid a cneazului și o capelă de curte, cu turn-clopotniță, întemeiată cel mai devreme în jurul secolului XVII și transformată ulterior în capelă calvină. Cetatea feudală a fost ridicată în Evul Mediu târziu. Se spune că nobilul din ținutul Sălașului, după ce a construit în apropiere o cetate, și-a amenajat aici o reședință mai confortabilă, ridicând în jurul unei curți interioare camere mai spațioase și mai luminoase decât cele ale fortificațiilor. Se pare că locul nu a fost
Curtea cnezilor Cândreș din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326925_a_328254]
-
Mare a ocupat orașul iar la moartea sa, survenită în 323 î.Hr., Cyrene devine o parte a Egiptului Ptolemeic. Ofelas este generalul ce a preluat conducerea în polis în numele dinastiei ptolemeice și va stăpâni până la moartea sa. Succesorul său, Magas, (nobil macedonean), devine guvernator dar a fost învins în campania de cucerire a Egiptului. Cirenaica a rămas în componența lumii elene până în 96 î.Hr., când a fost cedată Romei. În 74 î.Hr., Cirenaica devine provincie romană, populația fiind alcătuită din cetățeni
Cirene () [Corola-website/Science/326933_a_328262]
-
o civilizație urbană avansată). Devine un centru cultural și științific sub Imperiul Sasanid, și o regiune bogată datorită Drumului Mătăsii. Principalele orașe sunt Samarkand și Bukhara, centre culturale și științifice După cucerirea arabă a Iranului, Transoxiana devine refugiul a numeroși nobili persani până în secolul al VIII-lea când este cucerită de musulmani. Dinastia chineză Tang ocupă partea estică ca în 1219, Gingis Han să integreze întreaga regiune în imperiul său. În 1369, Timur Lenk creează din Samarkand o capitală a viitorului
Transoxiana () [Corola-website/Science/326956_a_328285]
-
stabilit; istoriografia le fixează în secolul al XV-lea. Menționarea preoților locali Dumitru și Marcu într-o listă de martori din 26 iunie 1640 reprezintă dovada certă a existentei bisericii în secolul al XVII-lea. Și mai veche este atestarea nobilului român Mihail ”Kuluger” (Călugărul) de la Paroș la 5 decembrie 1559, legat poate de ctitorirea lăcașului. La origine ortodoxă, biserica a deservit liturgic, după 1701, obștea locală unită; această apartenență confesională este confirmată de conscripțiile anilor 1733, 1750 și 1829-1831; harta
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Paroș () [Corola-website/Science/326960_a_328289]
-
de manuale de istorie în perioada interbelică. În politică s-a remarcat ca membru al Partidului Conservator, pe care l-a reprezentat ca deputat în Parlamentul României la începutul secolului al XX-lea. D.D.Pătrășcanu provenea dintr-o familie de nobili moldoveni, fiind fiul lui Dumitru Pătrășcanu și al Mariei Vicol. A absolvit la Iași Colegiul Național, Facultatea de Drept, Litere și Filosofie și Școala Normală Superioară. Ca om de cultură, a animat revista ieșeană "Viața Românească", alături de Constantin Stere și
Dumitru D. Pătrășcanu () [Corola-website/Science/326965_a_328294]
-
de Anjou (1308-1342). În acest interval a reușit să mențină autonomia voievodală, însă la începutul domniei lui Ludovic I de Anjou (1342-1382), casa regală reușește să-l destituie. Există două ipoteze cu privire la motivele acestei decizii politice: fie un conflict cu nobilul maghiar Ioan - castelan al cetății Visc - reprezentantul regelui în Maramureș, fie o decizie a fostului rege Carol Robert de a impune o taxă de 18 dinari pentru fiecare "poartă iobăgească", ceea ce ar fi dus la o mișcare de amploare a
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
între valahii conduși de Mihai Viteazul (sprijiniți de secui) și trupele austriece ale generalului italian Gheorghe Basta (sprijinite de sași și de nobilimea din Transilvania). Conflictul dintre domnul Mihai Viteazu, devenit și principe al Transilvaniei în urma Bătăliei de la Șelimbăr, și nobilii transilvăneni s-a acutizat. Stăpânirea lui Mihai Viteazu în Transilvania a fost considerată nelegitimă de către Dieta de la Turda din 23 august/2 septembrie 1599, convocată de Ștefan Csáki (cel care dorea el însuși să devină principe al Transilvaniei), recunoscându-se
Bătălia de la Mirăslău () [Corola-website/Science/326992_a_328321]
-
Alfabetul chirilic sârbesc: Паштровићи) a fost un clan sârbesc de coastă în Muntenegru. Oamenii și teritoriul Paštrovićilor au fost menționate pentru prima oara în 1355, cănd împăratul sârb Ștefan Uroš IV Dušan a Șerbiei (Dušan cel puternic) a trimis un nobil, pe "Nikolica Paštrović" într-o misiune diplomatică în Dubrovnik. Membrii acestei comunități au fost de confesiune ortodoxă, dar ca rezultat a catolicizării, o minoritate catolică încă există. Din acele timpuri, Paštrovićii erau menționați în mod regulat în documentele din arhivele
Pastrovici () [Corola-website/Science/327022_a_328351]
-
23 noiembrie 1996) a fost un scriitor și maestru în tradiția sufi, autor a numeroase cărți, tratate, articole, eseuri pe diverse teme, de la psihologie și spiritualitate până la jurnale de calatorie și studii culturale. Născut în India, dintr-o familie de nobili afgani, Shah a copilărit în Anglia. Scrierile sale timpurii tratează subiecte de magie și practica vrăjitoriei. În 1960 fondează Editura Octagon Press, sub numele căreia publică atât traduceri după clasicii sufismului, cât și scrieri proprii. Opera seminală "The Sufis", publicată
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
apreciată de aristocrație, atât la vânătoare, cât și la paza domeniilor. Se spune că Matia Corvin era preocupat de creșterea acestei rase, datorită însușirilor de câine paznic. În Regatul Ungariei din Evul mediu, un din crescătoria regală, oferit cadou unui nobil, era văzut ca gest de apreciere deosebită și onoare. Potrivit unei legende, Matei Corvin i-ar fi oferit un asemenea dar lui Vlad Țepeș când monarhul ungur l-a eliberat din detenția în Ungaria a voievodului. Cuvântul kuvasz a fost
Kuvasz () [Corola-website/Science/323518_a_324847]
-
consultația nobilului rus, iar după plecarea lor sosește acasă domnul Blessington. Acesta îi comunică agitat doctorului că îi pătrunsese cineva în camera sa, pe covor aflându-se niște urme de pași. Doctorul presupune că putea fi vorba numai de fiul nobilului, dar nu-și explică motivul, din moment ce nimic nu fusese furat sau mutat din locul său. Blessington i-a sugerat doctorului să se ducă la Sherlock Holmes pentru a-i cere ajutorul. Trevelyan îi propune detectivului să meargă la locuința sa
Pacientul rezident () [Corola-website/Science/323578_a_324907]
-
doctorul Trevelyan bănuiesc că s-ar fi sinucis de frică, dar Holmes a desus altceva din examinarea resturilor de trabuc și a altor indicii găsite acolo. El afirmă că în cameră s-au mai aflat alte trei persoane (printre care nobilul rus și fiul său) care au pătruns în casă cu complicitatea slujitorului, apoi au intrat în cameră prin forțarea încuietorii cu o sârmă, au ținut apoi o judecată ad-hoc și l-au condamnat la moarte pe Blessington, după care l-
Pacientul rezident () [Corola-website/Science/323578_a_324907]
-
făcuseră parte mai demult dintr-o bandă de infractori care jefuiau bănci. În anul 1875, ei au jefuit Banca Worthington, furând 7.000 lire. Numele real al lui Blessington era Sutton, iar ceilalți trei, dintre care doi se dăduseră drept nobilul rus și fiul său, erau Biddle, Hayward și Moffat. După jefuirea Băncii Worthington, membrii bandei au fost arestați. Blessington (sau Sutton) a devenit informator, iar, ca urmare a mărturiei sale, un alt membru al bandei pe nume Cartwright a fost
Pacientul rezident () [Corola-website/Science/323578_a_324907]
-
a devenit soția fiului celui mai mare a regelui, luându-și numele de regina Graciousness la încoronare. Pământurile din Sandsedge au devenit, în cele din urmă, Ducatul Farrow. Nepoata lui Victor/Wielder, regina Munificence, i-a ridicat la rang de nobili pe bătrânii triburilor din Farrow și pe membrii fostelor familii conducătoare din Tilth, aranjând căsătorii, împroprietărind cu pământ și creînd alianțe între locuitorii coastei și cei din interiorul ținutului. Ea a fost prima care a folosit titulatura de regatul celor
Farseer () [Corola-website/Science/323608_a_324937]
-
pe malul unui afluent al Someșului, "Copus" [kopuș], în cronică "fluuium copus" (astăzi Căpuș), foarte probabil, după obiceiul vremii, denumit după familia pe a cărui domeniu se află. În secolul al XIII-lea și secolul al XIV-lea familiile de nobili maramureșeni Cupșa (sau Cupcia) au făcut parte dintre cele care au descălecat odată cu Dragoș Vodă în Moldova, unde au înființat satul Cupca din ținutul Suceava și o mare moșie pe cursul superior al râului Ciuhur din ținutul Hotin; au întemeiat
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
migrat în sud, în Năsăud, Țara Lăpușului și Țara Chioarului. O parte din satele din Țară Lăpușului de azi au fost ridicate de maramureșenii refugiați. Familia de cnezi maramureșeni Cupșa (Kupsa, Cupcea), formată din 3 frați, alături de alte familii de nobili a migrat în Țară Lăpușului. Cei trei frați au întemeiat domeniile care în 1550 vor deveni satul Cupșeni din județul Maramureș, numit inițial Kupsafalva ("satul (lui) Cupșa"), apoi Kupsan (1733) Kopseni (1750) Cupșeni (1854). Numai unul dintre frații Cupșa a
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]