260,853 matches
-
a asasinilor, deși în mișcarea legionară exista tradiția predării asasinilor, de către ei însiși (vezi cazurile nicadorilor și al decemvirilor). Și aceștia, fugind în Germania, au rămas nepedepsiți. Sima adăuga, în cartea sa, aceste sinistre aprecieri: În noaptea de 27/28 noiembrie, trebuie dar precizat, n-a fost ucis marele N. Iorga, ci execrabila figură a omului politic N. Iorga. N. Iorga a făcut parte din galeria celor "trei mari ai crimei" contra Căpitanului și a generației sale. Au fost trei personaje
Reconstituirea unui asasinat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16684_a_18009]
-
N. Iorga, ci execrabila figură a omului politic N. Iorga. N. Iorga a făcut parte din galeria celor "trei mari ai crimei" contra Căpitanului și a generației sale. Au fost trei personaje sinistre care au prezidat asasinatele colective din 30 noiembrie 1938 și 21 septembrie 1939: Elena Lupescu, Armand Călinescu și Nicolae Iorga... Firește că Iorga mai putea da o contribuție în cadrul istoriei naționale și universale, dar nu trebuie uitat că avusese la dispoziție 50 de ani de creație plenară. Își
Reconstituirea unui asasinat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16684_a_18009]
-
cultură". Cinică declarație de asumare a unei vinovății pe care istoria nu o va ierta niciodată. Cartea document a d-lui Haralamb Zincă e o reconstituire utilă a unui asasinat odios de către nu mai puțin odioasa mișcare legionară. Haralamb Zincă, Noiembrie însîngerat, Editura Fundației PRO, 2000.
Reconstituirea unui asasinat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16684_a_18009]
-
ilustre tovarășe Ceaușescu, Îngăduiți-ne ca de ziua dumneavoastră de naștere să vă urăm sănătate, viață lungă și împlinirea tuturor idealurilor, spre gloria și fericirea poporului român. Și, fiindcă în memorabila dumneavoastră cuvîntare pronunțată la plenara Comitetului Central din 3-5 noiembrie 1971 l-ați citat pe marele scriitor umanist Anatole France, dați-ne voie să asociem urărilor noastre fierbinți un mic dar simbolic: o pagină de manuscris semnată de Anatole France. Ne folosim de același prilej ca să transmitem scumpei tovarășe Elena
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
și nu o adunătură de veleitari pentru care victoria în alegeri a semnificat urcarea pe socluri și înconjurarea acestora cu gardul ghimpat al nesimțirii. Soluția de onoare a guvernanților de azi ar fi renunțarea de a participa la alegerile din noiembrie. Auto-sancționarea ar fi singura modalitate de a spăla rușinea în care s-au afundat, ca într-un mâl respingător, vreme de patru ani. Iar dacă poporul se va năpusti să-i voteze pe iliescieni, cu atât mai rău pentru popor
Ultima șansă: auto-sancționarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16727_a_18052]
-
abandonîndu-l pe general și improvizatul său partid. Apoi, cine ar fi crezut-o?, vajnicul antibrătienist intră în P.N.L. și, în iunie 1927, devine ministru în guvernul Ion I.C. Brătianu, de astă dată la Agricultură și Domenii. Cum la sfîrșitul lui noiembrie 1927 marele bărbat de stat Ion I.C. Brătianu moare, Argetoianu rămîne în guvern, bun în post, și sub președenția lui Vintilă Brătianu pînă cînd, în noiembrie 1928, guvernarea revine P.N.Ț. Mai era, oarecum, membru în P.N.L., cînd, în aprilie
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
Ion I.C. Brătianu, de astă dată la Agricultură și Domenii. Cum la sfîrșitul lui noiembrie 1927 marele bărbat de stat Ion I.C. Brătianu moare, Argetoianu rămîne în guvern, bun în post, și sub președenția lui Vintilă Brătianu pînă cînd, în noiembrie 1928, guvernarea revine P.N.Ț. Mai era, oarecum, membru în P.N.L., cînd, în aprilie 1931, la propunerea regelui Carol al II-lea, intră în guvernul de tehnicieni de sub conducerea lui N. Iorga, un guvern deasupra partidelor și împotriva lor. Și
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
Vaida Voevod, care, totuși, în 1935, datorită lozincii de el arborată a lui "numerus valahicus" a fost exclus din P.N.Ț., alcătuindu-și propria grupare politică "Frontul Românesc". Dar Argetoianu știa că regele îl simpatizează, ceea ce s-a verificat în noiembrie 1937, cînd suveranul l-a anunțat pe Mihalache că îi încredințează formarea guvernului cu condiția - știa că imposibil de realizat - de a-l alcătui împreună cu gruparea lui Vaida Voevod. Argetoianu s-a plictisit atîta cu așteptarea deciziei regale (un informator
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
la alegeri. Ceea ce regele a făcut abia în februarie 1938, dar apelînd la serviciile lui Argetoianu prima oară ca ministru în februarie 1938 în primul guvern Miron Cristea și, apoi, ca prim-ministru în 28 septembrie 1938 pînă în 23 noiembrie 1939. În cele două guverne ale lui Gh. Tătărescu și cel al lui Ion Gigurtu nu s-a mai apelat la competențele lui Argetoianu. A tot așteptat zadarnic dictatura regală, fără a fi și un beneficiar al grației suveranului. Antidemocratismul
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
Constantin Țoiu 12 noiembrie 1978 Iowa-City. Filmul cu actrița italiană Claudia Cardinale (răpită) de revoluționarul mexican, care, rănit, declară patetic: " Inamicul revoluției ca și al iubirii este timpul. Revoluția - mai spune el - este... una putana", - o târfă, vorbă răspândită în Europa. Revoluția - continuă eroul
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
pândă. Rețin o poezie de Prince Bildhyalongkorn... Like milky ways of delight... Asemeni căilor de lapte ale plăcerii... He is not subject to death or decay... Nu e supus nici morții nici putreziciunii... Numele unui alt autor indian: PONGPAIBUL. 20 noiembrie 1978. Des Moines. Pe Mississipi. Plimbare scurtă pe fluviul sudist, evocând poveștile lui clasice. Cu Charles, reporterul, care a tradus pentru Program Galeria, intrăm în vorbă, pe bordul vasului tip vechi, cu zbaturi, ca-n romanele de odinioară, cu doi
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
propune o atitudine mai binevoitoare față de Antonescu care voiește să scape țara de legionari. Maniu nu e de acord, motivînd că generalul a promis alianța țării cu Axa și el (Maniu) e convins că aceasta va pierde războiul. La 8 noiembrie 1940 Maniu citește Biroului PNȚ un document-memoriu către Antonescu, în care dezvăluie planurile anexioniste ale economiștilor germani. A doua zi memoriul, aprobat, e expediat adresantului. Nici un răspuns nu a parvenit. La 21 noiembrie 1940 Biroul PNȚ a fost prevenit de
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
că aceasta va pierde războiul. La 8 noiembrie 1940 Maniu citește Biroului PNȚ un document-memoriu către Antonescu, în care dezvăluie planurile anexioniste ale economiștilor germani. A doua zi memoriul, aprobat, e expediat adresantului. Nici un răspuns nu a parvenit. La 21 noiembrie 1940 Biroul PNȚ a fost prevenit de iminenta vizită a lui Antonescu la Berlin, unde va semna aderarea României la Axă (ceea ce s-a și întîmplat la 22 noiembrie). Se hotărăște redactarea unui nou memoriu către Antonescu. Cu memoriul pregătit
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
aprobat, e expediat adresantului. Nici un răspuns nu a parvenit. La 21 noiembrie 1940 Biroul PNȚ a fost prevenit de iminenta vizită a lui Antonescu la Berlin, unde va semna aderarea României la Axă (ceea ce s-a și întîmplat la 22 noiembrie). Se hotărăște redactarea unui nou memoriu către Antonescu. Cu memoriul pregătit de Madgearu și Maniu, Biroul PNȚ reia dezbaterile pe această temă fatală. Aici se declara: "Partidul Național Țărănesc, ca reprezentant al imensei majorități a poporului român, declară încă o dată
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
forța Basarabia și nordul Bucovinei." Se cerea, în continuare, organizarea unor alegeri libere pentru a vedea "că nici 10% din populația românească nu admite alăturarea noastră la pactul tripartit." Memoriul e semnat de toți membrii biroului. Iar cînd, la 24 noiembrie 1940, ziarele noastre relatau ditirambic despre aderarea lui Antonescu la Axă, Hudiță consemna în jurnalul său: "Am conștiința deplină a catastrofei spre care mergem. Deși opinia publică este cu noi, partidul nostru n-a putut împiedica aderarea la pactul nenorocirii
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
de declarație, îmbunătățit de Hudiță și Ghiță Pop (folosindu-se și de un proiect de declarație întocmit de Maniu). A fost comunicat partidului și, pe cît se putea, țării. A fost ultima declarație politică a lui Madgearu. Pentru că, la 27 noiembrie, e arestat de un comando legionar și asasinat. A urmat asasinarea celor 64 de foști demnitari aflați în închisoarea de la Jilava și, apoi, a doua zi, asasinarea lui N. Iorga. La înmormîntarea lui Madgearu, prezenți fiind toți membrii Biroului PNȚ
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
domnia de 9 ani a acestuia, pînă la abdicare, regențele, înscăunarea la 22 iulie 1844 a principelui Pedro al II-lea, disputele religioase, războaiele cu țările vecine, abolirea sclaviei la 13 mai 1888 și se încheie cu Revoluția Republicană din noiembrie 1889, moment care marchează începutul Perioadei Republicane desfășurată între Prima Republică și Noua Republică, pînă astăzi. Este ușor de observat instabilitatea politică internă a Braziliei de-a lungul timpului, caracteristică pe care a perpetuat-o la fel cum au făcut
Țara Isaurei by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16784_a_18109]
-
coerente (metaforizarea e, de altfel, caracteristică și pentru Iacob Roman); greu însă se poate descoperi vreo stîngăcie în construcția alambicatelor sale figuri de stil. Ce taină-i aceasta?, culegerea de poeme a lui Iacob Roman, se autoprezintă Minei pe lunile noiembrie și decembrie. Teologic și ortodox vorbind, mineiul este o carte bisericească în care sînt notate slujbele de peste an, pe zile. Poeziile scriitorului bănățean, cîte una pe zi, mai puțin duminica, sînt și ele grupate pe luni (a unsprezecea și a
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]
-
ignoră și prin legile scrise sau nescrise pe care le încalcă ficțiunea. Căci capcana romanului lui Saul Bellow este apropierea lui amețitoare de realitate prin detaliile autobiografice și galeria de protagoniști clonați după persoane reale. Cînd, în numărul din 1 noiembrie 1999 al revistei "The New Yorker", a fost publicat primul capitol al romanului ce avea să devină Ravelstein o jumătate de an mai tîrziu, critica și publicul l-au întîmpinat ca pe un mare text despre un mare om și
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
mulți alții. În calitate de Președinte al Asociației EURO-CULTURE, am organizat în septembrie 1999, în colaborare cu Fundația Culturală Română, un colocviu cu tema: Istorie, Memorie și Uitare. Au fost prezente mai multe personalități din Franța, printre care filosoful Claude Lefort. În noiembrie 1999, l-am invitat pe filosoful Paul Ricoeur care a ținut o conferință cu subiectul: Justiție și răzbunare. Nicolae Manolescu i-a luat un interviu televizat lui Paul Ricoeur în care s-a discutat și despre Mircea Eliade. Prin intermediul Asociației
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
a Conservatorului /din Moscova/, mi s-a adresat soția lui Enescu (prințesa Cantacuzino) cu cererea de a-i spune cui să se adreseze în chestiunea întâlnirii cu doi generali români, /Nicolae/ Mazarini (1889-1955, prizonier de război în URSS în perioada noiembrie 1942- iulie 1948) și /Constantin/ Brătescu /1892-1971, prizonier de război în URSS în perioada 1942-1948/, ambii aflați într-unul din lagărele de prizonieri de război. Acești generali, după cuvintele ei, îi sunt bine cunoscuți, și ea, aflată în Moscova, a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]
-
fel de mit, nu fără legătură cu chiar lumea eroilor săi. La o lună după moartea sa, o autoare care pare româncă după nume, dar ne este complet necunoscută, Zizi Ghenea, publică în ziarul La Prensa din Lima (din 1 noiembrie 1972, p. 14) un articol despre scriitorul dispărut, semnalînd cititorilor personalitatea complexă a acestuia și locul eminent pe care el îl ocupa în ierarhia literară din țara lui de origine: Grigore Cugler, músico y humanista: "De origine română și naționalitate
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
și zbuciumul, lăsînd un loc prin care pătrunde lumina ironiei..." Este evident că scriitorul, ajutat de discreția absolută care îi înconjurase existența pînă la moarte, devine treptat un mit, pe care presa peruană îl adoptă și-l nutrește bucuroasă; în noiembrie 1978, aceeași revistă revine cu un scurt articol despre "Apunake" și cu un material ilustrativ inedit (un desen și o fotografie împreună cu soția și una din fete) pe care nu-l putea furniza decît familia: "Zice legeda că, atunci cînd
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
mai larg al cuvîntului, ele vor plînge mulți ani apoi, precum pentru Grigore Cugler, "Apunake", care, devenit o legendă în sine în patria sa de origine, România, este resimțit ca o pierdere ireparabilă..." În fine, în nr. 716 din 27 noiembrie 1982, Zenaida Mateos revine asupra figurii lui "Apunake", reluînd și amplificînd figura utilizată de Cesar Levano cu zece ani înainte, căci articolul său se intitulează acum "Apunake", el genio escondido, cu subtitlul "Amintirea unui român neobișnuit" și este introdus printr-
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
arhicunoscută. Hitler a prevenit-o despre fiul ei că "un om nu poate să conducă o țară pînă nu ajunge măcar la vîrsta de patruzeci de ani", lăsînd-o să înțeleagă că Antonescu (cu care Hitler avusese celebra întîlnire de la 10 noiembrie 1940) trebuie să conducă, nestingherit, țara. Ascultîndu-l pe Hitler perorînd despre viitorul Germaniei victorioase în război, Elena "era îngrozită la gîndul că România va fi sub tutela Germaniei, condusă de Antonescu, care va fi Regentul lui Hitler". Întîmplător a fost
Un destin tragic (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16842_a_18167]