4,439 matches
-
(în ), oficial denumită Republica (în , pronunțat ; în dialectul Gheg: "Republika e Shqipnísë"), este un stat suveran din sud-estul Europei. Se învecinează cu Muntenegru la nord-vest, cu Kosovo la nord-est, cu Macedonia la est și cu Grecia la sud și sud-est. Are ieșire la Marea Adriatică spre vest, și la Marea Ionică spre sud-vest. Se află la mai puțin de de Italia, de care o desparte strâmtoarea
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
primăvara. În afara capitalei Tirana, care are 800.000 de locuitori, principalele orașe sunt Durrës, Korçë, Elbasan, Shkodër, Gjirokastër, Vlorë și Kukës. Cele mai mari și mai adânci trei lacuri din Peninsula Balcanică se află parțial în Albania. Lacul Shkodër din nord-vestul țării are o suprafață variabilă între , din care o treime aparține Albaniei și restul Muntenegrului. Coasta lacului pe malul albanez are lungime. Lacul Ohrid se află în sud-estul țării și se află pe frontiera cu Macedonia. Are o adâncime maximă
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
mai mare decât teritoriul celei de-a doua țări ca întindere, Canada. În ciuda întinderii sale, Rusia este doar a opta țară din punct de vedere al numărului de locuitori. Rusia are frontiere terestre cu următorii vecini (în sens trigonometric, de la nord-vest la sud-est): Norvegia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Belarus, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Kazahstan, China, Mongolia și Coreea de Nord. De asemenea, se află foarte aproape de Statele Unite ale Americii, Canada, Armenia, Iran, Turcia și Japonia. SUA se află la o depărtare de numai
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
antropic "Văcărești", cu o suprafața de 234 ha și un volum de 38,0 mil. mc. A nu se confunda cu Lacul Văcărești, din București. Râul străbate municipiul București pe o distanță de aproximativ 22 de km, parcurgând orașul de la nord-vest la sud-est. Deși este principala sursă de apă în alimentarea Bucureștiului, râul a ridicat de-a lungul timpului diverse probleme, din cauza fenomenelor hidrologice rezultate din traversarea orașului: inundații, înmlăștiniri. Ca urmare a acestor fenomene, cursul râului a suferit o serie
Râul Dâmbovița () [Corola-website/Science/297446_a_298775]
-
sistem se includ teritoriile înverzite ale formațiunilor și grupurilor locative. Zonele împădurite sunt amplasate la periferia orașului: Fâșia Silvică de Stat (FSS) „Pepenier” - în partea de nord, FSS „Mesteacănul” - în partea de sud și sud-vest și FSS „Rândunica” - în partea nord-vest, Pădurea „Cosmonauților” în sud-vest. În nord-vestul orașului se localizează "„Sistemul de perdele forestiere de protecție Bălți”" ce reprezintă un sistem alcătuit din perdele forestiere de protecție a câmpurilor agricole atribuită la categoria Arii cu management multifuncțional. Sistemul forestier de protecție
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
formațiunilor și grupurilor locative. Zonele împădurite sunt amplasate la periferia orașului: Fâșia Silvică de Stat (FSS) „Pepenier” - în partea de nord, FSS „Mesteacănul” - în partea de sud și sud-vest și FSS „Rândunica” - în partea nord-vest, Pădurea „Cosmonauților” în sud-vest. În nord-vestul orașului se localizează "„Sistemul de perdele forestiere de protecție Bălți”" ce reprezintă un sistem alcătuit din perdele forestiere de protecție a câmpurilor agricole atribuită la categoria Arii cu management multifuncțional. Sistemul forestier de protecție este format din două categorii de
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
oameni la hectar. Sectorul „Pământeni” este compus din două formațiuni locuibile - Pământeni-I și Pământeni-II (Dacia) și una industrială - limitrofă str. Victoria. Teritoriul sectorului este mărginit în din partea de sud de către calea ferată, în est - albia r. Răut, iar în nord-vest - de hotarul orașului. Numărul total populației constituie 62,4 mii locuitori. Pământenii au început să se dezvolte din 1923, când episcopul Visarion Puiu obține de la primărie un teren în partea de nord vest a orașului, pentru zidirea palatului de reședință
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
nu se atinge). Limba vorbită de țigani este limba țigănească numită și romani. Ea face parte din ramura indo-ariană a familiei de limbi indo-europene. Există două curente principale cu privire la originea acestei limbi. Unu dintre ele susține că provine din partea de nord-vest a Indiei sau având origine dardică. Sampson, unul din susținătorii acestui curent, afirmă că părăsirea acelor ținuturi a avut loc la sfârșitul secolului al IX-lea e.n. Celălalt curent, reprezentat de Sir Ralph Turner, cu o argumentație mult mai convingătoare
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
Turner, cu o argumentație mult mai convingătoare, susține că limba romani aparținea inițial grupului central de limbi și că trăsăturile fonologice și lexicale dardice sau nord-vestice sunt rezultatul unei migrații ulterioare, probabil înainte de anul 250 î.e.n., din zona centrală către nord-vest. Totuși, în urma unor cercetări recente, lingvistul american Terrence Haufmann susține că proto-țiganii au pătruns în teritoriile iraniene înainte de anul 300 î.e.n probabil din cauza incursiunilor lui Alexandru cel Mare în nord-vestul Indiei în anii 327-326 î.e.n. Limba "ienișilor" este
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
înainte de anul 250 î.e.n., din zona centrală către nord-vest. Totuși, în urma unor cercetări recente, lingvistul american Terrence Haufmann susține că proto-țiganii au pătruns în teritoriile iraniene înainte de anul 300 î.e.n probabil din cauza incursiunilor lui Alexandru cel Mare în nord-vestul Indiei în anii 327-326 î.e.n. Limba "ienișilor" este o limbă germanică. În spațiul românesc numele „țigani” apare în toponimie, hidronimie, oronimie, onomastică etc. (În acest sens vezi: Țigănești (dezambiguizare), Râul Țiganu (dezambiguizare) și Țiganca). După istoricul Neagu Djuvara, țiganii ar
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
lungul vremii, cercetători renumiți ca John Sampson, Alexandru Paspati, Johan Dimitri Taikon sau pelerini ca Bernhard von Breidenbach, Arnold von Harff plasează romii în urma unor experiențe aprofundate în rândul triburilor hinduse sau indiene. John Sampson găsește originea triburilor rome în nord-vestul Indiei, determinând după cercetarea idiomului ca strămoși apropiați ai limbii romani, limbile singaleză, marathi, sindhi, punjabă, dardică și pahari de vest (dialecte hinduse vorbite de băștinași). De asemenea, graiul romilor conține amprente exacte ale limbii sanscrite, fiind identificate peste 500
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
graiul romilor conține amprente exacte ale limbii sanscrite, fiind identificate peste 500 de cuvinte a căror origine indică poate fi ușor de recunoscut. Conform dovezilor lingvistice, proto-romii au trăit în zona centrală a Indiei. A existat o migrație inițială către nord-vestul subcontinentului indian, urmată de migrația în afara Indiei. Nu se cunoaște exact locul romilor în societatea indiană. O ipoteză este aceea că ei ar fi facut parte din clanul războinic al rajpuților (casta Kșatriya). În 1192 armatele aliate ale principilor din
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
cunoaște exact locul romilor în societatea indiană. O ipoteză este aceea că ei ar fi facut parte din clanul războinic al rajpuților (casta Kșatriya). În 1192 armatele aliate ale principilor din Rajput au fost înfrânte în Bătălia de la Tararori, la nord-vest de Delhi. După înfrângerea suferită în lupta cu Mohamed Ghur, clanul războinic nord-indian Rajput (casta Kșatrya) ar fi plecat împreună cu familiile spre ținuturile arabe și turce, și apoi în Europa. O altă teorie susține că strămoșii romilor erau locuitorii orașului
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
că strămoșii romilor erau locuitorii orașului indian Kannauj, care au părăsit acest oraș în urma atacurilor lui Mahmoud din Ghazni. Documentele vremii (secolul al X-lea) arată că sultanul Mahmud din Ghazni a cucerit părțile răsăritene ale Iranului, teritoriul Afghanistanului și nord-vestul Indiei. O parte din teritoriile cucerite au căzut mai târziu în stăpânirea Sultanatului de Rum. În secolul al XI-lea romii proveniți din India se aflau în Sultanatul de Rum de unde au trecut în Imperiul Bizantin, și apoi au pătruns
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
din 5-12 octombrie 2004) sunt de fapt tot cetățeni ai Republicii, deoarece Românii de cetățenie română rezidând în Republică, nu sunt numărați în recensământ. are 39 localități: 2 orașe, 26 comune și 11 sate. Raionul Briceni este cel mai de nord-vest raion al Republicii Moldova și are hotare cu Ucraina la Nord și cu România la Vest. Teritoriul raionului are o suprafață de 81,4 mii ha, inclusiv: Conform situației din 01.01.2004 în raion activează 19.527 agenți economici, inclusiv
Raionul Briceni () [Corola-website/Science/297493_a_298822]
-
are o suprafață de 91.88 km pătrați, din care 4.1 km ² este compus din lacul Zürich. Zona include o secțiune din nordul Podișului elvețian. Malurile Limmat constituie cel mai intens partea orașului. Râul este orientat în direcția sud-est - nord-vest, cu o podea plata la vale, având o lățime de doi-trei kilometri. Parțial canalizat și îndreptat Limmat curge în partea centrală a văii, dar întotdeauna de-a lungul părții drepte (nordic). Râul Sihl se întâlnește cu Limmat la sfarsitul Platzspitz-ului
Zürich () [Corola-website/Science/297491_a_298820]
-
de unități. Este rezervația peisagistică ocrotită de stat care se înscrie de minune în complexul natural Gordinești - Buzdugeni - Brânzeni. Suprafața - 746 ha. Complexul natural Gordinești - Buzdugeni - Brânzeni găzduiește peisajele cele mai impresionante și pitorești din bazinul râului Racovăț și din nord-vestul R. Moldova. Rezervația include lotul de pădure Gordinești, situat în dreapta r. Racovăț și masivul de pădure Stanca, situat în stânga r. Racovăț, o fâșie de 200 m lățime pe parcursul din stânga râului cu vegetație petrofită ierboasă. Adăpostește în arealul ei specii rare
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
sa, Lyn, în 1968, și cei doi s-au mutat în Rowberrow, Somerset în 1970. Acolo s-a născut în 1976 fiica lor, Rhianna Pratchett, care este și ea scriitoare. În 1993 familia s-a mutat într-un sat la nord-vest de Salisbury, Wiltshire, unde locuiește și acum. Lista de recreere a lui Pratchett include „scris, plimbări, computere, viață”. Era bine-cunoscută înclinația lui Pratchett de a purta pălării fedora mari și negre, lucru vizibil pe coperta interioară a majorității cărților sale
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
(cunoscut și sub denumirea de Lacul Bicaz) este un lac de acumulare aflat pe cursul mijlociu al râului Bistrița la 4 km în amonte față de orașul Bicaz. Direcția sa generală este de la nord-vest spre sud-est, având frecvente zone de extindere laterală, cea mai importantă fiind cea de pe râul Bistricioara (de aproximativ 3 km). Are - în medie - o lungime de 35 km, un perimetru de 71 km, o suprafață de 32,6 km² și
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
actuale din canton, fiind o limbă romanică retică sau rețiană. Cantonul se învecinează cu Liechtenstein la nord, Austria la nord și la est, Italia (Lombardia și Trentino-Tirolul de Sud) la sud și sud-est, Cantonul Sfântul Gall și Cantonul Glarus la nord-vest, Cantonul Uri la vest și Cantonul Ticino la sud-vest. Capitala sa este Cuira (germană: Chur cu pronunție aproximativă hhur; italiană: Coira). Tot în se mai află stațiunile de renume mondial Davos și St. Moritz (prescurtare de la Sankt Moritz; în română
Cantonul Grisunilor () [Corola-website/Science/297538_a_298867]
-
produce vin. Cuira este și un centru industrial. În văile Mesolcina/Misox și Poschiavo se cultivă porumb și castane comestibile. Localități mai importante, cu peste 5000 de locuitori la recensământul din 2009: Limbile vorbite în Cantonul Grisunilor sunt: germana în nord-vest (54%), limba retoromană, numită și rumância sau romanșa în Engadina, Valea Monastero și în apropiere de Disentis/Mustér (31%), precum și italiana în văile Mesolcina/Misox, Calanca, Bregaglia/Bergell, și Poschiavo/Puschau (15%). Populația romanică reproșează autoritaților că nu fac nimic
Cantonul Grisunilor () [Corola-website/Science/297538_a_298867]
-
de Italia, cu care se învecinează la est, vest și sud. La nord se află Cantonul Valais și Cantonul Uri, iar la nord-est Cantonul Graubünden. Râul Ticino este principalul râu al cantonului. Acesta scaldă mare parte din canton, curgând de la nord-vest prin Valea Bedretto și Valea Leventina, pentru a se vărsa în lacul vecin, Bellinzona. Principalii săi afluenți sunt Brenno în Valea Blenio și Moessa în Valea Mesolcina. Terenurile cantonului sunt udate de râu, care formează o vale mare, cunoscută ca
Cantonul Ticino () [Corola-website/Science/297531_a_298860]
-
este singurul vulcan activ din Europa continentală și este celebru pentru erupția sa care a distrus orașele Pompeii și Herculanum. Activitatea vulcanică a condus la apariția mai multor insule și dealuri, și există încă o caldeiră vulcanică activă mare, , la nord-vest de Napoli. Deși țara cuprinde Peninsula Italică și mare parte din bazinul Alpin sudic, o parte din teritoriul Italiei se extinde dincolo de acest bazin și unele insule sunt aflate în afara platoului continental eurasiatic. Aceste teritorii sunt comunele: Livigno, Sesto, San
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
milioane de locuitori la 1 ianuarie 2014, Franța este o țară dezvoltată, cu un indice al dezvoltării umane foarte ridicat. Franța metropolitană se află la una dintre extremitățile vestice ale Europei. Are ieșire la Marea Nordului către nord, la Canalul Mânecii către nord-vest, la Oceanul Atlantic către vest și la Marea Mediterană către sud-est. Se învecinează cu Belgia și Luxemburg la nord-est, cu Germania și Elveția la est, cu Italia și cu Monaco la sud-est, cu Spania și cu Andorra la sud-vest. Dacă frontierele sudice
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
est de râul Jiu) și Retezat-Godeanu (la vest de râul Jiu). La sud de Carpați se află zona subcarpatică, reprezentată printr-un șir de dealuri (Dealul Bran, Măgura Slătioarei, Dealurile Gorjului, Dealul Bârzei) și depresiuni (Novaci, Tismana, Târgu Jiu). În nord-vest se află Podișul Mehedinți, dealurile Coșuștei și depresiunea Severin. La sud de Subcarpați se află Podișul Getic, acesta fiind divizat în Platformele: Strehaiei (la vest de râul Jiu; se subîmparte în platformele Hușniței și Bălăcița), Jiului (străbătută de Jiu) și
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]