KorAP: Find »[drukola/base=obște & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...150 151 152 ...169 >

4,211 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

pragul constituirii statelor de-sine-stătătoare medievale și s-au supus acestora. Izvoarele scrise, dar și datele toponimiei și geografiei istorice înregistrează, în secolele XII-XIII, stadiul avansat al obștilor sătești, confederațiile de obști coagulate, teritorial, în uniuni de obști. Aceste uniuni de obști erau denumite "țări" (din lat. terrae și slv. zemlja) și astfel le înregistrează vechile izvoare scrise. Amintirea acestor uniuni din vechime s-a perpetuat pe pământul românesc până astăzi: Țara Maramureșului, Țara Oașului, Țara Hațegului, Țara Făgărașului, Țara Loviștei, Țara

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
râuri și a Dunării. Cu predilecție, ele acopereau văile apelor. Teritoriul dintre Carpați și Dunăre va cunoaște viitoarele județe medievale, cu denumiri precum Argeș, Gorj, Ialomița, Prahova, ceea ce dovedește că vetrele lor de existență erau acoperite anterior de uniuni de obști. Chiar și în secolul al XVIII-lea, banul Mihai Cantacuzino putea afirma că Țara Românească cuprindea 17 ținuturi (județe), adică 17 "voievodaturi"! El echivala, în cunoștință de cauză, unitățile administrative existente (județele) cu vechile formațiuni politice, voievodatele.32 Situația social-politică

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
românești de la est de Carpați. S-a considerat că acesta reprezintă un erou eponim al poporului român.35 În concluzie, putem presupune că, în secolele XI-XIII, s-au constituit în regiunile est-carpatice și alte formațiuni politice prestatale și uniuni de obști, dar acestea nu au fost consemnate în izvoare. Aceste conglomerate politice-teritoriale precedau invazia mongolă, iar unele dintre ele au supraviețuit năvălirii. Existența lor în spațiul răsăritean carpato-nistrean, așa cum erau cele de la sud de Carpați, este absolut verosimilă, doar că ne

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
era încheiată în mare parte. Termenul "pădure" (silva), "țară" (terra) se referă la împărțirea administrativă și politică, iar nu la geografie. "Pădurile" erau în posesia regelui în locurile în care statul maghiar încă nu pătrunsese, dar ele aparțineau, de fapt, obștilor românești. De pildă, Maramureșul, cu cei 10.000 km2 ai săi, reprezenta cea mai mare dintre "țările" românești ale Transilvaniei, atestat la 1199; în 1271 este menționată "pădurea Maramureș", iar în 1299, "țara Maramureș" (terra Maramoross). Conform documentelor din secolul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Stadiul de organizare politică și instituțională a acestor "țări" românești, în secolele XII-XIII, reprezintă în istoria noastră medievală, etapa premergătoare a constituirii statului. "Țările" aveau dimensiunea unui voievodat și erau alcătuite din mai multe "cnezate de vale", vechile uniuni de obști. "Țările" mai mici, Oașul și Amlașul, nu au fost voievodate. Astfel, conform documentelor, la începutul secolului al XIV-lea, voievodatul (țara) Maramureșului era alcătuit din șapte "cnezate de vale", situate pe văile principale ale acestui ținut. În Țara Hațegului, existau

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
politic instituționalizat era încheiată și ireversibilă.39 Societatea transilvană a cunoscut în aceste secole unele prefaceri social-economice. După obiceiurile juridice feudale, teritoriile cucerite erau declarate proprietate a puterii centrale, în cazul Transilvaniei, a regelui Ungariei. Astfel, prin ocuparea pământurilor aparținând obștilor, a domeniilor cetăților și ale fruntașilor populației locale s-a constituit proprietatea regală în Transilvania, în secolul al XII-lea, această proprietate era mai însemnată decât cea nobiliară și bisericească. Cetățile mai vechi, centre politice, economice și administrative, intră în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
În urma numeroaselor danii, proprietatea regală s-a micșorat, dar a sporit proprietatea feudală (nobiliară). În Transilvania, acapararea pământului de către nobili și clerici a avut un caracter sistematic, după ocuparea acesteia de către regatul ungar. Cu sprijinul regalității, nobilii își însușesc pământul obștilor țărănești și aservesc țărănimea română, odinioară liberă. Proprietatea nobiliară și bisericească din Transilvania a crescut pe două căi: 1. prin ocuarea pământului obștilor sătești românești de către nobilii nou veniți (unguri) sau prin însușirea lor de fruntașii desprinși din sânul obștilor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
avut un caracter sistematic, după ocuparea acesteia de către regatul ungar. Cu sprijinul regalității, nobilii își însușesc pământul obștilor țărănești și aservesc țărănimea română, odinioară liberă. Proprietatea nobiliară și bisericească din Transilvania a crescut pe două căi: 1. prin ocuarea pământului obștilor sătești românești de către nobilii nou veniți (unguri) sau prin însușirea lor de fruntașii desprinși din sânul obștilor și 2. prin danii regale din pământurile cucerite. Ambele căi au contribuit la constituirea domeniului feudal în Transilvania, începând din secolul al XII

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
obștilor țărănești și aservesc țărănimea română, odinioară liberă. Proprietatea nobiliară și bisericească din Transilvania a crescut pe două căi: 1. prin ocuarea pământului obștilor sătești românești de către nobilii nou veniți (unguri) sau prin însușirea lor de fruntașii desprinși din sânul obștilor și 2. prin danii regale din pământurile cucerite. Ambele căi au contribuit la constituirea domeniului feudal în Transilvania, începând din secolul al XII-lea mai ales-stăpânii domeniilor sunt nobili, clerici (episcopi, abați), regele însuși. Pământurile obștilor țărănești ocupate de biserică

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
fruntașii desprinși din sânul obștilor și 2. prin danii regale din pământurile cucerite. Ambele căi au contribuit la constituirea domeniului feudal în Transilvania, începând din secolul al XII-lea mai ales-stăpânii domeniilor sunt nobili, clerici (episcopi, abați), regele însuși. Pământurile obștilor țărănești ocupate de biserică, cu sprijin regal, sunt întărite apoi prin acte juridice ce consfințeau dreptul de stăpânire bisericesc. Împreună cu alte instituții autohtone, dreptul consuetudinar, numit în izvoare "legea veche", "dreptul românesc" (jus valachicum), "legea țării" a rezistat timp de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
numit în izvoare "legea veche", "dreptul românesc" (jus valachicum), "legea țării" a rezistat timp de secole în fața legilor oficiale ale regatului. Explicația persistenței sale este înrădăcinarea adâncă în conștiința populară și concordanța între organizarea social-economică și politică a românilor în obști, districte, cnezate și voievodate și conținutul legii și dreptului românesc. Vechiul "jus valachicum" sau dreptul românesc a supraviețuit și a fost folosit atât în cele trei țări române, cât și în teritoriile vecine, cnezatul Haliciului, sudul Poloniei, Slovacia, Moravia, Silezia

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dreptul românesc a suferit prefaceri pe măsura celor din societatea românească, dar când oficialitatea ungară a încercat să-l înlăture și să-l înlocuiască cu dreptul feudal, românii au reacționat energic. Dreptul românesc vechi era prezent în întreaga viață a obștilor autohtone: proprietate devălmașă și familială, moștenire și hotărnicire, împărțirea produselor obștilor, folosințe comune (pășuni, păduri, ape), relații între membrii obșei, abateri de la legea străbună (loviri, furturi, omoruri). În toate situațiile menționate, erau respectate legile îndătinate, legile vechi, obiceiul pământului.40

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
dar când oficialitatea ungară a încercat să-l înlăture și să-l înlocuiască cu dreptul feudal, românii au reacționat energic. Dreptul românesc vechi era prezent în întreaga viață a obștilor autohtone: proprietate devălmașă și familială, moștenire și hotărnicire, împărțirea produselor obștilor, folosințe comune (pășuni, păduri, ape), relații între membrii obșei, abateri de la legea străbună (loviri, furturi, omoruri). În toate situațiile menționate, erau respectate legile îndătinate, legile vechi, obiceiul pământului.40 În aceeași vreme, asistăm la o accentuată stratificare a țărănimii transilvane

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
la o accentuată stratificare a țărănimii transilvane. Formarea proprietății funciare feudale a jucat un rol hotărâtor în viața populației rurale, a trasat un hotar vizibil între stăpânii de moșii și țărani. Stăpânii domeniilor feudale au ocupat întinderi însemnate din pământul obștilor și au aservit țărănimea așezată pe pământul lor. În același timp, stăpânii feudali au atras o parte dintre țăranii siliți să părăsească obștea și i-au transformat în șerbi (servi). În acest fel, s-au constituit trei pături de țărani

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
hotar vizibil între stăpânii de moșii și țărani. Stăpânii domeniilor feudale au ocupat întinderi însemnate din pământul obștilor și au aservit țărănimea așezată pe pământul lor. În același timp, stăpânii feudali au atras o parte dintre țăranii siliți să părăsească obștea și i-au transformat în șerbi (servi). În acest fel, s-au constituit trei pături de țărani: 1. țărani care își mai păstrau proprietatea și libertatea social-juridică; 2. țărani care au ajuns în stare de dependență feudală; 3. robi, persoane

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
iobagilor de cetate, fiind în aceeași categorie juridică cu oaspeții, jelerii și țăranii dependenți. Dar, în vremea aceasta, masa populației rurale nu o formau aceste pături, ci țărănimea liberă, alcătuită din oaspeți, coloni, dar mai ales din țărani liberi din obști, care se vor transforma în țărani dependenți pe măsura evoluției feudalismului. Din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, numărul țăranilor liberi a scăzut în urma ofensivei nobilimii, care a preluat noi pământuri țărănești. Dar țărănimea liberă n-a putut

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
doua jumătate a secolului al XIII-lea, numărul țăranilor liberi a scăzut în urma ofensivei nobilimii, care a preluat noi pământuri țărănești. Dar țărănimea liberă n-a putut fi desființată nici economic, nici social-juridic. Masa țărănimii libere era formată din membrii obștilor sătești românești, care sunt foarte numeroase acum. O parte a țărănimii libere din Transilvania acestui timp (secolele XI-XII), o formau elementele colonizate aici, sași și secui, însă după 1300, acestea s-au micșorat, fără a dispărea totuși. Chiar și atunci când

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
numeroase acum. O parte a țărănimii libere din Transilvania acestui timp (secolele XI-XII), o formau elementele colonizate aici, sași și secui, însă după 1300, acestea s-au micșorat, fără a dispărea totuși. Chiar și atunci când ajungea în stăpânirea unui feudal, obștea își mai păstra oarecare libertate, iar pământul era stăpânit în comun de membrii ei și de noul stăpân. Însă după o anumită perioadă de timp, se ajungea inevitabil la aservirea obștei și a oamenilor ei. În acest timp, locuitorii obștilor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
totuși. Chiar și atunci când ajungea în stăpânirea unui feudal, obștea își mai păstra oarecare libertate, iar pământul era stăpânit în comun de membrii ei și de noul stăpân. Însă după o anumită perioadă de timp, se ajungea inevitabil la aservirea obștei și a oamenilor ei. În acest timp, locuitorii obștilor erau oameni liberi, ca statut juridic, dar această libertate se diminuează pe măsura ofensivei feudale, iar obligațiile în muncă sau în natură aveau să-i transforme în țărani dependenți.41 Răspândirea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
obștea își mai păstra oarecare libertate, iar pământul era stăpânit în comun de membrii ei și de noul stăpân. Însă după o anumită perioadă de timp, se ajungea inevitabil la aservirea obștei și a oamenilor ei. În acest timp, locuitorii obștilor erau oameni liberi, ca statut juridic, dar această libertate se diminuează pe măsura ofensivei feudale, iar obligațiile în muncă sau în natură aveau să-i transforme în țărani dependenți.41 Răspândirea și însemnătatea obștilor sătești transilvane sunt adeverite de numeroase

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
oamenilor ei. În acest timp, locuitorii obștilor erau oameni liberi, ca statut juridic, dar această libertate se diminuează pe măsura ofensivei feudale, iar obligațiile în muncă sau în natură aveau să-i transforme în țărani dependenți.41 Răspândirea și însemnătatea obștilor sătești transilvane sunt adeverite de numeroase documente ale vremii. Așa este actul de confirmare pentru pământul bisericii din Arad, din 1202-1203, în care sunt amintite mai multe obști sătești, unde țărănimea ducea o existență libreră, iar fiecare familie avea o

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
natură aveau să-i transforme în țărani dependenți.41 Răspândirea și însemnătatea obștilor sătești transilvane sunt adeverite de numeroase documente ale vremii. Așa este actul de confirmare pentru pământul bisericii din Arad, din 1202-1203, în care sunt amintite mai multe obști sătești, unde țărănimea ducea o existență libreră, iar fiecare familie avea o gospodărie proprie. O altă regiune în care trăia acum o țărănime liberă românească numeroasă în cadrul obștilor se afla în sud-estul Transilvaniei, în Țara Făgărașului. Țărănimea liberă era organizată

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
pământul bisericii din Arad, din 1202-1203, în care sunt amintite mai multe obști sătești, unde țărănimea ducea o existență libreră, iar fiecare familie avea o gospodărie proprie. O altă regiune în care trăia acum o țărănime liberă românească numeroasă în cadrul obștilor se afla în sud-estul Transilvaniei, în Țara Făgărașului. Țărănimea liberă era organizată aici în "țara românilor", amintită în 1222, și care s-a menținut multă vreme (într-un document din 1223, se vorbea de "pământul românilor de la Cârța"). Și în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
vorbea de "pământul românilor de la Cârța"). Și în comitatul Alba, sunt amintite sate locuite de țărani liberi, conform documentului din 1238 despre "oaspeții" din Ighiu și Cricău, cu referire la țăranii liberi din această zonă. Apoi, în Hațeg și Maramureș, obștile sătești românești erau libere, în secolele XII-XIV, și la fel stăteau lucrurile în Zărand și Banat, unde țărănimea din obște era liberă și stăpână pe pământul ei. Câtă vreme obștile țărănești și-au păstrat libertatea, ele nu sunt amintite în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
1238 despre "oaspeții" din Ighiu și Cricău, cu referire la țăranii liberi din această zonă. Apoi, în Hațeg și Maramureș, obștile sătești românești erau libere, în secolele XII-XIV, și la fel stăteau lucrurile în Zărand și Banat, unde țărănimea din obște era liberă și stăpână pe pământul ei. Câtă vreme obștile țărănești și-au păstrat libertatea, ele nu sunt amintite în acte juridice. Alte obști sătești românești nu erau aservite complet, în secolul al XII-lea, iobăgirea lor nu era desăvârșită

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]