11,594 matches
-
tratamentului preferențial nu sunt îndeajuns pentru a îl justifica dac], așa cum obiecteaz] anumiți critici, se încalc] drepturile b]rbaților albi de a fi evaluați pentru un anumit loc de munc] doar pe baza calific]rilor pe care le deține. Aceast] obiecție deriv] din principiile ignor]rii culorii și sexului, care la rândul lor provin din principiul egalit]ții șanselor. Dac] ne asum]m faptul c] nici o calificare pentru anumite poziții sociale nu presupune culoarea sau sexul, vom observa ins] c] exist
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dețin pentru aceste poziții. Ceea ce se neag] este faptul c] tratamentul preferențial încalc] cu necesitate aceste drepturi ale b]rbaților albi. Deși tratamentul preferențial nu trebuie s] încalce drepturile cuiva, argumentul orientat c]tre viitor este vulnerabil altor tipuri de obiecții. În particular, lucrul acesta depinde de observațiile factuale ale consecințelor tratamentului preferențial. Scepticii nu sunt de acord cu aceste observații. Ei afirm], de exemplu, c] tratamentul preferențial puternic încurajeaz] credință c] femeile și negrii nu pot concura împotriva b]rbaților
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cei care greșesc merit] s] sufere pentru cele comise indiferent dac] suferință produce sau nu o consecinț] pozitiv]. Spre deosebire de utilitariști, retributiviștii nu privesc suferință pedepsei ca fiind negativ] în sine. În timp ce suferință nevinovaților este negativ], suferință vinovaților este una dreapt]. Obiecții diferite au fost ridicate împotriva ambelor teorii. Principala problem] pentru cea utilitarist] este de a explica de ce pedeapsă trebuie s] fie acordat] celor vinovați și s] nu fie extins] și asupra celor nevinovați în circumstanțe potrivite. Pe de alt] parte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
încerca s] își fac] singuri dreptate. Astfel, dac] vinovatul nu este g]sit, unul dintre membrii nevinovați va fi pedepsit, mai ales c] este foarte ușor s] fie fabricate dovezi împotriva unei persoane nevinovate. Utilitariști ar r]spunde la aceast] obiecție prin evidențierea faptului c], pe termen lung, consecințele negative ale acuz]rii și pedepsirii unei persoane nevinovate vor domina indiferent de consecințele pozitive produse pe termen scurt. Adev]rul și încrederea în instituția justiției vor fi distruse. Persoanele nevinovate vor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
încrederea în instituția justiției vor fi distruse. Persoanele nevinovate vor înțelege ins] c], în unele ocazii, vor fi sacrificate pentru binele social. Acest calcul utilitarist al consecințelor indezirabile ale pedepsirii vinovaților, chiar dac] este corect, nu ofer] suficiente explicații la obiecția adus] pedepsei propuse de ei. Nu este pedepsit] persoană nevinovat] pentru infracțiunile comise de c]tre altcineva deoarece consider]m c] este incorect sau injust s] folosim persoanele nevinovate drept mijloace pentru beneficiul societ]ții. Acesta ar fi motivul major
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la baza formul]rii politicilor de securitate național] se numește „realism politic”. Conform acestei teorii, normele morale nu se aplic] politicii externe, care ar trebui s] fie ghidat] în mod exclusiv de preocuparea pentru interesul național. Putem aduce o prim] obiecție acestei poziții. Exist] limite pentru ceea ce eu, ca individ, pot s] fac pentru a-mi ap]ra sau urm]ri interesele. Același lucru este valabil și pentru toți ceilalți. Cum este atunci posibil ca, grupându-ne în cadrul unui stat, s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
drepturi pe care indivizii le au indiferent de apartenență la un stat. Rezult] de aici c] drepturile și prerogativele statelor nu pot fi mai extinse decât cele ale membrilor individuali luați la nivel colectiv. Un realist poate r]spunde acestei obiecții în trei feluri. El poate alege nihilismul moral, derivând ideea c] normele morale nu se aplic] statelor din afirmația general] c] normele morale nu se aplic] deloc, nici m]car comportamentului indivizilor (vezi comentarii asupra acestei poziții în capitolul 35
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
recunoscute că imorale ar putea preveni consecințe dezastruoase, așa cum mulți susțin c] este cazul intențiilor implicate în practică descuraj]rii (Kavka, 1987, capitolele 1 și 2). Aceast] din urm] perspectiv] pare s] fie sprijinit] de morală simțului comun. Dac] o obiecție moral] adus] descuraj]rii nu se bazeaz] în întregime pe considerații asupra consecințelor, aceasta nu înseamn] c] descurajarea implic] persoane cu intenții imorale (care, în cazul nostru, nu sunt intențiile noastre, de vreme ce noi, ca cet]țeni obișnuiți, nu putem controla
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceasta nu înseamn] c] descurajarea implic] persoane cu intenții imorale (care, în cazul nostru, nu sunt intențiile noastre, de vreme ce noi, ca cet]țeni obișnuiți, nu putem controla folosirea armelor nucleare și deci nu avem nici o intenție legat] de acest aspect). Obiecția adus] descuraj]rii se refer], măi degrab], la riscul c], într-o bun] zi, putem fi angajați, prin intermediul acelora pe care ii deleg]m s] implementeze politicile, în acte teroriste de o scar] nemaiîntâlnit] care reprezint] punerea în practic] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tradițional conform c]ruia r]ul nu este permis chiar dac] s]vârșirea lui ar avea consecințe pozitive - de exemplu, în scopul prevenirii s]vârșirii unui r]u mai mare de c]tre alții. Totuși, cei mai mulți dintre noi cred c] obiecția adus] descuraj]rii poate fi, în principiu, dep]sit] de considerații asupra consecințelor (sau legat de o alt] datorie, cum ar fi datoria unui stat de a-și proteja cet]tenii). Argumentul împotriva descuraj]rii ar putea fi dep]sit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
1989). Dat] fiind natură statelor și a societ]ții internaționale, orice politic] de securitate implic] riscuri serioase. Exist] totuși o diferenț] moral] între a accepta riscurile asociate politicilor noastre și a impune aceste riscuri altora. Dac] susținem c] exist] o obiecție de principiu împotriva impunerii de riscuri nevinovaților pentru a ne reduce propriile riscuri, atunci exist] un argument moral împotriva descuraj]rii, si dac] acest argument moral exist], el este greu de comb]țuț. Așa dup] cum am v]zut, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
autobuz drept motiv pentru a nu trece inc] stradă. În orice caz, toate acestea sunt extrem de controversate în stadiul actual al filosofiei (pentru o perspectiv] diferit], vezi capitolul 35, „Realismul”). Ceea ce am incercat s] fac pan] aici este s] prezint obiecțiile cele mai eficace care au fost aduse intuiționismului lui Ross și Prichard și în continuare s] vedem cum ar putea proceda cineva pentru a sc]pa de ele, privind la ceea ce s-a întamplat între timp în filosofia moral]. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu o privire de ansamblu asupra curentelor principale ale naturalismului. Scopul meu este a expune mai degrab] decât a critica, dar nu voi elimina complet comentariile critice. A) Cel mai bine ar fi s] pariem pe naturalismul sintetizant, date fiind obiecțiile noastre la teoria lui Moore. „Binele” (și același lucru e valabil și pentru celelalte cuvinte morale) nu are același înțeles cu orice „X” naturalist. Totuși, exist] (sau ar putea exista) un predicat naturalist „X” care desemneaz] aceeași proprietate. (Așa cum „ap
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ilustreaz] un proces tipic teoriilor filosofice. A început ca o idee simpl] - cu spusele lui David Hume, care afirmă c] morală este mai mult o problem] care ține de simțire decât de rațiune. Dar, datorit] faptului c] au ap]rut obiecții împotriva teoriei, si pentru c] susțin]torii ei au încercat s] r]spund] acestor obiecții, teoria s-a complicat. Pan] aici, nu am incercat s] formul]m teoria foarte clar - ne-am mulțumit cu o exprimare aproximativ] a ideii sale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
David Hume, care afirmă c] morală este mai mult o problem] care ține de simțire decât de rațiune. Dar, datorit] faptului c] au ap]rut obiecții împotriva teoriei, si pentru c] susțin]torii ei au încercat s] r]spund] acestor obiecții, teoria s-a complicat. Pan] aici, nu am incercat s] formul]m teoria foarte clar - ne-am mulțumit cu o exprimare aproximativ] a ideii sale de bâz]. Acum totuși trebuie s] trecem dincolo de aceasta. O modalitate mai clar] de formulare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fie f]cut” Am putea numi aceast] versiune a teoriei, subiectivism simplu. Exprim] ideea de bâz] a subiectivismului etic într-o form] simpl] și necomplicat], și mulți oameni au considerat-o atr]g]toare. Totuși, subiectivismul simplu este deschis unor obiecții mai evidente, deoarece are implicatii care contravin cu ceea ce știm noi (sau cel puțin credem c] știm) c] reprezint] natură evalu]rii morale. Pe de o parte, subiectivismul simplu contrazice simplul fapt c] putem câteodat] greși în evalu]rile noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
naturalistic. Este util totuși s] remarc]m c] nu exist] o distincție important] între acest fel de subiectivism și intuiționism; deoarece intuițiile și convingerile morale sunt și ele fapte obiective - fapte despre ceea ce cred oamenii; și de aceea multe dintre obiecțiile acceptate în mod obișnuit împotriva subiectivismului se aplic] în mod egal și intuiționismului. Această explic] de ce intuiționismul cade în relativism; intuiționiștii nu cer sprijinul unui fapt obiectiv, ci doar propriile gânduri și gândurile altora, și acestea variaz] de la o persoan
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acesta nu încalc] regulă universalizabilit]ții, deoarece dorințele diferite fac situațiile diferite. Bernard Shaw spunea: „Nu face altora ceea ce ai vrea s]-ți fac] ei ție. Gusturile lor ar putea fi diferite” (1903, p. 227); dar aceasta nu este o obiecție la universalizabilitate. Dac] se cuvine s]-l gâdil pe un copil pentru c] îi place, ăsta nu înseamn] c] se cuvine s]-l gâdil și pe altul, oricât de asem]n]tor, dac] acestuia nu-i place. În al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sa (dar nu are obligația de a ar]ta că mamele altor persoane) este universalizabil]. Același lucru poate fi spus despre afirmația c] se cuvine s]-mi țin promisiunile, dar nu și pe ale altora. De aceea nu este o obiecție la teza universalizabilit]ții c] pot exista obligații pe care cineva le are doar fâț] de o persoan], cu condiția ca acea persoan] s] poat] fi specificat] în termeni universali calitativi sau relaționali. Mai mult, nu este o obiecție c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o obiecție la teza universalizabilit]ții c] pot exista obligații pe care cineva le are doar fâț] de o persoan], cu condiția ca acea persoan] s] poat] fi specificat] în termeni universali calitativi sau relaționali. Mai mult, nu este o obiecție c] cineva poate avea relația în discuție numai cu o persoan]. „Mama lui...” este un exemplu. Acest punct poate fi legat de cel precedent citând un exemplu celebru, desi folosit des în mod greșit, dat de Jean-Paul Sartre (1946, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Peter Kropotkin (1902), care susținea c] lupta se desf]șoar] doar între specii. În cadrul unui grup, precum specia uman], biologia promoveaz] armonia și prietenia („ajutorul reciproc”), datoria moral] fiind aceea de a acționa în acest sens. La acest nivel, apar obiecții și întreb]ri. De ce s] urm]m linia evoluționist] și ce justific]ri metaetice are această? Această reprezint] o problem] atât pentru biologi, cât și pentru filosofi. Preocuparea celor dintâi const] în faptul c] la temelia darwinismului social st], în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
argumente logice este ilicit. Exemple în acest sens sunt mesajele legate de spiritualism, care satisfac nevoile și neliniștile oamenilor, sau etică. Afirmațiile morale sunt pure adapt]ri. Nu mai este loc și nevoie de argumente logice. Cum r]mane cu obiecția potrivit c]reia, deși procesul evolutiv ar fi imprimat un mod de gândire moral, acest lucru nu neag] faptul c] exist] totuși o bâz] obiectiv] a moralei? La urma urmei, dac] lu]m o analogie la îndemân], este puțin probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
urmei, dac] lu]m o analogie la îndemân], este puțin probabil că organele noastre de simt evoluate s] ne fac] s] conștientiz]m apropierea unui tren, dac] trenul nu se apropie cu adev]rât de noi (Nozick, 1981, face aceast] obiecție). Replică adeptului eticii evoluționiste este c] morală nu se aseam]n] cu trenurile. Dac] vrem s] cooper]m mai bine prin adoptarea unei poziții opuse a ceea ce se înțelege prin moral], atunci s] fie așa. S] facem un exercițiu de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dumnezeu voiește tot ceea ce este bine și tot ceea ce voiește Dumnezeu este bine. Acest lucru produce echivalentă dorit] f]r] a face apel la aspectele semantice problematice. Dar chiar și în aceast] form] modest], „Teoria Poruncii Divine” ridic] inc] multe obiecții. Un lucru este sigur, o mare parte din ceea ce numim porunca lui Dumnezeu, de la practicile rituale pan] la s]rb]torirea sabatului, pare s] nu fie același lucru cu ceea ce înțelegem în mod obișnuit prin moral]. (Bineînțeles, ceea ce înțelegem în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
când este un rezultat al voinței lui Dumnezeu. Aceasta ar fi o teorie metaetic], despre natura esenței bun]ț]ții. Este r]spunsul la întrebarea „Ce face un lucru s] fie bun?” (Harrison, 1971, ofer] o expunere mai detaliat]). Principala obiecție care se ridic] împotriva primei teorii, explicând voia lui Dumnezeu în termeni de bine, este c] pare s] încalce suveranitatea și omnipotenta lui Dumnezeu, f] cându-L subiectul unei norme morale independente. Alte asemenea constrângeri legate de libertatea și puterea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]