3,774 matches
-
lui O. se înfiripă sub semnul „marelui Will” și ar putea fi chiar numit un teatru shakespearizant. Ceea ce distinge trilogia istorică alcătuită din Veac de iarnă, Vlad Anonimul și Săgetătorul, publicată în volumul Dramele puterii (1968), este excelența scriiturii. Chiar pândit pe alocuri de riscul de a cădea în virtuozitate calofilă, stilul imprimă, cu unele grații manieriste, o tușă deosebită unor scrieri în care o sensibilitate cu cifru complicat e strunită printr-o, patetică uneori, voință de echilibru. Formula pieselor nici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
de la moșii și strămoșii lui. Și așa, din om în om, pricepuseră cum cele două ape se apropie puțin câte puțin, ghicind astfel că va veni și o zi când ele se vor uni, cumva. Zi a cărei apropiere o pândeau și o temeau acum și Vrăjitorul și Omulețul, ucenicul lui, așa cum le fusese rânduit. La toate astea se gândea și le visa cu ochii deschiși, așa cum îi era obiceiul. Se afla într-o astfel de zi de pândă, cuibărit la
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
coada Apei care Dă Nori. Întors la peștera tribului, cu gura ei pe peretele de stâncă de deasupra Apei Mari, i-a povestit Vrăjitorului, cu vorbe multe, ceea ce văzuse. Înțelegând acesta că i se dezvăluise Ucenicului ceea ce el așteptase și pândise toată viața, a socotit că a venit vremea să-l facă cunoscut tribului ca urmaș al său. Seara, când toți cei de pe afară s-au întors la adăpost, după ce au închis, după obicei, gura peșterii, s-au dus cu toții în fundul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Tuculcaxe "Tu÷ul÷a", ființă monstruoasă cu aripi În formă de șarpe și cu cioc Încovoiat, avînd rolul de paznic al unor osândiți aparte. Asemănător cu ceea ce propovăduie textele orfice grecești, pentru etrusci călătoria prin adâncurile pământului era Într-adevăr pândită de acești demoni și plină de primejdii și de capcane; totuși, respectarea scrupuloasă a riturilor cuprinse În libri fatales și În libri Acherontici este În măsură să o facă mai ușoară și mai sigură. Însă la sfârșitul călătoriei, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
răspunsul la această întrebare nu e un simplu răspuns înlăuntrul unui sistem de concepte; nu e un răspuns instalat confortabil în perimetrul lipsit de primejdie al curiozității goale, satisfacere nevinovată a pasiunii cunoașterii. „Ce e de făcut?“ este o întrebare pândită de spectrul realului: acesta o urmărește, o amenință, o hărțuiește. Dar în fața somației de a produce gestul, nehotărârea nu poate răspunde decât cu gesticulația gândirii. În primă instanță se pare că nehotărârea nu izvorăște dintr-un blocaj al lucrurilor - căci
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a înregistrat și o intensificare a violenței aripei de dreapta. Toate acestea nu erau îndreptate numai împotriva ungurilor. Ele erau trăsături nefericite ale vieții românești și ale guvernului României, care și-a definit totuși clar poziția. Atîta timp cît ungurii pîndeau momentul propice, fiind ostili ideii de a trăi într-un stat guvernat de o majoritate românească, de ce naiba trebuiau românii să le facă vreo concesie importantă? La Cluj, un oraș magnific cu un caracter aproape pur maghiar și în ținutul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
atac sardonic la adresa "binecunoscutelor intenții pașnice" ale lui Hitler, el a respins pretențiile ungurilor, continuîndu-și atacurile împotriva istoricilor unguri 77. Iorga le-a mai dat un sfat ungurilor, avertizîndu-i că va veni ziua cînd vor recunoaște adevăratele pericole care îi pîndesc din partea Germaniei și a Rusiei și cînd vor avea nevoie de ajutorul României 78. "Totul se năruie, întreaga lume postbelică, tratatele. Să fim pregătiți pentru cea mai rea dintre isterii"79, scria Iorga în toamna lui 1938. Un alt motiv
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aparținem acelui secol semeț, ale cărui creații sînt în zilele noastre călcate în picioare de către barbari"95. Odată cu declanșarea celui de al Doilea Război Mondial, Iorga și-a reluat ideile referitor la rolul națiunilor mici și la pericolele care le pîndeau pe acestea. El a trasat o linie fermă de demarcație între conceptul său de naționalism în contrast cu teoriile legate de Spațiul vital și de rasism. Dacă a fost vreodată trasată vreo linie de demarcație între naționalismul lui Iorga și "Noul naționalism
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Acolo unde populațiile sînt omogene, ca în fosta Cehoslovacie, autodeterminarea este ușor de respectat. În Balcani și în alte părți însă nu este așa. Occidentul intră în panică în loc să acționeze cu hotărîre. Europa central-răsăriteană și fosta URSS sînt cu siguranță pîndite de primejdie. Dar chiar și acest pericol este preferabil "înghețului profund" care a dominat o jumătate de Europă în timpul Războiului Rece, hegemoniei dictaturii totalitariste, care nega și interzicea libertatea și a ucis milioane de ființe umane! Sîntem martorii unei revoluții
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
50 și ’60, astfel de vederi au fost considerate (cel puțin În Europa) politic mioape și economic anacronice. Însă după 1973 adepții pieței libere au reapărut, vehemenți și siguri pe ei, pentru a blama recesiunea economică generalizată și nenorocirile care pândeau acele „guverne puternice” care gâtuiau inițiativa și energia națională prin fiscalitate și planificare economică. Retorica prindea la alegătorii mai tineri, care nu apucaseră să-i vadă efectele nocive ultima oară când aceste vederi se bucuraseră de trecere, cu o jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca obiect al asimilării, excluderii sau persecuției) și nimic despre musulmani. Nu era o scăpare. Islamul nu figura În palatul memoriei franceze, iar a-i atribui retrospectiv un loc ar fi contrazis Însăși logica proiectului. Dar omisiunea ilustra dificultățile care pândeau Franța și pe vecinii ei În legătură cu milioanele de noi europeni de pe continent. Dintre cei 105 membri ai Convenției Europene care aveau misiunea de a redacta Constituția Europei, nici unul nu avea origini neeuropene. Ca și restul elitei politice a continentului, din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și-au pierdut casele și toate rudele. Expulzările Înseamnă suferință, dar există atâta suferință pe lume... Bolnavii suferă și nimeni nu le Înalță monumente.” (Tygodnik Powszechny, 17 august 2003) Reacția lui Edelman reprezintă un avertisment oportun cu privire la riscurile care ne pândesc când ne complacem Într-un cult excesiv al comemorării, punând În centrul atenției victimele, și nu făptașii. Pe de o parte, orice amintire și orice experiență sunt, În principiu, demne de aducere-aminte. Pe de altă parte, memorializarea trecutului În edificii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
astfel vom merita și noi sacrificiul celor căzuți și ne vom putea numi legionari. Altfel, nu mai ești tu cel dorit. Dacă viața insului nu-i așezată pe baze puternice credința, nădejdea, dragostea atunci vom avea și o societate debilă, pândită de surprize neplăcute, catastrofale, poate și iremediabile, precum crimele politice, jefuiri de bogății din avutul național, și multe altele. Să nu deznădăjduim, căci deznădăjduirea îți macină puterile, îți roade sufletul și te duce la moarte nemântuit. Vremea ce o trăim
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
acum e gravă. Ea cere luptă și sacrificii. Dușmanii Crucii și ai neamului lucrează cu temei. Trăim clipa când pe cel pasiv și îndepărtat de Dumnezeu îl doboară iadul. Trăim în umilință și nedreptate. Noi pătimiri mocnesc. Noi chinuri ne pândesc. Deșteaptă-te române! Vrem alte dimineți. „Cel ce intră în această luptă trebuie să știe de mai înainte ce va avea de suferit. După suferință vine întotdeauna victoria. Cel ce va ști să sufere, acela va învinge. De aceea noi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
adevărul este ferecat în lanțuri și betonat precum groapa Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, Fortul 13 Jilava. Câmpiile, tărâm veșnic al românului, cu câmpuri roditoare și codrii de brazi, cu ape însorite și nestinse, miresme dăruite nouă de Dumnezeu, de veacuri pândite de cotropitori, zi de zi înstrăinate de nevrednici conducători, au devenit azi plânsuri și, sugrumate, se sting nădejdile noastre în geamăt și suspine. Diriguitorii, hulituri diavolești, au înlocuit virtutea și rugăciunea cu minciuna și dezmățul. Omul a devenit fiară și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
scuipă otravă! Închid ochii și văd cum ocupantul bolșevic ne pângărea credința, ne dărâma altare, ne mutila și falsifica istoria, jefuia și îneca în sânge pământul meu natal. De ce și azi când guvernează o democrație atât de lăudată, legionarii sunt pândiți de aceeași soartă de osândiți și puși în afara legii? De ce, pentru ce și până când? Neamul nostru, mereu rătăcitor, nu-și mai regăsește matca sa, când faptele sale în istorie străluceau. Se urmărește dispariția noastră? Drumul salvator e unul singur. Întoarcerea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pământul copiilor, copiilor voștri, apărat de veacuri cu sânge și morminte. Înstrăiarea lui e profanare. Pământul înseamnă viață. Pământul e Metropola cu zidiri mărețe prin care se afirmă un neam dincolo de granițele sale. Azi, ca și ieri, pământul românesc e pândit de multe hoarde nesătule. Cei care ne conduc acum au fabricat legi prin care tot străinul poate cumpăra nelimitat pământ românesc și slujesc pe străin, în loc să slujească pe cei care i-au ales, mințindu-ne cu slogane perfide, împingându ne
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și pridvor, Păianjeni zăbreliră și poartă și zăvor. Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc De când luptară-n codru și poteri și haiduc. În drumul lor spre zare Îmbătrâniră plopii. Aci sosi pe vremuri bunica-mi Caliopi. Nerăbdător bunicul pândise de la scară Berlina legănată prin lanuri de secară. Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, și din berlină Zări subțire-o fată În largă crinolină. Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac, Bunicul meu desigur i-a recitat
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
legată de timpul aflat În eternă trecere. Aspirând prin iubire la eternitate, tânăra pereche va rămâne neschimbată doar „În ștersele portrete” din galeria cu tablouri de familie de „pe perete”. Ceea ce, paradoxal, se păstrează vii sunt gesturile fulgurante: „Nerăbdător, bunicul pândise de la scară / Berlina eleganată prin lanuri de secară..." „...și din berlină / Sări subțire-o fata În larga crinolină”... „Privind cu ea sub lună... / Bunicul meu desigur i-a recitat...” „Ea-1 asculta tăcută...” Aceleași gesturi, sunt repetate de o nouă pereche
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de când era flăcău, măritată Între timp cu George Bulbuc, cel care dorea să se căsătorească cu Ana. Ajuns În curtea lui George Bulbuc, Într-o noapte, Încredințat fiind de Florica de faptul că acesta era plecat la pădure, Ion este pândit de George și omorât cu sapa. Averea lui Ion a trecut astfel În posesia bisericii, spre marea supărare și revoltă a lui Vasile Baciu. Se spune că „Ion” de Rebreanu este „romanul satului transilvănean” pentru că universul acestuia se raportează la
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
drumul să se Învârtească singure, țopăie pe loc ridicând tălpile, Își ciocnesc zgomotos călcâiele, Își pleznesc tureacii cizmelor cu palmele nădușite...” În continuare naratorul Înregistrează grupul fetelor nepoftite la joc, al babelor care-și admiră odraslele și al copiilor, care pândesc poalele fetelor. Scena este semnificativă și pentru realitatea adânc diferențiată a satului. Astfel, Într-un grup stă primarul Ștefan Hotnog, un chiabur cu burta umflată, și câțiva bătrâni fruntași. Pe alături, ca un câine la ușa bucătăriei, trage cu urechea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Stănică Rațiu e și el cu ochii În patru. Moș Costache Își revine, pentru puțină vreme, datorită unei Îngrijiri mai atente, la intervenția lui Felix, dar urmează un alt atac și rămâne paralizat. Aglae se reîntoarce și reia supravegherea, dar, pândind un moment când bătrânul rămăsese singur, Stănică Rațiu Îi ia banii ascunși sub salteaua patului de suferință și se face nevăzut. Pierderea banilor i-a provocat bătrânului un puternic șoc și așa și-a dat duhul. Moartea lui moș Costache
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dezvoltă planul secund și sporește ambiguitatea textului. Grădina „țigăncilor” se constituie În contrast cu lumea din care vine Gavrilescu, „neașteptată, nefirească răcoare”, provocându-i un „infinit sentiment de tristețe”. Eroul este Întâmpinat de o fată care Îl aștepta „parcă ascunsă de mult pândindu-l”, iar baba, ca miticul Cerber, trăiește În afara timpului. Toate acestea nu sunt semne ale unei schimbări existențiale pentru Gavrilescu. El nu sesizează trecerea Într-un alt plan nici când pătrunde În bordei. Nici când este pus În fața probelor de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lumii, un spațiu visceral, unde totul nu este altceva, decât o „veșnică mistuire”, o luptă necontenită unde „peștele mare Înghite peștele mic”. Iona, aflat În interiorul peștelui uriaș, comentează În spiritul poeziei lui Marin Sorescu. Apa devine un simbol al existenței, pândită de un șir nesfâșit de capcane: „Apa asta e plină de nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi, peștii, Înotăm printre ele atât de repede, Încât părem gălăgioși. Visul nostru de aur e să Înghițim una, bineînțeles, pe cea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]