4,130 matches
-
-i fumege turul pantalonilor. După scandalul acela, popa a fost pus la popreală și trimis fără prea multă judecată să sape la canal, detenția politică pe vremea aceea, știa toată lumea, fiind ceva de groază. De aceea cârțoroșenii noștri, ca să nu pățească ce-a pățit popa Nodea, nu prea mai îndrăzneau să întindă pelteaua. Cînd discutau cu «tablagiii» de la miliție, o lăsau mai moale și semnau hârtia ce li se punea sub nas. Așa a semnat atunci și popa Ilarie cererea, predând
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pantalonilor. După scandalul acela, popa a fost pus la popreală și trimis fără prea multă judecată să sape la canal, detenția politică pe vremea aceea, știa toată lumea, fiind ceva de groază. De aceea cârțoroșenii noștri, ca să nu pățească ce-a pățit popa Nodea, nu prea mai îndrăzneau să întindă pelteaua. Cînd discutau cu «tablagiii» de la miliție, o lăsau mai moale și semnau hârtia ce li se punea sub nas. Așa a semnat atunci și popa Ilarie cererea, predând geaceului pe baza
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
importantă -, iar apoi îl spoia pe tot corpul, spunînd că-i face bine ; Dănuț nu înțelegea și începea să plîngă, supărat că nu mai era general și că fusese păcălit - cu toate acestea, data următoare se lăsa iarăși înșelat și pățea la fel. Tot atunci, la Techirghiol, tatăl se în tîlnise cu un prieten, coleg de serviciu, și stătea tot timpul de vorbă cu el. Dănuț făcea plajă „la bărbați“ împreună cu tatăl său și cu colegul, și cum cei doi întîrziau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe toți în autocar și ne-a spus la microfon că am făcut o prostie foarte mare : nu aveam voie să ne ducem la ăia, că nu trebuie să avem relații cu străinii. Că nu numai ea putea s-o pățească, dar și noi, la o adică ! Una peste alta, tot timpul excursiei a existat o dovadă certă, imposibil de ascuns, a relațiilor nostre cu străinii : în autocarul nostru mirosea numai a parfum de trandafiri. ...Ultimul din lista de muzee vizitate
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
el răspunse că mîine îl va avea. Însă nici ziua următoare Aurora nu veni cu el pe-afară. Dănuț se supără, strigă la ea să-i dea inelul și o ame nință că, dacă nu i-l dă, o va păți ! Aurora se uita în pămînt, iar zîmbetul îi dispăruse cu desăvîrșire. Ori cum, pe Dănuț nu-l mai interesau acum chestiile astea - nici nu l-au interesant vreodată ! Să facă bine să aducă odată inelul ăla, că s-a săturat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
viață, iar el era numai ochi și urechi. Daniel avea nevoie de aceste sfaturi, mai ales acum, cînd, fiind pe cale să termine liceul, trebuia să plece în armată, la o armă destul de periculoasă, unde se auzea că poți s-o pățești rău de tot. În paran teză fie spus, bunica era foarte mulțumită de situație și se opusese prin orice mijloace ca părinții să aranjeze ceva pentru fiul lor. Astfel stăteau cei doi în sufra gerie, într-o armonie care începuse
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în prima zi de școală i s-a constatat lipsa, în aceeași zi s-a înființat învățătorul care avea clasa I la poarta părinților, cerându-le lămuriri de ce nu și-au trimis mezinul la școală. C-o fi, c-o păți, că-i laie, că-i bălaie, părinții nu au avut încotro și, a doua zi, în cămeșuță și izmănuțe curate, desculț, cu picioarele bine spălate dar pline de zgârieturi, purtând în spate o tășcuță de la frații mai mari, împreună cu copiii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Haret! Ar fi mizerabil să legi de ideea unui om, ideea de o prostituată, așa netam, nisam! Dar în realitate nu e nimica, e un mic calambur, tras de păr ca vai de el și cititorul se întreabă: "Ce-au pățit băieții". Văd că se sfârșește coala și ar fi păcat să mai lungesc vorba și pe altă coală. Atât voi mai spune, că d-nii autori și regret aceasta au luat fărimituri din Moftul Român, Zeflemeaua, Din fuga condeiului, etc., și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prefer o țigară de mahorcă proastă, uneia combinată din capete de specialitate culese la Tufli". Și-o mai fi aducând aminte solitarul cu figura de Crist îmbătrânit de ieșirea aceasta a sa contra "băieților" despre care se-ntreba "ce-au pățit"? De ieșirea aceasta, puțintel nedreaptă, cel puțin prin intransigența ei, prin tonul ei, prin violența ei? Probabil că da. Nu de conținut însă, pe care azi ar șovăi, cred, de a-l semna, tot așa cum eu însumi, ca și nefericitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dădusem să scriu în felul lui Pella, în tonul și în spiritul lui, mă făcea să nu-i pot accepta nici conținutul nici forma. Articolul a plecat dar fără semnătură. * Câteva zile mai târziu, la Iași, pe stradă, "ce-ai pățit?" mă întreabă ironic un cunoscut. "De ce l-ai încolțit așa pe Marghiloman?" Am bănuit îndată cam la ce se raportau întrebările acestea și cercetând puțin mai târziu la redacție, iată ce am aflat. Cunoscându-mi scrisul, redactorul care a primit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un pictor naiv are nevoie, căci lucrările lui trebuie să fie văzute de publicul larg. Mi-am adus aminte de faptul că eu când fac un tablou nou și e gata, îl trimit la expoziții, spre a fi cunoscut. Am pățit de mai multe ori faptul că cineva l-a văzut înainte să iasă din casă, și a vrut să-l cumpere. Dar răspunsul a fost invariabil: Încă nu e de vânzare! Știu că vom fi foarte criticați din nou, mai
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la suprafață. Gerhard a plonjat în apă ajungând exact în spatele meu, m-a prins de păr și m-a împins, ajutându- mă astfel să înot spre mal. Cei de pe mal au tras o spaimă groaznică. Siegfried plângea. Ce am pățit de fapt? Atingând fundul apei mi-am dat seama că e moale, ca nisipul mișcător. Atunci am încercat să țâșnesc spre suprafață, dar am uitat să expir aerul din plămâni iar la suprafață am încercat să inspir aer. Cum să
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
făcut o fotografie de grup în amintirea primului an de gimnaziu. Așa am început vacanța de vară cu gândul că iarăși o să am probleme la călcâi dar, de data aceasta am scăpat. Dacă nu am avut probleme cu piciorul am pățit alta. Era în timpul cireșelor coapte și unul din colegii de trupă Toni avea cincisprezece cireși care aveau un timp de coacere de o lună, deoarece erau de soiuri diferite. Intrau în pârg la mijlocul lunii iunie și ultimele cireșe se coceau
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
toți am început să folosim o propoziție ce se năștea în acel moment „Naiva e în picioare!”, urmată de un ropot de râs. Unui singur tablou care prezenta o grafică i s-a crăpat sticla, în rest nimic nu au pățit micile capodopere, ce recunoscuseră în final că Arta naivă e mai presus, aplecându-se la pământ, rămânând în acea poziție fața de rivala lor. Alba Iulia 1999 Totul a rămas așa la cerința domnului Comșa, invitându-ne pe toți la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fost singura lucrare care s-a vândut din expoziție. Mult timp colegii aveau o expresie nouă când era vorba de a fixa prețul la lucrările ce urmau să fie expuse: „Pune preț cât mai mare, ca să nu o vindem, ca să pățim ca Iftinchi.” Anul 2001 a fost unul din anii cei mai benefici pentru activitatea mea. La începutul anului, în luna martie a fost debutul meu în pictură la expoziția „Salonul de primăvară al Artei Naive”, ediția a X-a, desfășurată
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
văd că ești singură și trebuie să te protejez, trebuie să ai un spate acoperit. Sunt mulți delincvenți pe aici. - Mă apăr și singură! - Am văzut cum te-ai apărat de agentul de poliție. Dacă nu interveneam eu cine știe ce puteai păți. Nu înțeleg de ce mă urăști. Abia ne-am cunoscut. - Ți-am mai spus o dată, de câte ori vrei să-ți repet? Nu ești genul meu. Găsește-ți o persoană de vârsta ta, de condiția ta. Nu vreau s-o iau de la capăt
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bucureșteni este reală sau jucată. Dacă ești provincial, ești o victimă sigură : taximetriștii te duc pe rutele cele mai ocolitoare cu putință, pretextând însăși bulibășeala (reală) a traficului din Capitală Iar dacă ești bucureștean get-beget, dar neatent la rută, poți păți același lucru ; în orice caz, nici unul dintre șoferi nu oprește aparatul de taxat atunci când, din vina lui, te ocolește de te amețește ! Nu o face nici șoferul nostru, desigur. Din fericire, din clipa în care o cotește spre Fabrica de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la papion și smoking, deși pe invitație scria clar ținută de gală), că nu e ca la Oscaruri (nici nu și-a propus !), că la Oscaruri nu se dau atâtea premii unui singur film (fals !), c-o fi, c-o păți, și patati, și patata... E clar, bucuria altora îl indispune pe român. Iar dacă, în plus, bucuria presupune a răsplăti munca unor artiști, indispoziția aceasta capătă un oarece iz persistent de egalitarism vulcanizat. Concluzia ? Elitismul dăunează grav sănătății poporului, iar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mine... De ce?! tresare Ion. Crezi că-s bolnave? Încep să rîd, sincer, bine dispus. Îți amintești cum îți făceam eu cîndva penicilină? îl întreb. Du-te, mă, naibii! Bate-n lemn... Mai bine fă-ți tu cruce că n-ai pățit ceva. Abia de curînd am aflat că atunci cînd faci o injecție, după ce bagi acul, întîi trebuie să aspiri, să te convingi că n-ai nimerit în vreun vas de sînge... Și tu nu aspirai?! De unde? Mi-a spus sora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Nu trebuia să-i dai! sare cu gura către Lidia doamna Petrache. Să nu-l mai văd pe aici! Ducă-se naibii de... Ia vă rog! o oprește Lidia. N-aveți nici o dovadă că el e vinovat de ce-a pățit Silvia. Vezi să n-o pățești și tu la fel, intră în vorbă inginera Mugur. Mugurel, vezi-ți de treaba ta! o pune la punct Lidia. Dacă Vlad e vinovat în cazul Silviei, atunci, după ce a intrat la închisoare Silvia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu gura către Lidia doamna Petrache. Să nu-l mai văd pe aici! Ducă-se naibii de... Ia vă rog! o oprește Lidia. N-aveți nici o dovadă că el e vinovat de ce-a pățit Silvia. Vezi să n-o pățești și tu la fel, intră în vorbă inginera Mugur. Mugurel, vezi-ți de treaba ta! o pune la punct Lidia. Dacă Vlad e vinovat în cazul Silviei, atunci, după ce a intrat la închisoare Silvia, de ce soții Chirilă, care se împăcau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în accidentul acela de automobil, m-am dus la înmormîntarea ei. Voiam să mă bucur, dar m-am întristat: dintr-un combinat așa mare, veniseră doar zece oameni. "Iată răsplata!", mi-am zis. Există o balanță!... Zi-i ce-am pățit eu, intervine Lupu. Exact! strigă Graur. Uită-te la el, mi-l arată pe inginerul Lupu. A muncit șase ani, începînd din primul an de stagiatură, într-o secție de lingouri mici. În paralel, așa cum faci tu, și-a încropit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe la el ca să mergem împreună la directorul general. De ce? îl întreb. Habar n-am. Probabil vrea generalul să mă scarmene că prea mă ocup de știință în loc să dau o mînă de ajutor la realizarea producției. Ți-am spus ce-am pățit cu vechiul director general, cînd începuse el campania aceea anti-inventatori, cînd nu știa decît un singur cuvînt: "producție", cînd ne considera pe toți inventatorii niște "paraziți de intelectuali", iar eu, realmente, mă feream să-l întîlnesc, de teamă să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mea s-o fi ridicat și-o fi spus că eu mai am o sursă de venituri drepturile de autor pentru lucrările literare achiziționate?! Nu, nu e exclus să se fi întîmplat așa. Îmi vine în minte acum ceea ce a pățit Graur cu fostul director-general: trebuia să fie avansat inginer-principal-doi și să i se mărească salariul corespunzător, dar directorul a anulat în fața lui propunerea de avansare: "Ce-ți trebuie ție "principal-doi"?! Tu cîștigi destul cu invențiile și articolele publicate..." În mintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
transpirație. Doi-doi-zero deschis! Te mai doare spatele? mă întreabă Vlad, arătînd cu privirea spre marginea pupitrului, de care m-a lovit. Azot în amestecător. Mă dor toți mușchii spatelui, cred că fac gripă, îi răspund. Ți se pare. Așa am pățit și eu cînd am pornit Sinteza. Tensiune în filtre? Zece mii. Și la mine tot zece mii. Încep amestecarea. Vlad dă comenzile pentru amestecarea gazelor și introducerea lor în separator. Eu le preiau purificate de separator și le bag înapoi în rezervor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]