3,931 matches
-
apartamente, București, str. Avram Iancu 28. 6181. Petrosincu Nicolae, 13 apartamente, București, Bd. 6 Martie 41. 6182. Psaltidi Efteripi, 28 apartamente, București, Bd. Republicii 86, str. Dr. Felix 66. 6183. Popescu Teodora, 8 apartamente, București, str. 11 Iunie 55. 6184. Păscu Neculai, 5 apartamente, București, str. Știrbei Vodă 130. 6185. Palade Providentia, 24 apartamente, București, calea 13 Septembrie 41-43, Bd. Gh. Coșbuc 83-84, Vasile Lascăr 183. 6186. Petrescu Aretia, 8 apartamente, București, str. St. Mihăileanu I. 6187. Pârvulescu Stanciu, 8 apartamente
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Ritta, 6 apartamente, București, str. Valjan 6. Galați, str. G. Caramfil 75. 7301. Scuhut Valentina, 3 apartamente, București, str. Frumoasă 33, str. Făgăraș 36. 7302. Stanciulescu Gheorghe, 10 apartamente, București, str. Berzei 12, str. A. Popov 98. 7303. Stoenescu C. Păscu, 10 apartamente, București, calea Dudești 196. 7304. Subasescu I. C-tin, 11 apartamente, București, str. Vasile Toneanu 52; 50; Cățelu 1A; Cal. Dudești 231; 7305. Șoc. Semănătoarea, 11 apartamente, București, Calea Dorobanți 59. Roșiorii de Vede, str. Lt. Dogeanu 18
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
patru s-au întâlnit în Piața Iosefin și au hotărât să tâlhărească o persoană la întâmplare pentru a face rost de bani. S-au urcat într-o mașină și, în apropiere de Topolovăț, au văzut pe câmp un cioban care păștea oile. Când omul s-a apropiat de ei să vadă ce doresc, inculpații l-au luat la bătaie cu pumnii și picioarele, l-au legat cu funii și i-au pus peste față un cojoc. După ce ciobanul a fost imobilizat
Agenda2003-47-03-lege () [Corola-journal/Journalistic/281746_a_283075]
-
element care implica o tentă religioasă și națională într-o situație deja tensionată. Chiar în aceste condiții, România furniza totuși o recoltă bogată pentru export. La începutul secolului al XIX-lea, Principatele puseseră accentul mai ales pe creșterea animalelor, care pășteau în zonele de deal și de munte sau pe pășunile obștești ale moșiilor. Odată cu creșterea cererii pe piețele Occidentului aflate în curs de industrializare, lucrurile s-au schimbat treptat. După 1870, nu mai era disponibil nici un petec de pămînt necultivat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
orașului aveau însă loc de hrană numai 425 locuitori. În Iași, la 1861, din cei 2.384 „mahalagii” cu case în Tătărași numai 300 aveau vite mari. Iar dintre aceștia din urmă, 10 erau proprietarii tuturor oilor (3.025) care pășteau pe imaș. În orașe, distribuția pământului nu s-a făcut în mod echitabil, în funcție de necesități, ci în funcție de suma pe care familiile o avansau eforiei care răscumpăra moșia, așa încât, în cele din urmă, și pământul se concentra în mâna celor înstăriți
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
între 1832-1838, când între meșteșugari au intrat 86 de birnici mahalagii. În Iași, la 1861, dintre cei 2.384 mahalagii cu case în Tătarași numai 306 aveau vite mari. Între acei mahalagii, 16 erau proprietarii tuturor oilor (3.025) care pășteau pe imaș. Vitele erau crescute și îngrășate numai pentru piața orășenească. Distribuția pământului nu s-a făcut într-un mod echitabil, după necesități, ci în funcție de suma pe care orășenii o avansau eforiei, așa încât, în cele din urmă, și pământul se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe care-i învață diferite dansuri". Există lingurari și lăieși, oameni fără Dumnezeu și fără căpătîi. Aceștia din urmă sînt, după Kogălniceanu, cei mai corupți. Ei sînt liberi să se ducă unde vor, plătesc un tribut anual statului și își pasc caii în apropierea satelor. Sclavii particulari aparțin mănăstirilor și boierilor. Ei se împart în două grupe: lăieșii, care au aceeași destinație ca cei ai coroanei, și vătrașii, care locuiesc în majoritate în orașe unde sînt folosiți în casele boierești. Soarta
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
prea puternic pentru a-l perverti sau sufoca; sunt acuzat că aș avea o minte stricată precum cea a unui oarecare Beranardino Telesio din Cosenza. De ce vor ei să ma tundă ca pe o oaie și să mă facă să pasc în tot locul? În mânăstire iau naștere două facțiuni opuse: una e fascinată de tânărul dominican din Stilo, cealaltă îl urăște, îl spionează, îl dușmănește, încearcă să-l elimine. El își vede de treabă, ca de obicei, studiind cu multă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de departe sosirea unui străin, le pricep intențiile, se pitesc în poziții strategice ca să poată vedea și, mâncând roșcove, își tot închipuie tot felul de atacuri și prădăciuni sau puțin probabilele lor fapte de eroism. "O să vină străinii să vă pască turmele": fără să cunoască Biblia, presimt vorbele lui Isaia, căci Natura este cea care îi învață, oferindu-le primele rudimente de cunoaștere. Sosind eu în apropierea unor sate, le simțeam ochii ca pe tot atâtea săgeți. Mă întorceam surâzând și-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mâinile uriașe, Geronimo răspundea judecătorilor cu demnitate, fără să se intimideze: Fiul meu a făcut ceea ce a dorit Dumnezeu. Atunci destinul e cel ce împlinește lucrarea omului? Eu nu știu ce-nseamnă destin, știu că preotul ținea mult la el, știu că păștea caprele, nu se amesteca în treburile altora și-și pierdea serile la lumina candelei răsfoind câteva cărți mari cât o cărămidă. Dar despre conjurația împotriva Împăratului? Împăratul? Cine-o mai fi și ăsta? El i-a ajutat mereu pe cei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
este deținătorul absolut al cheilor din Împărăția Cerurilor (are toată puterea în cer și pe pământ); este Domnul Domnilor și Împăratul Împăraților, "ca și cel căruia îi ține locul, dacă nu cu puterea directă, măcar din pricina păcatului (ratione peccati) care paște pe cei ce folosesc puterea pământească"19. Întrucât primatul roman nu era la origine decât un primat de prestigiu și de autoritate pe care apostolicitatea nu făcea decât să îl confirme, Biserica primară admitea și alte primaturi: cel al Alexandriei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
știau să se roage lui Isus Cristos, așa cum se rugau și cele mai civilizate popoare ale Greciei: barbarii de orice neam, amasabii care aveau ca locuință carul lor, nomazii care nu aveau o reședință și o casă proprie, sceniții care pășteau oile prin munți. Spre deosebire de aceștia, Origene ne vorbește despre popoarele la care încă nu ajunsese Evanghelia, dându-ne de înțeles că, în unele puncte ale acelor ținuturi, existau deja câțiva creștini: etiopienii care locuiau dincolo de fluviu, serii care făceau parte
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
este cea întâlnită la Garret Hardin (1968). "Tragedia bunurilor comune" la acest autor se referă la faptul că pășunile colective din Anglia medievală erau supra-exploatate, pentru că fiecare cioban încerca să aducă un număr cât mai mare de oi care să pască pe acest teren; de fapt, aceasta nu este proprietate comună, ci o resursă cu acces liber (The Ecologist 1993:13). Bunurile comune nu sunt "anarhice" în sensul că nu ar fi guvernate de reguli. Sunt spații guvernate strict, deseori după
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
tămâiește, la bani se gândește”; „Popa are mână de luat, nu de dat”; „Popa mănâncă și de pe viu, și de pe mort”; „Popa plânge când nu are morți de Îngropat”; „Câte un colac, câte un pitac, popa umple un sac”; „Țăranul paște vaca, și popa o mulge”.) După trei zile, oaspeții se pun la râșniță. (Altfel, există riscul ca aceștia să-și deformeze caracterul, asumându-și o falsă psihologie: fie cea de gazdă, fie cea de găzdaș.) Cine nu poate săvârși un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-atât de rău acum și-atunci era atît de bine..."! Mai afurisită schemă ca asta, măi Octăvele, n-ai tu... Așa că jos cu degetul din tîmplă și atenția mărită la ce se-ntîmplă pe lîngă noi... Orientare... lipeală... învîrteală... Altfel, ne paște sărăcia. Octav: Nea Matei, dar eu citesc prin ziare că... totul e spre bine... și mergem spre foarte bine...! Matei: Pe dracu! Octav: (ia un ziar) Uite, uite ce scrie aici... că macroeconomia s-a stabilizat... că inflația a scăzut
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
observatori acerbi ai realității contemporane" (p. 21) Daniel 1 cîștigă foarte bine din spectacole scandaloase În care atacă toate tabuurile etice și politice ale epocii, așa cum face mereu scriitorul. Titlurile sînt șarjate, teribiliste, ca de pildă: Preferăm tîrfele palestiniene" sau "Paște-mi fîșia Gaza!" Cinic și totuși depresiv, consumator a vreo cinci feluri de anxiolitice, de la Xanax la Tranxene, obsedat sexual și totuși patetic, materialist și totuși străbătut de Întrebari metafizice, Daniel 1 este un bărbat de inteligență peste medie, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
asemenea celor precedente, dar cu mai multă meditație și poate mai gravă, mai metaforic exprimată prin cultivarea simbolului, a alegoriei, a parabolei. "Cerbul invizibil" reprezintă aspirația noastră spre absolut: "unde calcă el nu se cunoaște./ Numai umbra lui în lună paște". Balada "Cerbul invizibil", scrisă în 1962 și publicată în 1974, pare a fi fost cizelată-n timp, pentru că îi lipsește epicul cu desăvârșire. Am mai putea cita "Hercule ridicând cerul pe umeri", "Măria sa puiul de cuc", "Orologiu de gheață", "Don
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
alte începuturi; este o vreme de "Simetrii", o continuă stare de echinox, în care vechimea adâncă se confundă cu prezentul luminos. "Bărbați tineri, vremea îi face urmași bătrâni, cu barbă, pletoși și vagi ca magii, din veșnicie scoși./ Fără harnașamente pasc murgii triști prin iarbă/ Lovind copite-n osul albit și lins de ploi./ Iar pruncii beau din lapte istorii și balade/ În cartea de citire cu umbre de eroi/ Și paginile toate urcate în baricade." Vibrația poemelor lui Al. Andrițoiu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Care vor cădea". Șerpii, caii, nisipul, sabia, pașii, ochii, ierburile sunt motive care apar obsesiv în volum și se constituie ca pretexte ale unor atitudini reflexive, tensionate de neliniște: "Cum rupe calul din iarbă./ Prin ierburi cum trece copita./ Mă paște neliniștea!" În volumul "Legile pământului" (1973) aduce istoria așa cum o cunoaștem din cronici: " Printre felii de argint/ Iată eu mă trec citind/ cu un ochi înmărmurind/ la ce-a fost călătorind." La Marin Tarangul formula este folclorică, când vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aloc uri este un fel de "Mioriță" modernă: "Loc sfânt loc străvechi/ piatră căzută din lună,/ pentru că în loc de inimă/ Ștefan cel Mare, Domnul/ Ținea de ibovnică/ Un inel și un miel/ și un ciobănaș subțire/ și-o turmă de oi/ păscută-n zăvoi/ și vrea doi dușmani/ mult mai ortomani/ la apus de soare/ vrând să mi-l omoare/ nu pot să-l omoare." În poemul al IX-lea, Nichita se definește pe sine ca poet: era menit de ursitoare: Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nivel de jertfe deveni/ Crucificându-se pe sine". Creația este sacră, poetul oficiază ca un mare Preot: graiul "e timpul în care ni s-a dat/ Să fiu un mare preot sfintelor cuvinte/ Să le cunosc cu râvnă, să le pasc/ În iarba deasă de printre morminte" ("Marele preot"). Cuvântul însuși este primordial și obsesiv, se confundă cu elementele creației, biblic, cu însuși Creatorul: "La început a fost pustia/ și în pustie era vânt/ și-n vânt ardea ascuns cuvântul/ și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
timp. "Via Dolorosa. Durează chinul până/ Ai dispărut și din zbuciumul mării/ Primordiale apar primele țărmuri neînchipuite./ Prea Puternic îi să vorbești celui ce-o ascultă./ Din Pustie-n Pustie profet pe profet s-a trimis/ Urmele lor le mai paște corbul ieșit din/ Arcă întâi și neîntors și columba blândă/ Cu ramura verde întoarsă vestind un Nou început". Căutarea absolutului devine sensul existenței cu ideea că Absolutul i se refuză. Poetul devine un intrus, un alungat al cetății: "Dar ies
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
context, marea taină a lumii, taina nașterii, o cunoaște doar mama care strânge pânzele de semințe, apa de lângă icoana peste care citea din cărțile vechi. Lumea satului este plină de mister, pentru că: "cocoș nu cântă, femeie nu plânge,/ unde nu paște cal și nu se împreună pasăre în țara cu patruzeci și unu de bobi și patruzeci și unu de frați" ("Firul Ariadnei"). Satul capătă trăsături fabuloase, obiectele au alte contururi, ele poartă ascuns un "ce" misterios care dăinuie din timpuri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o luptă cumplită: "A mia oară poarta mi s-a făcut de gheață,/ A mia oară caii mi-au înghețat în grajd,/ Mă scoți ca pe-o epavă de os la suprafață,/ Cu buze gri de înger nebun, apoi mă paști"/. Problema existenței este larg dezbătută. Asistăm la gigantizarea individului pe măsura epocii. Gigantizarea omului se înscrie pe linia expresionistă, intrată în poezia românească prin Aron Cotruș, care a avut ca model pe Blok și Maiakovski. Aduce ideea de sacrificiu al
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lui T. Pamfile: "este știma blestemată... sunt duhurile comorilor ce le au în stăpânire cu legământ de la cel ce le-a îngropat" ("Zăcăminte folclorice în literatura română contemporană", Al. Dima). "Sub albastre focuri/ dănțuie comori/ nu mai vrea jăratic murgu-mi pască flori" ("Steaua singurătății"T. Utan). În poezia interbelică motivul apare la A. Maniu și V. Voiculescu. 9 " Acesta e nebunul care aude zurgălăii/ mâncând pământul/ mârâitul de câine al câmpului"("Cartea de nisip", Nicolae Ioana). Adrian Maniu, Tudor Arghezi, V.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]