13,778 matches
-
înregistrându-se o abundență de mijloace retorice și ritmice care pot părea astăzi prea căutate. Omiliile se numără cu siguranță printre cele mai importante dovezi istorice ale culturii literare specifice Romei pontificale. c) Alte opere Are chiar în titlu numele papei așa-zisul Sacramentarium Leonianum, ceea ce înseamnă Cartea tainelor Bisericii romane, datorată lui Leon. Acest Sacramentarium este cea mai veche culegere cunoscută de noi alcătuită din predicile ce sunt rostite în timpul liturghiei la Roma, adică forma cea mai veche a Liturghierului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
într-un manuscris din secolul al șaptelea, păstrat în Biblioteca Capitolară din Verona, și trebuie să fi fost alcătuită tot în secolul al șaptelea, deși alți cercetători cred că ar fi mai veche, adică din secolul al șaselea, din epoca papilor Gelasius al II-lea și Vigilius. Sigur, multe predici din Sacramentarium se aseamănă în multe privințe cu unele predici ale papei Leon, de aceea ne-am putea gândi că papa ar fi fost autorul lor, chiar dacă cel ce a alcătuit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secolul al șaptelea, deși alți cercetători cred că ar fi mai veche, adică din secolul al șaselea, din epoca papilor Gelasius al II-lea și Vigilius. Sigur, multe predici din Sacramentarium se aseamănă în multe privințe cu unele predici ale papei Leon, de aceea ne-am putea gândi că papa ar fi fost autorul lor, chiar dacă cel ce a alcătuit culegerea a trăit probabil într-o epocă mai târzie. Chiar dacă a fost denumit „doctor al Bisericii”, Leon e mai mult un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi mai veche, adică din secolul al șaselea, din epoca papilor Gelasius al II-lea și Vigilius. Sigur, multe predici din Sacramentarium se aseamănă în multe privințe cu unele predici ale papei Leon, de aceea ne-am putea gândi că papa ar fi fost autorul lor, chiar dacă cel ce a alcătuit culegerea a trăit probabil într-o epocă mai târzie. Chiar dacă a fost denumit „doctor al Bisericii”, Leon e mai mult un conducător și un predicator și mai puțin un teolog
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
T. Mariucci, UTE, Torino, 1969; CTP 109, 1993 (Lettere dogmatiche: G. Trettel). Epistolarul lui Leon cel Mare este, așa cum am spus, cea mai însemnată mostră de proză folosită în documentele oficiale întocmite în cancelaria episcopiei din Roma; firește, și alți papi au trimis epistole dogmatice, însă activitatea lor privește mai mult istoria Bisericii și nu istoria literaturii în sens restrâns, și ies din sfera noastră de interes. Vom întâlni câteva în cadrul producției literare din secolul al șaselea. 4. Petru Hrisologul Alături de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adică Petru, supranumit „Hrisologul” („cuvânt de aur”) pentru elocința sa de către abatele Agnello din Ravenna în secolul al nouălea. Născut în Imola de azi, în Emilia, în jurul anului 405, a fost numit (în urma unui vis, spune o povestire hagiografică) de către papa Sixtus al III-lea, prin anul 440, arhiepiscop de Ravenna. În această calitate, a dobândit o atât de mare faimă încât până și ereticul Eutihie, condamnat în 448 de dușmanii săi din Constantinopol, a cerut printr-un tratat care s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ignoră complet existența și producția literară a lui Petru Hrisologul. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 24, 1975; 24A, 1981; 24B, 1982 (A. Olivar). Traduceri: CTP 12, 19902 (M. Spinelli). Alături de cei mai importanți scriitori din cercurile de la Roma - mai precis, din preajma papei - activează în Italia în secolul al cincilea și personaje evident minore care se dedică aproape exclusiv omileticii. Aceste omilii sunt centrate mai ales pe teme morale și pe o exegeză puțin aprofundată a textului sacru; acești predicatori au trăit departe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi rămas inedită și ar fi fost pusă în ordine și publicată mai târziu de Turcius Rufius Asterius, consul din 494. În realitate, și prima redactare în versuri a rămas în circulație cunoscând o anume notorietate; decretul din 497 al papei Gelasius, privitor la cărțile care trebuie acceptate și la cele care trebuie respinse, recomandă cu căldură opera lui Sedulius a cărui faimă a crescut în secolele următoare, devenind în Evul Mediu un exemplu de poezie creștină. Opera în proză respectă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din secolul al șaselea este fragmentarea sa, la fel ca în cazul celei din secolul al cincilea, dar mai accentuată; raporturile culturale dintre regate sunt firave, aproape inexistente; raporturile sunt, eventual, cu caracter practic și politic, așa cum sunt cele dintre papă (de exemplu, Ormisda, Vigiliu sau Grigore cel Mare) și imperiu sau diversele episcopate de la Mediterana (din nou Grigore), însă de un schimb cultural, așa cum avusese loc până în primele decenii ale secolului al cincilea (exact până în epoca invaziilor barbare) nu se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
esență o concesie făcută de Iustinian monofiziților. Ca atare, ajuns la Constantinopol, Facundus s-a apucat să scrie o carte În apărarea celor Trei Capitole (Pro defensione trium capitulorum) care nu era încă terminată atunci când a sosit în capitala imperiului papa Vigilius, în ianuarie 547; opera, compusă din douăsprezece cărți dedicate lui Iustinian, a fost terminată câteva luni mai târziu: oricum, înainte de 11 aprilie 548 când Vigilius, aflat încă la Constantinopol, a respins condamnarea prin enciclica Iudicatum. Într-adevăr, Facundus, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cererea împăratului care a constat într-un rezumat relativ lung al cărții sale abia încheiate. După cât timp s-a întors în patrie Facundus nu se știe. După ce în 553 conciliul reunit la Constantinopol a anatemizat doctrina celor Trei Capitole, iar papa Vigilius după unele ezitări, a acceptat poziția conciliului, Facundus, împreună cu majoritatea episcopilor africani, s-a separat de comunitatea episcopilor orientali și de papa și, ca să justifice această atitudine, a scris alte două tratate. Adresându-se unui „scolastic” necunoscut pe nume
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu se știe. După ce în 553 conciliul reunit la Constantinopol a anatemizat doctrina celor Trei Capitole, iar papa Vigilius după unele ezitări, a acceptat poziția conciliului, Facundus, împreună cu majoritatea episcopilor africani, s-a separat de comunitatea episcopilor orientali și de papa și, ca să justifice această atitudine, a scris alte două tratate. Adresându-se unui „scolastic” necunoscut pe nume Mocianus, care comparase această schismă cu eroarea donatistă și o combătuse bazându-se pe afirmațiile lui Augustin, Facundus a scris o carte Contra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Augustin, Facundus a scris o carte Contra scolasticului Mocianus (Contra Mocianum scholasticum), în care susține că nu Biserica africană devenise schismatică, ci adversarii doctrinei celor Trei Capitole și, în consecință, și ai Crezului de la Calcedon. Facundus a polemizat și cu papa Vigilius și a răspândit opera sa în Africa în 571, ascunzându-se însă într-un loc secret tocmai pentru că, refuzând deciziile conciliului de la Constantinopol, putea fi considerat rebel de către autoritatea imperială. Tot din această perioadă este și Epistola de credință
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
catolicilor din Africa, unde sunt aspru criticați acei episcopi care nu erau dispuși să sacrifice unitatea Bisericii pentru a apăra doctrina pe care Facundus o considera a fi cea justă. Și în această epistolă episcopul de Hermiane continuă polemica cu papa Vigilius și cu succesorul său Pelagius. Ne face plăcere să încheiem această scurtă prezentare generală a doctrinei lui Facundus cu speranța că aceasta își va găsi un cercetător potrivit și cu o judecată a lui Simonetti: „Facundus nu este foarte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
până la cele din 543-544, în timpul cărora imperatorul se lăsase convins de monofiziți. Evenimentele următoare sunt omise din narațiunea lui Liberatus pentru că sunt cunoscute de toată lumea și toți contemporanii săi participaseră la ele. Scrierea trebuie să fi fost compusă după moartea papei Vigilius (în 555) și înainte de aceea a patriarhului Alexandriei, Teodosie (în 566). Scrierea lui Liberatus e simplă și sobră; el povestește pe scurt faptele, fără să treacă sub tăcere propria participare la evenimente. Informația lui se bazează pe surse demne
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
altfel, nu trebuie să uităm că Boethius era un laic și că modul cum aborda el dezbaterea teologică era diferit de cel obișnuit, și așa se face că, la sfârșitul uneia din lucrările sale, el cere diaconului Ioan, devenit apoi papa Ioan al II-lea, să examineze scrierea sa și să o completeze, dacă e necesar, cu elemente de credință creștină („adună la un loc, dacă e posibil, credința și raționamentul”). În tratatul care arată Cum e posibil ca Trinitatea să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și l-a însoțit cu acea ocazie la Roma pe Laurențiu. În 513, a fost numit episcop la Pavia și, datorită faimei pe care și-a câștigat-o, a fost trimis de două ori, în 515 și în 517, de către papa Hormisdas la conducătorul Imperiului Roman de Apus, Anastasius. A murit în 521 la Pavia. Așa cum am spus, la Ennodius poligrafia e mai importantă decât adevărata inspirație. Varietatea preocupărilor sale, cu siguranță superficiale, e dovedită de diversitatea genurilor literare pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Ennodius, cele mai multe, în perioada milaneză, înainte de a fi numit episcop de Pavia, și adresate unor personaje de vază din cercurile de la Roma cu care, evident, el avea strânse legături. Printre acestea pot fi amintiți patricianul Symmachus, socrul lui Boethius, papii Symmachus și Hormisdas. Aceste epistole au fost distribuite în nouă cărți, însă nu de către autorul lor și nici în vremea sa, ci de către primul editor al lui Ennodius, un iezuit din secolul al șaptesprezecelea, J. Sirmondi. Subiectele sunt variate, însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
qui contra synodum scribere praesumpserunt), scrisă în jurul anului 503 împotriva celor care încercaseră să infirme valabilitatea sinodului care îl alesese pe Symmachus ca episcop al Romei; ulterior, episcopul de Milano, Laurențiu, pe care Ennodius îl cunoscuse bine, se desolidarizase de papă: pentru a pune capăt acelor neînțelegeri, intervenise din nou Teodoric care îl obligase pe Laurențiu să fugă. În urma acestor întâmplări, Ennodius a scris Panegiricul pronunțat pentru preaândurătorul rege Teodoric (Panegyricus dictus clementissimo regi Theodorico) pe care l-a recitat cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Teodoric, care l-a adus la curtea sa. Însă câțiva ani mai târziu, Arator ar fi abandonat condiția de laic și s-ar fi convertit la o viață creștină și mai profundă, devenind subdiacon la Bisericii din Roma sub papa Vigilius. În această calitate, și-ar fi compus poemul său epic, pe care îl vom examina acum, dedicat papei în 544 și citit în public, așa cum se obișnuia în cadrul dizertațiilor la modă în timpul imperiului păgân, timp de patru zile consecutive
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de laic și s-ar fi convertit la o viață creștină și mai profundă, devenind subdiacon la Bisericii din Roma sub papa Vigilius. În această calitate, și-ar fi compus poemul său epic, pe care îl vom examina acum, dedicat papei în 544 și citit în public, așa cum se obișnuia în cadrul dizertațiilor la modă în timpul imperiului păgân, timp de patru zile consecutive în Biserica San Pietro in Vincoli unde a avut mare succes. După acest moment, nu mai avem alte informații
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
alte informații despre Arator. Așadar, Arator a scris un poem epic, Faptele Apostolilor (De actibus apostolorum), divizat în două cărți. Poemul e însoțit de trei epistole în versuri cu funcție de dedicație: una e adresată unui binevoitor abate Florian, a doua papei Virgilius căruia poetul îi încredințează manuscrisul său, iar cea de-a treia este trimisă unui important funcționar din Roma, unui anume Partenie, nepot al lui Ennodius; este scrisoarea amintită mai sus în care poetul evocă propria tinerețe petrecută la Ravenna
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pare să fie un fel de „Armonie a Evangheliilor”, oarecum asemănătoare cu ceea ce făcuse Tațian în Diatessaron (vol. I, pp. ???-???). Beda amintește și de un tratat Despre Paște (De Pascha) al lui Victor, din care s-au păstrat numai fragmente. Papii din secolul al șaselea - în mod similar, dar într-o măsură mai mare decât cei din al patrulea și al cincilea - ne-au lăsat epistole cu conținut dogmatic care, cu siguranță, la nivelul detaliilor, sunt mai interesante pentru istoria creștinismului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
măsură mai mare decât cei din al patrulea și al cincilea - ne-au lăsat epistole cu conținut dogmatic care, cu siguranță, la nivelul detaliilor, sunt mai interesante pentru istoria creștinismului decât pentru istoria literaturii creștine. Oricum, merită măcar amintite: de la papa Symmachus (498-514) ne-au rămas zece epistole (cf. PL 62, 49-80); Hormisdas (514-523) a scris foarte multe consacrate așa-zisei „schisme acaciene” (PL 63, 367-526); Felix al IV-lea (526-530) este autorul a patru scrisori (PL 65, 11-16); Ioan al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al IV-lea (526-530) este autorul a patru scrisori (PL 65, 11-16); Ioan al II-lea (532-535) a scris cinci (PL 66, 11-26); Agapetus (535-536) e autorul a șapte epistole; iar cel mai important și mai prestigios dintre toți este papa Vigilius (537-555) pe care l-am întâlnit de mai multe ori până acum și care era preocupat de controversa celor Trei Capitole (PL 69, 15-328). În cadrul controverselor privitoare la problema celor Trei Capitole, alături de papa Vigilius s-a aflat nepotul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]