4,611 matches
-
timpuri pînă în 1821 (46). De mult interes s-a bucurat, în această perioadă, cercetarea asupra gîndirii pedagogice din România, relevîndu-se relația dintre evoluția școlii și a teoriei despre educație, contactul cu mișcarea pedagogică mondială, elementele de originalitate din scrierile pedagogilor români, atitudinea lor față de marile tendințe din pedagogia universală (47). Au fost elaborate studii asupra presei pedagogice din trecut (48), asupra unora din reprezentanții de seamă ai mișcării pedagogice (exponenții generației de la 1848, C. Dimitrescu-Iași, G. G. Antonescu, O. Ghibu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
VERZA), pedagogia familiei (CORNELIA DIMITRIU, VALENTINA LICIU), pedagogia învățămîntului superior (ȘTEFAN BÂRSĂNESCU, STANCIU STOIAN, G. VĂIDEANU, V. BUNESCU, I. BONTAȘ, V. NICOLESCU, N. SACALIȘ etc.). 18 ȘCOALA ȘI PEDAGOGIA ÎN CONFRUNTAREA CU VIITORUL Tot mai conștienți de accelerarea istoriei, unii pedagogi din a doua jumătate a acestui secol și-au pus problema posibilității unor prospecțiuni în viitor, menite să ofere predicții pertinente pentru educația din deceniile următoare. Ideea unei pedagogii prospective o întîlnim la GASTON BERGER încă din deceniul al cincilea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
problema posibilității unor prospecțiuni în viitor, menite să ofere predicții pertinente pentru educația din deceniile următoare. Ideea unei pedagogii prospective o întîlnim la GASTON BERGER încă din deceniul al cincilea al secolului XX (1). Ea a fost preluată de numeroși pedagogi (G. MIALARET, B. SCHWARTZ, CH. HUMMEL, T. HUSÉN, B. SUCHODOLSKI etc.), deși unii i-au refuzat orice credit. S-a obiectat tendinței prospectiviste că, vizînd viitorul cu extrem de multe elemente imprevizibile nu poate avea un caracter științific. Alteori, s-a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
25 de ani, iar studenții între 18-24 ani se aflau în minoritate. În viitor, se va manifesta o mai mare flexibilitate față de frecventarea școlii; va deveni posibilă, la nivelul școlii de toate gradele, frecvența parțială (5 bis). Se pare, apreciază pedagogul suedez, că ținînd seama de realitățile deceniului al noulea, extinderea utilizării noilor tehnologii nu va face să scadă numărul cadrelor didactice; în prezent devine tot mai puternică opinia potrivit căreia elementul esențial al educației îl constituie interacțiunea dintre indivizi, dintre
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cercetătorii psihologi și sociologi nu au putut fi aplicate întocmai în domeniul educației, fără anumite riscuri, cu atît mai mult cu cît ele nu au fost întotdeauna elaborate cu intenția de a primi o utilizare pedagogică. A revenit, de aceea, pedagogilor sarcina adecvării ipotezelor psihologice și sociologice la obiectivele educației contemporane. După cum s-a văzut, unii pedagogi francezi, adoptînd necritic idei psihosociologice ,,en vogue" au dus teoria pedagogică aproape de impas. Pedagogi de prestigiu ai secolului XX mai ales cei din a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cu atît mai mult cu cît ele nu au fost întotdeauna elaborate cu intenția de a primi o utilizare pedagogică. A revenit, de aceea, pedagogilor sarcina adecvării ipotezelor psihologice și sociologice la obiectivele educației contemporane. După cum s-a văzut, unii pedagogi francezi, adoptînd necritic idei psihosociologice ,,en vogue" au dus teoria pedagogică aproape de impas. Pedagogi de prestigiu ai secolului XX mai ales cei din a doua parte a sa au fost tocmai aceia care au oferit noi criterii de integrare, într-
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de a primi o utilizare pedagogică. A revenit, de aceea, pedagogilor sarcina adecvării ipotezelor psihologice și sociologice la obiectivele educației contemporane. După cum s-a văzut, unii pedagogi francezi, adoptînd necritic idei psihosociologice ,,en vogue" au dus teoria pedagogică aproape de impas. Pedagogi de prestigiu ai secolului XX mai ales cei din a doua parte a sa au fost tocmai aceia care au oferit noi criterii de integrare, într-o structură relativ echilibrată, a numeroaselor inovații (din filosofie, psihologie, sociologie, biologie etc.) privind
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Educația prin sine însuși. Chestiuni de învățământ și educație, Ed. Librăria școalelor, București, 1916. 14. Ion Găvănescul a fost profesor la Universitatea din Iași, în urma transferării lui C. Dimitrescu-Iași la București (1888), unde a funcționat pînă în 1932. Este primul pedagog român care a publicat ample lucrări de sinteză cu caracter pedagogic, aspirînd spre elaborarea unui sistem de educație. Dintre scrierile sale amintim: Curs de pedagogie generală (1899), Didactica generală (1921), Pedagogia generală (1923), Curs de istoria pedagogiei, 3 volume (1902-1007
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
scrierile sale amintim: Curs de pedagogie generală (1899), Didactica generală (1921), Pedagogia generală (1923), Curs de istoria pedagogiei, 3 volume (1902-1007), Ideile pedagogice ale lui J. Locke ș.a. 15. I. GĂVĂNESCUL, Amintiri. Momente și siluete, Casa Școalelor, București, 1944. 16. Pedagogul ieșean și-a susținut doctoratul în filosofie, la Berlin, cu o lucrare ce trata gîndirea pedagogică a lui J. Locke (Versuch einer zusammenfassenden Darstellung der pädagogischen Ansichten J. Locke's, 1887). 17. C. NARLY, Opera pedagogică a profesorului Ion Găvănescul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
vezi 2), în literatura pedagogică românească interbelică pe această temă au mai apărut: ILIE POPESCU-TEIUȘAN, Pedagogia comunităților de muncă, Editura Ramuri, Craiova, 1940; C. NARLY, Metode de educație, Casa Școalelor, București, 1943. 16. JAQUELINE CAMBON, RICHARD DELCHET, LUCIEN LEFÈVRE, Antologia pedagogilor francezi contemporani, E.D.P., București, 1977. 17. L'imprimerie à l'école, 1927; L'éducation du travail, 1947; Les techniques de l'école moderne, 1961 etc. Les Dits de Mathieu, une pédagogie moderne de bon sens etc. 18. "L'Éducateur", Freinet
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în "Esprit", nr. 12, 1970. 7. CH. BAUDELOT, R. ESTABLET, L'École capitaliste en France, Maspero, Paris, 1972. 8. S. BOWLES and H. GINTIS, Schooling in capitalist America. Educational reform and the contradictions of economic, Basic Books, New York, 1976. 9. Pedagogul suedez Torsten Husén (Cf. The school in question, Oxford University Press, 1979, p. 28) apreciază că cercetările lui Bowles și Gintis sînt "cea mai vastă și comprehensivă tentativă de interpretare marxistă a funcționării școlilor în societatea capitalistă". Cf. și LAZĂR
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Colin, Paris, 1994. 27. C. ROGERS, Freedom to learn, 1969. 28. C. ROGERS, Les groupes de rencontre, traducere din limba engleză de DANIEL LE BON, prefață de A. DE PERETTI, Dunod, 1973. 29. JAQUELINE CAMBON, R. DELCHET, L. LEFÈVRE, Antologia pedagogilor francezi contemporani, traducere de CONSTANTIN URMĂ, E.D.P., București, 1977. 30. JEAN-PIERRE BIGEAULT și GILBERT TERRIER, L'illusion psychanalitique en éducation, P.U.F., Paris, 1978. După opinia acestor autori, educația nouă a avut dintotdeauna elemente de psihanaliză (spontaneitatea spun ei
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
1980 ș.a. 50. ERMONA ZAHARIAN, Pedagogia românească interbelică, E.D.P., București, 1971; STANCIU STOIAN, Pedagogia română modernă și contemporană, E.D.P., București, 1976; ION GH. STANCIU, O istorie a pedagogiei universale și românești pînă la 1900, E.D.P., București, 1977. 51. CAROL GÖLLNER, Pedagogi germani progresiști din România. Curente și concepții, E.D.P., București, 1969. 52. Nu au fost incluse cursurile editate pe plan local. 18. Școala și pedagogia în confruntarea cu viitorul 1. Cf. GASTON BERGER, Omul modern și educația sa, E.D.P., București, 1972
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
De la condiția ancilară, funcționărească, de simplă unealtă a politicului, la care fusese redus, dascălul e chemat acum la misiunea lui adevărată, aceea de luminător al comunității în care trăiește. Cine să cunoască mai bine adevăratele trebuințe sociale decât învățătorul, profesorul, pedagogul? Acest început de nou an școlar, întâiul după abolirea intempestivă a dictaturii, ar trebui să afle corpul didactic într-o dispoziție favorabilă marilor reforme de care societatea noastră are nevoie. Nimic mai util, poate decât să ne reamintim momentul când
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și încă plin de resurse pentru cel care caută în trecut sugestii ameliorative. El înseamnă a completa activitatea instructiv-educativă din școală cu societăți de tot felul, cooperative, bănci populare etc., menite a-i strânge laolaltă pe săteni, fie aceștia țărani, pedagogi, preoți, pentru a le proteja interesele și a stimula accelerarea dezvoltării sociale. Înapoi la Haret nu e deci o invitație retrogradă sau utopică, ci una capabilă a sprijini efortul de limpezire a clipei de față. Cronica, XXV, 38 (21 septembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
omenia, atitudinea paternă față de noile generații. El trebuie să fie mereu un "exemplu de virtute, de moralitate, de modestie". Căci e modelul la care se raportează cei din jur, funcția lui socială comportă gravitate. De unde concluzia "peregrinului transilvan", el însuși pedagog de elită: "Vai învățătorul care dă ocaziune de scandal, vai învățătorul fără conștiință, vai învățătorul mercenar! Ministerul (adică serviciul n.n.) învățătorului e iremunerabil, e fără preț!" Se poate spune că nu există un apelativ mai cuprinzător, mai prestigios, de vreme ce chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ar cuveni să ni-i dorim mereu. Fiindcă biserica, școala și justiția sunt așezăminte indispensabile în orice moment din istoria unei comunități, cu atât mai mult într-o perioadă de intempestivă înnoire. Convorbiri literare, 31 octombrie 1990, p. 5 DEMNITATEA PEDAGOGULUI În împrejurările de acum, când totul pare că se află sub semnul urgenței, nimic nu e mai important decât să se pună de acord eforturile desfășurate în sfera materială cu ceea ce se întâmplă în registrul vieții morale. Pe măsură ce ne îndepărtăm
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de profesor, de educator nu e o meserie ca oricare alta. Ea presupune o cunoaștere cât mai deplină a problematicii omului și a unor domenii speciale, dar și vocație, dăruire de sine. Nu ajunge să știi multe pentru a fi pedagog. Nu ajunge nici măcar să fii profesor de pedagogie. Dispoziția de a înlesni autocunoașterea, de a intermedia o bună întâlnire cu sine nu e datul oricui. Dar când există trebuie să o întâmpinăm ca pe un lucru de mare preț și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de a intermedia o bună întâlnire cu sine nu e datul oricui. Dar când există trebuie să o întâmpinăm ca pe un lucru de mare preț și să o punem la loc de cinste. Unde e, acum, locul însuși al pedagogului? Din moment ce regimul comunist și-a propus să întoarcă pe dos istoria, el n-a ezitat să facă din om un instrument, cu cât mai docil cu atât mai bine, unul peste care s-a pus, abuziv, eticheta de "om nou
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
peste care s-a pus, abuziv, eticheta de "om nou", ca și cum n-ar fi destul și încă atât de greu să fii pur și simplu om. Vechile norme de apreciere au fost schimbate, spre a se înlesni lucrarea noilor însușiri. Pedagogul, odinioară bine plasat în stima comunității, niciodată însă destul, a decăzut spectaculos din rang, ajungând el însuși de multe ori o unealtă la îndemâna regimului. Unealtă cu menirea de a pregăti la rândul ei unelte. O mașină-unealtă, s-ar putea spune
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
spectaculos din rang, ajungând el însuși de multe ori o unealtă la îndemâna regimului. Unealtă cu menirea de a pregăti la rândul ei unelte. O mașină-unealtă, s-ar putea spune, cu o sintagmă familiară cândva. Cum să mai fie un atare "pedagog" respectat? Cum să se respecte el însuși după un declin ca acesta? Intrând progresiv în jocul puterii, sedus uneori de exercițiul ei, omul școlii și-a trădat în fond menirea, încălcând acel jurământ nescris pe care un pedagog autentic îl
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
un atare "pedagog" respectat? Cum să se respecte el însuși după un declin ca acesta? Intrând progresiv în jocul puterii, sedus uneori de exercițiul ei, omul școlii și-a trădat în fond menirea, încălcând acel jurământ nescris pe care un pedagog autentic îl face mereu, în sinea lui, de a sluji numai valorile susceptibile să dezvolte umanitatea din jur. Nici o altă breaslă, poate, n-a fost mai atinsă în prestigiul ei ca această dăscălime, pe care puterea a redus-o programat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
reactualizată dramatic după răsturnarea dictaturii comuniste. Cronica, XXV, 41 (12 octombrie 1990), p. 1 STRATEGII, STRATEGII... La început cu sens militar, strategia a ajuns a fi azi o noțiune curentă în mai multe domenii. Totul presupune oarecum strategie, de la conduita pedagogului la cercetarea științifică, de la sport la marketing, de la scrutinul electoral la conturarea direcțiilor dezvoltării. În afară de asemenea strategii deliberate, implicând calcul, prospecțiune, există însă și strategii instinctive, de care antropologia știe să dea seama tot mai exact. Accelerarea istoriei permite să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ce i se aruncă." Apel de primă instanță, într-un moment când Kogălniceanu avea temei să acuze drastic inerția și "nepăsarea" compatrioților, adică lipsa unei societăți civile, în stare să determine un nou curs. Conduita lui era aceea a unui pedagog preocupat să provoace, în numele mesianismului românesc, o atitudine pozitivă, transformatoare, știind bine de altfel că minunea resurecției nu se poate împlini de la o clipă la alta, ci este rezultatul unui lung proces regenerativ, alimentat de suferință și de nevoia racordării
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
că țara noastră trebuie s-o lase mai domol cu filosofia... Ce Kant! Ce Spencer! Ce Comte! Gramatica și logica elementară întâi de toate", va mărturisi Maiorescu mai târziu. S-a ocupat el însuși de gramatică și logică, a fost pedagog aproape un demisecol, profesionist al justiției tot atâta timp, iar în spațiul criticii, fie aceasta literară sau artistică, a stăruit în aplicarea unor principii formative, susceptibile a contribui la crearea unei societăți civile. Rector, deputat, ministru în mai multe rânduri
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]