3,841 matches
-
Alep sau Darayya) între anii 638- 642. Șiiții susțin că Bilal a murit la Damasc în 641,când avea puțin peste 60 de ani. Mormântul lui Bilal al-Habashi se află la cimitirul Bab al-Saghir din Damasc. Acesta este vizitat de pelerinii pioși, care sunt de cele mai multe ori musulmani șiiți. Bilal bin Rabah a fost un membru important al comunității islamice timpurii, el fiind un companion apropiat al lui Muhammad. El a rămas o figură marcantă a culturii islamice. Pe de o
Bilal bin Rabah () [Corola-website/Science/331888_a_333217]
-
în osuarul de sub altarul bisericii Adormirea Maicii Domnului din mănăstirea Văratec. În aceeași gropniță se găsesc rămășițe pământești ale altor măicuțe precum și o raclă cu osemintele lui Moș Gheorghe Lazăr, român cunoscut că a avut o viață sfântă viețuind ca pelerin.
Safta Brâncoveanu () [Corola-website/Science/335597_a_336926]
-
din Ierusalim De asemenea se mai află aici un punct de întâlnire pantru tineri și handicapați și de explicare despre locul biblic numit Dalmanutha. În apropiere lângă malul Mării Galileei se mai află Capela Întâietății lui Petru și hanul de pelerini Tabgha. Cea mai timpurie descriere a locului este povestirea în limba latină a călugăriței și pelerinei Egheria (Etheria, uneori Sylvia) din Galicia, și redactată în jurul anului 380. Ea a notat că Această primă biserică datând aproximativ din anul 352 se
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
ale Heptapegonului (Ein Sheva, Tabgha). În afara bisericii se afla o cristelniță în formă de cruce, adusă de la o biserica de lângă Hebron, datând, după estimări, din secolul al V-lea. În apropiere se află o mănăstire benedictină germană cu camere pentru pelerini. Biserica are un plan bazilical, cu o navă centrală și nave colaterale cu transept și cu o absidă în fund. Sub altar se află piatra - găsită în timpul unor excavații - care este venerată ca aceea pe care Isus a înfăptuit minunea
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
Jagannath se găsesc în interiorul templului și statuile celorlalți membri ai triadei: fratele său "Balabhadra" și sora sa "Subhadra". De asemenea, templul este un obiectiv religios foarte celebru pentru adoratorii lui Krishna, aici având loc numeroase festivaluri ce atrag mii de pelerini precum: "Sandan Yatra", "Chandan Yatra" sau cel mai important festival, "Rath Yatra".
Templul Jagannath () [Corola-website/Science/335676_a_337005]
-
să se compună și să se tipărească litaniile sfintei sale patroane și a obținut permisiunea de a fi cântate în public, și pentru că pelerinajul acestei sfinte este foarte faimos, în afară de cartea pe care a întocmit-o... pentru a servi cucerniciei pelerinilor, ea a pus să se graveze și două scânduri [matrițe] pentru tipărirea imaginilor sale și pentru a fi onorată de toți.” Situată între gratiile cele mari care separă nava de strana călugărițelor și balustrada de fier care închide altarul principal
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
profetului Mohamed. Odată cu începutul dominației califatului arab (rashidian) în Hebron în anul 638, musulmanii au transformat biserica bizantină de pe mormântul lui Avraam, în moschee. Orașul a devenit o importantă stație de caravană pe drumul spre Egipt precum și un caravanserai pentru pelerinii care în fiecare an porneau din Damasc la drumul spre Mecca. S-a dezvoltat și comerțul cu beduinii din Neghev (al Naqab) și cu locuitorii de la estul Mării Morții (Bahr Lut) . După mărturia lui Anton Kisa, evrei din Hebron și
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
acesta de ospitalitate cunoscut sub numele de „Masa lui Avraam” (Simat Al Khalil) era similar celui stabilit de către califii fatimizi, însă la Hebron el și-a găsit expresia cea mai vestită.. Printre cei mai vestiți donatori in evul mediu pentru pelerinii la Hebron s-au numărat Emirul Horasanului,care a dăruit în acest scop o mie de dirhami pe an,și al Shar al Adil. Călătorul persan Nasir-i-Khusraw care a vizitat Hebronul în anul 1047 menționează în cartea sa „Safarname” că
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
ziua la coptul pâinilor. Pâinile sunt de circa trei livre, și fiecare persoană care sosește, primește câte una pe zi, precum și o mâncare de linte, gătită în ulei de măsline, de asemenea ceva stafide... în unele zile vin cincisute de pelerini, și toți se bucură de această ospitalitate. Documente din Geniza din Cairo din aceasta perioadă vorbesc numai de „mormintele patriarhilor” și revelează ca la Hebron exista o comunitate evreiască organizată, care își avea sinagoga lângă morminte, și se ocupa cu
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
se bucură de această ospitalitate. Documente din Geniza din Cairo din aceasta perioadă vorbesc numai de „mormintele patriarhilor” și revelează ca la Hebron exista o comunitate evreiască organizată, care își avea sinagoga lângă morminte, și se ocupa cu găzduirea de pelerini și negustori evrei. Pentru scurte perioade orașul a fost sub controlul mai multor dinastii musulmane domnitoare în Egipt - Tulunizii (868-905) Ikhshidizii (935-969), Fatimizii (973-1171),și turcii Selgiucizi. În vremea Imperiului Selgiukid în fruntea comunității stătea Saadia ben Avraham ben Nathan
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
flotă în Mediterană, a păgubit pădurile Hebronului, făcând și ca lemnul pentru cuptoare să devină mai greu de găsit. Economia orasului a mai decăzut și din pricina unor factori suplimentari:Egiptul a început să importe sticlă mai ieftină din Europa, drumul pelerinilor musulmani spre Mecca de la Damasc prin Transiordania a redus importanța Hebronului ca stație de pelerinaj, iar Canalul de Suez (1869) a lovit in comerțul prin caravane. În a doua jumatate a secolului al XIX-lea orașul era împărțit în patru
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
dintre porțile Orașului Vechi poziționată într-un unghi drept față de ziduri. Această amplasare poate să fi fost o măsură defensivă pentru a-i încetini pe atacatori sau pentru a-i orienta pe călători în direcția străzii Jaffa, pe unde soseau pelerinii la sfârșitul călătoriei lor din portul Jaffa. Atât Poarta Jaffa, cât și Strada Jaffa sunt numite după portul Jaffa, de unde profetul Iona a pornit în călătoria sa pe mare și unde debarcau pelerinii aflați în drum spre Orașul Sfânt. Autostrada
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
în direcția străzii Jaffa, pe unde soseau pelerinii la sfârșitul călătoriei lor din portul Jaffa. Atât Poarta Jaffa, cât și Strada Jaffa sunt numite după portul Jaffa, de unde profetul Iona a pornit în călătoria sa pe mare și unde debarcau pelerinii aflați în drum spre Orașul Sfânt. Autostrada 1, care începe de la capătul vestic al străzii Jaffa, se întinde pe aceeași rută către Tel Aviv-Jaffa. Numele arab al porții, "Bab el-Khalil" (Poarta Prietenului), se referă la Avraam, credinciosul preaiubit al lui
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
Magna Mater Austriae” (Mama cea Mare a Austriei), construită din lemn din tei și înaltă de 48 cm. Statueta este îmbrăcată într-un veșmânt împodobit cu obiecte de argint și alte materiale prețioase, fiind cel mai venerat obiect al bazilicii. Pelerinii au început să meargă către sanctuarul marian încă din secolul al XII-lea. Un număr mai mare de pelerini este documentat începând din jurul anului 1330, atunci când un tribunal laic a impus o „Zellfahrt” ("călătorie la Zell") ca ispășire pentru criminali
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
este îmbrăcată într-un veșmânt împodobit cu obiecte de argint și alte materiale prețioase, fiind cel mai venerat obiect al bazilicii. Pelerinii au început să meargă către sanctuarul marian încă din secolul al XII-lea. Un număr mai mare de pelerini este documentat începând din jurul anului 1330, atunci când un tribunal laic a impus o „Zellfahrt” ("călătorie la Zell") ca ispășire pentru criminali. În anii următori, un număr tot mai mare de pelerini a început să vină din țările învecinate. După Contrareformă
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
secolul al XII-lea. Un număr mai mare de pelerini este documentat începând din jurul anului 1330, atunci când un tribunal laic a impus o „Zellfahrt” ("călătorie la Zell") ca ispășire pentru criminali. În anii următori, un număr tot mai mare de pelerini a început să vină din țările învecinate. După Contrareformă, Habsburgii a transformat Mariazell într-un sanctuar național. Cu toate acestea, în 1783, împăratul Iosif al II-lea a desființat mănăstirea de la Mariazell, iar în 1787 a interzis complet pelerinajele realizate
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
toate acestea, în 1783, împăratul Iosif al II-lea a desființat mănăstirea de la Mariazell, iar în 1787 a interzis complet pelerinajele realizate acolo. După retragerea timpurie a restricțiilor, sanctuarul marian de la Mariazell este vizitat astăzi de aproximativ un milion de pelerini în fiecare an. În mai 2004 a fost organizată la Mariazell Ziua Catolică Central-Europeană ("Mitteleuropäischer Katholikentag"). Există trei legende principale cu privire la fondarea sanctuarului Mariazell și la dezvoltarea sa. Legenda fondării orașului spune că, în 1157, călugărul Magnus de la Mănăstirea Sf.
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
la altarul de la Karbala, în Iraq. Celebrarea are loc în a zecea zi a lunii musulmane, Muharram și continuă încă 40 de zile, până în ziua de Arba‘een. Pentru a reaminti durerea pe care a suferit-o imamul Husayn, unii pelerini se biciuiesc în public. Pentru credincioșii desăvârșiți, Ashura reprezintă ocazia de a ispăși greșelile înaintașilor lor. În Iraq, unii oamenii își lovesc spatele până la sânge cu lanțuri, în sunetul de tobe și de cântări religioase. În Iran, Ashura este comemorată
Sărbătoarea Ashura () [Corola-website/Science/333586_a_334915]
-
călătorie. În fiecare etapă în care ai poposit noaptea, ai traversat și o etapă în drumul către Dumnezeu?” „Nu” a răspuns el. „Atunci”, a spus Junaid, „nu ai străbătut drumul etapă cu etapă. Atunci când te-ai îmbrăcat în straie de pelerin la locul cuvenit, ai lepădat și calitățile firii umane așa cum te-ai lepădat de haine?” „Nu.” „<nowiki>Atunci nu te-ai îmbrăcat [cu adev</nowiki>ărat] în straie de pelerin. Când ai poposit la muntele 'Arafat, ai avut macar un
Junaid Baghdadi () [Corola-website/Science/333595_a_334924]
-
etapă cu etapă. Atunci când te-ai îmbrăcat în straie de pelerin la locul cuvenit, ai lepădat și calitățile firii umane așa cum te-ai lepădat de haine?” „Nu.” „<nowiki>Atunci nu te-ai îmbrăcat [cu adev</nowiki>ărat] în straie de pelerin. Când ai poposit la muntele 'Arafat, ai avut macar un moment de contemplare a lui Dumnezeu?” „Nu.” „Atunci nu ai poposit la 'Arafat. Când ai fost la Muzdalifa și ți-ai îndeplinit dorința, ai renunțat la toate dorințele simțurilor?” „Nu
Junaid Baghdadi () [Corola-website/Science/333595_a_334924]
-
Prier, Turnu-Severin, 1998; -"Cetatea interzisă '-"teatru, ediție bilingvă română-franceză, Inspectoratul pentru Cultură Mehedinți, Turnu-Severin, 1999; -"Homo Carpaticus sau 7 încercări imaginare de regăsire a ființei românești", Centrul Județean al Creației Populare Mehedinți, Turnu-Severin, 1999; -"Călătorie către Sfânta Maria / însemnările unui pelerin la Czestochowa", Ed. Radical, Turnu-Severin, 2000; -"A Doua Venire - "teatru, ediție bilingvă română-engleză, versiunea engleză Ioana Fruntelată, Ed. Radical, Turnu-Severin, 2001; -"Ultimul refugiu / povestiri montane," Editura Prier, Drobeta Turnu-Severin, 2002; ediția adoua, Ed. Prier, Drobeta Turnu Severin, 2007; -"Fata de la
Isidor Chicet () [Corola-website/Science/333238_a_334567]
-
este un fost azil din Veneția. Este situat pe "Riva de la Că 'di Dio", în apropierea podului și de-a lungul canalului omonim și cu fațadă spre bazinul Sân Marco. "Casa lui Dumnezeu" era numele dat azilurilor care ofereau ospitalitate pelerinilor ce așteptau să plece pe mare către Sfanțul Mormânt din Țară Sfântă sau pe cale terestră către Romă pentru a obtine iertarea de păcate. Deja la mijlocul secolului al XIII-lea există în Veneția un azil pentru pelerini, construit pe un teren
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
azilurilor care ofereau ospitalitate pelerinilor ce așteptau să plece pe mare către Sfanțul Mormânt din Țară Sfântă sau pe cale terestră către Romă pentru a obtine iertarea de păcate. Deja la mijlocul secolului al XIII-lea există în Veneția un azil pentru pelerini, construit pe un teren aparținând mănăstirii Sân Giorgio Maggiore donat în 1254 de abatele "Marco Bollani" un frate pe nume "Lorenzo". Același frate a primit ca donație de la cojocarul "Marco Trevisan" un teren situat în acest cartier. Această donație a
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
grupului compact de case vizibile pe planul din secolul al XVI-lea al lui "De Barbaris" și faptul că încorpora un mic oratoriu mic dedicat Santa Maria Assunta. Cu ocazia cruciadelor, oaspeții cei mai frecvenți ai acestei clădiri au fost pelerinii aflați în trecere, dar deja în 1300, ca urmare a diminuării fervorii religioase, au început să fie acceptate și femei. În această perioadă, conducerea azilului a fost lăsată în sarcina călugărilor, coordonați la rândul lor de cinci priori care erau
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
proteja. Pe drumul de întoarcere până la 70% din restul soldaților au murit de frig în stepe sau în urma atacurilor cerchezilor. Flota otomană a fost distrusă de o furtună. Imperiul Otoman, deși învins militar, a insistat să obțină liberă trecere pentru pelerinii musulmani și pentru negustorii din Asia Centrală, precum și distrugerea cetății rusești de pe râul Terek.
Războiul Ruso-Turc (1568–1570) () [Corola-website/Science/334669_a_335998]