4,527 matches
-
de recunoașterea mulțimii și sprijinul simbolurilor de statut. Mâinile lui urmau, ascultătoare, saltul ei de la sine peste limită, și-apoi îl susțineau în vârful brațelor vânjoase ca două coloane de piatră, însă numai cât să se pneumatizeze de aerul unei perfecțiuni extrem de fragile. El îi împănă saltul cu încredere în sine, ajustându-i apoi circumstanțial măsura exact cât era nevoie ca să nu degenereze în reprobabilul și binecunoscutul hybris monarhic. La apexul curbei extatice, în punctul de maximă instabilitate, trupul suveranei se
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
reginei acordat muzical de el cu atâta pasiune, măcar ulterior umilita-i ureche de artist să se împărtășească din neomeneștile armonii astfel stârnite. Căuta el inspirație, sau vindicație? O prelungire, sau un sfârșit patimii sale? Căci pretinsa-i dorință de perfecțiune artistică nu era decât un expedient mizer pentru a-și înșela disperarea adâncă. În forul lui interior - nu mai puțin labirintic decât proaspăta-i creație arhitecturală - îi venea greu să admită că nu mai putea trai fără tremurul trupului reginei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se petrecea în jurul fugarului ar fi putut, pe bună dreptate, trece drept o performanță rarisimă de conviețuire, în măsura în care cei dăruiți cu parteneri ofereau o formă limitată de participare și celor lipsiți. Greu de precizat natura fragilei limite: bun simț? respect? perfecțiune stilistică în transmiterea darului din dar? efuziune colectivă de recunoștință capabilă să înece aleatul individual al datului? principialitate de comunism carnal eclipsând diferențe de clasă capitaliste? zonă de ecuatorială acalmie metafizică în vastitatea intimidantă a luptei? Remarcabilă era în special
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a proximității, cu-ale ei netrasate răspântii. Scăparea reprezintă în primul rând un efect de derelicție la nivelul atenției, ce ne permite să categorisim obstacolul ca străin. Întâmpinăm labirintic. Tot așa cum kairos, momentul oportun, evoluează pe sfera lui de nestatornică perfecțiune, pe nebăgate-n seamă și inconsecvent, prin frânturi de gesturi răzlețite și disparate, momentul inoportun e-mprejmuit cu un "zid" de către cel ce-l va întâlni, parcă anume spre a nu-l scăpa. În neolitic, astfel de construcții ample și joase
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
încearcă să redescopere valorile Antichității pentru a le pune de acord cu mesajul creștin și pentru a forma un om erudit, în care să coexiste un om de acțiune, un artist și un om de lume. Căutarea frumosului, reflectare a perfecțiunii divine, motivează acest ideal, ca și mesajul Evangheliei în forma lui primitivă. Înregistrat de tipografie, acest curent este împrăștiat în toată Europa, dînd naștere unei "Republici a Literelor", al cărei prinț este Erasmus (al cărui vector principal este educația), dar
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
astfel evoluția britanică din secolul al XVII-lea, Hobbes și Locke trezesc interesul filosofilor francezi din secolul al XVIII-lea. Aceștia admiră un sistem fundamentat pe drepturile individului și în care rațiunea pare să stea la baza politicii. Voltaire laudă perfecțiunea sistemului politic englez, iar Montesquieu teoretizează, după Locke, sistemul unei monarhii temperate, în care separarea puterilor apare ca o garanție împotriva despotismului. Această admirație a Europei luminate pentru sistemul politic liberal în stare incipientă în Marea Britanie trebuie să fie totuși
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
care simt c-o au. Se abțin să rostească frivolități. Se controlează. Ce plictiseală pentru o fată tânără!" În concluzie, Catherine nu are cui să împărtășească neliniștile, îndoielile care o chinuie, dilemele sale metafizice, conflictele sale interioare. Aflată în căutarea perfecțiunii, este invadată de sentimentul copleșitor al propriei josnicii și se gândește de mai multe ori să-și curme viața. În aceste condiții, flirtul poate apărea ca un paliativ derizoriu, ca o "distracție" în sensul pascalian. Uneori, tânăra este la un
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tablou schițat în ocru. Mergeam deseori, fiind mai în drumul meu, la galeria Doria, aproape de Panteon. Mă duceam pentru acel faimos portret al Papei Inocențiu X de Velasquez. Din câte portrete am văzut prin muzeele vizitate, acesta este de neuitat, perfecțiunea desăvârșită, știință și observație genială duse la culme. Cine privește această pânză uită că are în față un tablou, este omul cu tot ce are el omenesc și somptuos în îmbrăcăminte. Toată această impresie de viață, de adevăr, redată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pusă de parcă s-ar fi jucat. Nota mai veselă este pelerinuța ce-i îmbracă umerii, făcută dintr-o culoare roz-violaceu. Haina albă în cutele căreia circulă ușoare umbre verzui. Mâinile omului și hârtia ce o ține în mâna stângă ating perfecțiunea supremă. În timpul liber, când mă duceam la Institut, sau prin muzee, lucram cu sârguință ceea ce știam eu. Locurile preferate erau împrejurimile Romei în regiunea Frescati unde locuiam. Drum la Veneția. La începutul primăverii, plec la Veneția pentru zece-cincisprezece zile. Câtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
implicată fața ei. Povestea adesea cum în timpul războiului stătea ascunsă în podul grajdului pentru că să nu o violeze rușii sau nemții. Când era vorba de fetele ei, putea demonstra oricând că acestea sunt fete cuminți. Avea o părere extraordinară despre perfecțiunea sufletului omenesc, de aceea mă îngrozesc când mă gândesc cum ar fi reacționat dacă ar fi știut de „capcană”în care căzusem. În ce mă privea , așa cum un soldat nu discută ordinele primite, ierarhia gradelor și toate celelate , tot așa
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
rămâneți la masa la noi! Am pregătit un meniu mai special cu ocazia sosirii dumneavoastră. - Lăură se simțea stânjenita față de părinții Irinei care, i se părea ei, îi acordaseră o prea mare importantă. Se minunau întruna de frumusețea ei, de perfecțiunea trupului ei, de preocupările pe care le avea și mai ales de faptul că era o fată cuminte, cum rar mai găsești în zilele noastre. Lăură le spuse că ea a crescut mai mult la țară, dar că nu are
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mormânt și Încă visare - pentru noi rămașii: Pentru natură artelor (și artele marțiale), Malin avea o sensibilitate caleidoscopica. Părea că s-a născut În aceeași secundă dacă nu mai devreme, cu tulburătoarea lor frumusețe. Modelele de gândire și conduită aproape de perfecțiune Îi veneau de la sine; toate guvernate de talent. Elabora cu ușurință În munca de creație. Întreținea ironia seducătoare și paradoxul diafan. Fascina prin expresia armonioasă a liderului nativ. Avea o mare presiune pentru adevăr și se află convins, solidar cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
își propune să apropie pe copil de un anumit ideal de om.” O asemenea definiție relevă faptul că adevăratul scop al educației îl reprezintă dobândirea personalității depline: Tot omul râvnește să se ridice de la starea naturală către o stare de perfecțiune a ființei sale, spre a deveni un om superior, o ființă ideală, o personalitate.” Educația rămâne un proces anevoios, lent dar continuu, întinzându-se pe tot parcursul vieții. În acest punct autorul prefigurează conceptul pedagogic de mai târziu ,,educația permanentă
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
educației și concepțiile promovate și amplificate în cadrul marilor curente filosofice moderne și contemporane. Apar, din această perspectivă, două tendințe fundamentale în planul gândirii pedagogice: primordial, o tendință dezvoltată la nivelul pedagogiei esenței și care vizează modelul unui om abstract - idealul perfecțiunii umane, iar în al doilea rând, tendința promovată la nivelul pedagogiei existenței, cea din urmă vizând modelul unui om concret, natural, perfectibil și integrabil într-o comunitate socială determinată. Asemenea criteriu de analiză filosofică susține ipoteza ,,unui conflict fundamental al
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
contemporaneitate. Pedagogia esenței umane cuprinde în principiu concepțiile filosofice afirmate în antichitate, ev mediu și Renaștere. Asemenea viziuni susțineau un model educațional abstract, reliefat în diferite variante: Eidos (Platon), forma, respectiv exteriorizarea materiei, a existenței umane (Aristotel), Dumnezeu, respectiv spiritul perfecțiunii umane din pedagogia creștină (Thomas din Aquino), natura, tradusă drept ,,sistem originar și esențial” (J. A. Comenius, John Locke). Debutul pedagogiei existenței este perceput odată cu afirmarea unor ,,curente ideologice ale Renașterii care au încercat să meargă cu îndrăzneală pe calea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
inimă simțitoare de toate cele ce sunt ale omeniei, împreună pătimirii cu tot ce în lumea aceasta pătimește.” El consideră că omul este o ființă educogenă, că ,,purcede din mâinile naturii imperfect, ci cu o plecăciune numai lui înnăscută către perfecțiune.” Omul nu este o ființă perfectă, dar este una perfectibilă, nu este nici bun, nici rău de la natură, dar poartă în sine ,,sămânța” de a se perfecționa. Factorul determinant în perfecționarea omului ca om este mediul, în special mediul social
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de a se perfecționa. Factorul determinant în perfecționarea omului ca om este mediul, în special mediul social, dar prin acesta Iorgovici înțelegea și educația: Dacă pruncul va crește la mână bună și îndreptătoare, va fi bun, aplecăciunea lui înnăscută către perfecțiune se va dezvălui și pruncul se va face asemenea acelora între care a crescut.” Perfecționarea ființei umane nu se realizează de la sine, ci este necesară intervenția educatorului, ca o acțiune conștientă și orientată spre scopuri sociale. În acord cu gândirea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
tipurile) de fenomene care trebuie observate. În același timp, sub raport practic, reprezentarea viitorului social, determinată mai întâi la modul general, ar deveni din ce în ce mai clară, pe măsură ce cunoașterea mersului anterior al speciei umane se va dezvolta mai mult. Cea din urmă perfecțiune a științei care, după cum s-ar părea, nu va fi niciodată complet atinsă, ar consta, sub raport teoretic, în a face să se înțeleagă cu exactitate, după origine, filiația progreselor de la o generație la alta, fie pentru corpul social în
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
excesul și să împingă la înțelepciune, sufletul fiind supus unei frâne superioare a conștiinței (p. 183). Legea măsurii oferă lecția stăpânirii de sine de la care pornește calea discernământului superior în lumea valorilor, iar sacrificiul de sine este ultima treaptă a perfecțiunii morale de unde eroul trece dincolo de suferință asumându-și-o cu cele mai înalte răspunderi (p. 184). Mesajul lui Sofocle deschide zorile epocii postprometeice pentru oamenii de atunci și de astăzi, susține autoarea studiului (p. 184). Cele două exegete au opinii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de anumite subiecte, să existe adunate și astfel de definiții numai despre carte. Am avut în vedere cuprinderea în volum și a unor autori mai puțin cunoscuți cititorilor, dar a căror valoare merită să fie pusă în lumină. Nu pretind perfecțiunea, nici în privința bogăției de texte adunate, dar nici în ordonare. Am căutat să rețin, din cadrul selecției făcute, textele cele mai valoroase, cele mai expresive. Am căutat să ajung cu documentarea până în zilele noastre, recunoscând valoarea informațională a unor autori
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cu asta.” Montaigne 682. „Trebuie să răsfoiești tot felul de autori, atât vechi cât și noi, și străini și francezi, ca să vezi despre ce tratează și cât de diferit.” Montaigne 683. „Un cititor priceput descoperă deseori în scrierile altcuiva alte perfecțiuni decât acelea intenționate de autor și de care el nu și-a dat seama și găsește sensuri mai bogate.” Montaigne 684. „Iată o carte slabă: după prima lectură se golește și goală rămâne. Cărțile bune se umplu din nou.” Eugen
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
sau exterioare sfârșesc prin a le distruge și, câteodată, a le transforma în ură. Asta-i viața, se spune. Dar există și o altă rațiune, mai puțin tristă, mai luminoasă, care nu exclude din câmpul posibilului forme mai apropiate de perfecțiune, pe care conflictele le revigorează și le reînnoiesc, nu credeți? Viața se străduiește uneori, rar, să ne ofere exemple, ca pentru a-i încuraja pe oameni să facă din existența lor o asimptotă, ducându-și aspirațiile și exigențele spre acele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trăiește de timpuriu în adevărata smerenie, recunoscând că toate le face Hristos, prin făptura neputincioasă a călugărului-preot, în timp ce Serghi atinge o smerenie înșelătoare, care nu este de fapt, decât un alt chip al ambiției și mândriei sale, de a atinge perfecțiunea și a fi primul în toate. După această buclă despărțitoare în evoluția lor, drumurile celor doi Părinți par a redeveni asemănătoare. Amândoi cunosc căderea. Paisie își vede spulberat, de trei ori la rând, visul închegării unei obști stabile de monahi
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
societăți înghețate, care a hotărât că totul se cumpără și se vinde, care nu mai găsește de mult, nici un loc oamenilor ei de valoare. Oamenii aceștia, care ar putea să ne reprezinte cu cinste oriunde, în limbi străine vorbite aproape de perfecțiune, care sunt atăt de delicați încât nu ar putea jigni nici să vrea, ocupă pretutindeni în țară posturi mult sub nivelul lor de pregătire, trăiesc din salarii mizere și sunt adesea examinați pentru competență, de șefi care nu au nici
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
biblioteci) ca și ultimele cuceriri tehnologice (canale hi-fi, videouri, aparate cu laser etc.) care au permis ca un public destul de larg să se familiarizeze cu mari opere ale trecutului. Legile pieții au desăvîrșit fenomenul, dar toate acestea nu pot constitui perfecțiunea în această evoluție. Este clar totuși că atunci cînd realizatori ca J. Losey (Don Giovanni) și M. Forman (Amadeus) l-au adus pe Mozart pe ecran, nu numai elita restrînsă a "melomanilor" și a abonaților la concerte sau la Operă
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]