6,437 matches
-
pe Dunăre, localnicii făcând o grămadă de bani cu asta, investind banii în case mari înconjurate de garduri înalte cu lei de turnați în ciment la poartă, cum poți vedea ici colo, nu numai la Moldova Nouă, dar și la Pescari, un sat care a fost schimbat în totalitate datorită clădirilor noi apărute. Se mai și spune că pe vremurile cele mai bune, adică prin 1993-1994, aici un Pepsi costa 5 mărci, cel mai sărac om avea peste 50.000 mărci
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
de la Moldova nouă a apărut pictată de foarte multe ori, și bineînțeles noi ne pictam pe acolo cu diverse îndeletniciri. Dunărea era acolo o temă foarte folosită în tablourile pictorilor naivi, bineînțeles că peste tot apăreau pictați tot felul de pescari, mai burtoși sau mai slabi, cu capete mari și cu niște pălării specifice locului, eventual cu niște tricouri de marinari, iar peștele era aproape peste tot prezent în tablourile noastre, chiar dacă uneori era câte un pește uriaș cum mai vezi
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
plăcută în taberele noastre de artă naivă. Avea Rita un amic în Moldova Nouă, nu mai știu cum îl chema, știu doar că era maistru militar la o unitate de grăniceri din oraș, și era poreclit nea Oblete, fiind un pescar renumit în zonă. Oblete ăsta era o sugativă teribilă la alcool, și de aici mi s-a tras și o ceartă mare cu Rita din cauza lui. Noi aveam o rație de băutură pentru tabără, printre care și niște vin roșu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
la masă aproape zilnic, era normal acest lucru, doar eram pe malul Dunării, și mesele erau foarte bogate, ne aducea bucătăreasa câte un platou enorm de pește prăjit, crap, șalău, sau ce se mai prinsese în cursul zilei în plasele pescarilor. Mujdeiul de usturoi stropea din belșug carnea de pește, iar apoi, fiecare după preferințe, beam vin sau bere. Nea Oblete ne lua seara prin oraș, prin Moldova Nouă, și mergeam la câte un club de noapte, unde asistam la un
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
să tragă primul pește. Cam pe la ora asta începea să răsară și soarele, care reflecta săgeți de lumină de pe suprafața Dunării. Fuioare de ceață rătăceau pe luciul apei, parcă fugind de lumina soarelui, dezvelind câte o barcă cu vreo doi pescari ce-și încercau norocul la somn. Era o lumină ireală. Aveau pescarii ăștia din Moldova Nouă o tehnică foarte interesantă de pescuit la somn. Mergeau prin apropierea zonelor cu stufăriș, și puneau cu fundul în sus pe luciul apei, un
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
soarele, care reflecta săgeți de lumină de pe suprafața Dunării. Fuioare de ceață rătăceau pe luciul apei, parcă fugind de lumina soarelui, dezvelind câte o barcă cu vreo doi pescari ce-și încercau norocul la somn. Era o lumină ireală. Aveau pescarii ăștia din Moldova Nouă o tehnică foarte interesantă de pescuit la somn. Mergeau prin apropierea zonelor cu stufăriș, și puneau cu fundul în sus pe luciul apei, un lighean destul de mare, cu aer dedesubt. Apoi ridicau cu forță ligheanul, producându
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
și puneau cu fundul în sus pe luciul apei, un lighean destul de mare, cu aer dedesubt. Apoi ridicau cu forță ligheanul, producându-se un zgomot ce semăna cu detunatul unei arme, zgomot ce ar fi atras somnul cel mare către pescari. Nu știu cât de mult succes aveau pescarii cu tehnica asta, dar eu i-am văzut cu ochii mei și mi sa părut interesant. Pe la ora 8.30 - 9, mă întorceam la cabană să iau micul dejun și să mă apuc de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
pe luciul apei, un lighean destul de mare, cu aer dedesubt. Apoi ridicau cu forță ligheanul, producându-se un zgomot ce semăna cu detunatul unei arme, zgomot ce ar fi atras somnul cel mare către pescari. Nu știu cât de mult succes aveau pescarii cu tehnica asta, dar eu i-am văzut cu ochii mei și mi sa părut interesant. Pe la ora 8.30 - 9, mă întorceam la cabană să iau micul dejun și să mă apuc de pictat. Capturile mele erau destul de modeste
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
mașină folosită la maximum, inclusiv pe digurile de protecție de pe malurile Dunării. Astfel că am putut cu ajutorul acestei mașini, poreclită Marița, să-i duc pe pictorii naivi din tabără să viziteze diverse obiective turistice din zonă. Împreună cu Măric Ion, la Pescari, în fața postului de grăniceri. Se poate remarca dincolo de apă, o cetate a Mariei Tereza, pe o colină de pe malul Dunării. Aiud La Aiud am fost în două tabere, în 1997 și 1998. Prima dată am fost cazați în curtea liceului
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
un grăunte. În stu denție,într-adevăr, cu alți colegi, nu lăsaserăm chiar necercetate prestigioase instituții de cultură precum Dunărea, Berlin, Rustica, Albina (cea dinaintea neinspiratei renovări, cu pereții căptușiți, până la jumătate, cu lemn maroniu și fru moasele oglinzi ovale), Pescarul, Mercur și altele din zona Universității, mai făcând și câte o incursiune la Carul cu bere sau câte un popas, în drumul spre cămin, la Izvorul rece sau la bufetul Agricultori în Mătăsari. Până în anul II, Velea nu călcase prin
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
primele mele zile de studenție. Venise de la Brăila nu știu dacă plin de bani, cum se aștepta prietenul său devenit și al meu, dar cu destui, oricum, pentru a cheltui cu larghețe, în zilele următoare, la Dunărea, la Rustica, la Pescarul, la Carul cu bere, pe unde ne lua cu el, plătind totul. Mi-a fost simpatic din prima clipă acest vlăjgan guraliv, nu neapărat pentru că risipea cu atâta ușurință, dar pentru că îmi dădea sentimentul că de nimic nu se temea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
până la cei mai mici. Peștii morți se ridicau la suprafață cu burta în sus și erau adunați cu plase. În urma lui vasul lasă canalele moarte, fără viață (ziceau ei că asta e necesar pentru realizarea planului la pescuit). În curând pescarii normali, cu procedee clasice, nu mai prindeau pește, aruncau în apă sute de kilograme de plase (de pildă în lacul Razelm) și recoltau 5-6 kg de pește. Le era interzis să ducă pește acasă, totul trebuia predat la „cherhana”, sub
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în zbor lent și maiestuos, sprijinindu-se pe aripi uriașe, lungi de mai bine de un metru. Și dacă te cuprindea foamea, trebuia doar să cauți și să observi unde în mijlocul stufului se ridică un firicel de fum. Acolo găseam pescari care făceau celebra ciorbă de pește pescărească și unde dacă le dăruiai o sticlă de vodcă, te puteai ospăta după pofta inimii. Ciorba de pește de acolo se făcea în ceaune mari, cu apă din Dunăre atât de tulbure de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
peștii fără solzi și cu oase puține, ca de pildă somnul. S-a prins în zona Maliuc un somn de 73 de kg, era însă incomod de mare și de gras, preferam „somotei” mai mici. Uneori, când întâlneam pe Dunăre pescarii cu lotcile încărcate de pește și care trebuiau să vâslească contra curentului Dunării care avea o viteză de cca. 3-4 noduri (mile marine pe oră), le mai aruncam câte o parâmă și îi remorcam la deal, ajutor pentru care, ca
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cu sacrificii nelimitate, uneori cu prețul vieții lor. Animalele ucid doar ca să se apere sau împinse de foamea lor și a puilor lor. Numai omul ucide de plăcere, ucide fără limite și fără folos, în cadrul organizațiilor de Vânători și de Pescari Spotrivi. În plus, omul este singura ființă de pe pământ care organizează masacre în masă (de exemplu uciderea puilor de focă pentru blana lor albă iubită de femeile bogate) sau instituții așa-zise „științifice” în care sunt torturate nemilos și în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
pace, viața era extrem de dificilă. Cea mai mare parte a populației se întreținea din resurse proprii, fie din cultivarea pămîntului, fie din păstorit; creșterea vitelor fusese întotdeauna o ocupație larg răspîndită. Cei care locuiau în apropiere de mare puteau deveni pescari, marinari sau pirați. Prosperitatea și fericirea unui individ depindeau în foarte mare măsură de statutul deținerii pămîntului și de situația politică a regiunii în cauză. Cei mai norocoși țărani erau fermierii sau păstorii liberi care aveau propriul lor lot de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
era adesea nesigură în apropiere de țărmurile mărilor pentru populația din mediul rural. Exact ca și în zonele muntoase, relațiile dintre klefți și armatoli erau adeseori strînse, astfel că piratul putea constitui foarte des obiectul unui schimb în locul unui marinar, pescar sau expeditor comercial. Datorită caracterului montan și greu accesibil al naturii celei mai mari părți a Greciei continentale, forțele armate creștine au jucat întotodeauna un rol important în viața locală. Pentru a controla aceste zone și a lupta împotriva klefților
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
locali, Karagheorghe deținînd autoritatea centrală în calitate de comandant suprem. Baza socială a revoltei grecilor avea să fie mai complexă. Societatea grecească era divizată în ceea ce erau aproape două lumi distincte. Pătura inferioară era alcătuită din locuitorii Greciei propriu-zise. Populația ei, țărani, pescari, notabili și militari, era similară cu aceea a ținuturilor balcanice învecinate. La vîrf, alți greci, în primul rînd fanarioții de la Constantinopol și din Principate, negustorii implicați în comerțul internațional și alți membri ai diasporei, beneficiau de privilegiile pe care Imperiul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
voiau să-i ia de fraieri. Să le bage pe gât plătică pe post de crap. Icre cu nisip. Nu le-a mers. Păi, voi nu vedeți că aveam undițele la noi? Măcar să se gândească și ei că puteau fi pescari, zicea. E normal să fac analogiile astea cu triburile, satul. Doar m-am născut la țară. Vezi ceea ce ești obișnuit să vezi. Îmi povestea cineva, un prieten care și-a scos mama la plimbare într-o duminică. A dus-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scrie la plesneală. Am fost cu el prin toate crâșmele, apoi am ajuns la el acasă. Dimineața, când să mâncăm ceva, n-avea cafea, zahăr, mâncare nu avea nimic. Nici mobilă nu cred că am văzut în casa aia. Era pescar și avea doar câteva bărci pneumatice și niște undițe. Ce facem? Nici o problemă, mi-a spus, a început să bată cu niște fiare prin calorifere și a apărut o vecină cu cafeaua aburindă, alta cu ceva de mâncare. O solidaritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cinstei“, Întristându-se când se gândea la „vrednicii de milă ai noștri frați români din țară“. În jurul plitei mele de bun gospodar, cât și În intimitatea prietenoasă a negustorilor și a celor din jurul acestora, birtași, bucătari, cârnățari, grataragii, pivniceri, măcelari, pescari, zarzavagii, fructari, băcani, brânzari și mezelari, aleși printre cei care fac cinste negoțului cu „ambiție“ În meseria lor, am primit, pot spune, primele noțiuni dintr-un capitol de frunte al bunului meșteșug („meșteșug“, spuneau cronicarii noștri bă trâni) al vieții
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Închinate cardinalului d’Avanson, Joachim du Bellay, gentilom și curtezan, prieten al lui Ronsard, fruntaș al Pleiadei... și tot aici, În marginea Giurgiului, am văzut, la via cu bu tucii de viță groși ca o butie a prietenului staroste de pescari, un ceaun cât o turlă răsturnată de biserică, spân zurat pe furci groase de fier, și În care fierbea o mămăligă s-o mănânce, adu nate la un loc, toate neamurile mele de mămăligari cu cerul gurii plin de mămăligă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aci, căci poveștile biblice nu-s numai pline de o morală religioasă, dar și de o curioasă și ne sfârșită invenție literară. Din neamul blagoslovit al peștilor, să nu Încerci prea des la birturi, ci să cultivi din vreme prietenia pescarilor și să-l mă nânci totdeauna cald, acasă, ales și gătit de tine: crapul, linul, caracuda și somoteiul aurii, șalăul și știuca mare, marmorată, pentru stomacurile debile; plătica și văduvița galbene pe burtă; mreana mustăcioasă și ușoară la gust; pana
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
așa că ne-am dus la debarcader, pentru a vedea dacă se găsește cineva să ne ia cu barca, căci astfel am fi putut admira lacul În toată splendoarea lui. Am folosit un translator pentru a grăbi Întreaga operațiune, deoarece nici un pescar, toți aymarași pursînge, nu știa o boabă de spaniolă. Pentru modesta sumă de cinci soli, am reușit să Îi convingem să ne ia pe amîndoi, plus ghidul băgăcios care se lipise de noi. Ne-am gîndit să Înotăm În lac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și dîndu-și jos ghetele, bineînțeles, doar pentru a se Îmbrăca apoi la loc). În depărtare a apărut un grup de insule, ca niște ace de gămălie Împrăștiate pe suprafața vastă și gri a lacului. Translatorul nostru ne-a descris viața pescarilor de acolo, dintre care unii abia dacă au văzut vreodată un om alb, și care trăiau după obiceiurile străvechi, mîncînd aceeași mîncare, pescuind după tehnici vechi de acum cinci sute de ani și păstrîndu-și vii portul, ritualurile și tradițiile. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]