5,484 matches
-
Femeia o ia de pe raft, o pune în pungă, se joacă cu butoanele de la casă, ia banii, îi dă restul, îi întinde punga. Și când el întinde mâna să o ia, nu se mai poate abține, izbucnește în hohote de plâns. Plânge și plânge cu sughițuri și suspine. Iulia și Alexandru au rămas înmărmuriți. Iulia îndrăznește: Ce s-a întâmplat? Femeia nu poate vorbi. Ridică doar din umeri și le face semn să plece, s-o lase. Chiar nu vă putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ai avut mai de preț, de-aceea am târât-o în noroi, pentru adevăr. Și dintr-o dată, Cressida asta a noastră se trezi că plânge și plânge, plângea cu adevărat și fără nici o speranță de alinare. Dar nu era un plâns oarecare, prieteni. În bâzâiala asta căreia îi spunem viață, toate legăturile și simpatiile își au efectul lor. Plânsul ei a mișcat un hotar în adâncul lucrurilor și din clipa aceea, suferința a început să apară peste tot în puternicul regat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
asta a noastră se trezi că plânge și plânge, plângea cu adevărat și fără nici o speranță de alinare. Dar nu era un plâns oarecare, prieteni. În bâzâiala asta căreia îi spunem viață, toate legăturile și simpatiile își au efectul lor. Plânsul ei a mișcat un hotar în adâncul lucrurilor și din clipa aceea, suferința a început să apară peste tot în puternicul regat. Și odată cu ea, bineînțeles, iubirea. Trec peste amănute. Cressida a urzit și a executat o magistrală lovitură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cinci, să nu fugi de-acasă! spuse locotenentul, amenințând-o în glumă cu degetul. Poftim ce-a ieșit, dintr-o joacă. Locotenentul e băiat drăguț, genul ei, înalt, vânjos, chipeș, cu mustață... Duduie, duduiță dragă, pe Garofița Mihai o îneacă plânsul, cum să vă mulțumim că ați fost așa bună cu noi? Doamne, că suntem oameni săraci, da’ n-o să uit ce-ați făcut pentru noi cât oi trăi! Să vă ajute Dumnezeu să aveți parte numai de bine, să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care îl înfăptuise. Își freca și iar își freca mâinile pline de inele. — E soția... soția mea! i-am strigat eu bunului meu prieten Kraft, când Helga și cu mine am pătruns în mansardă. Iar Kraft, încercând să-și înghită plânsul, și-a mușcat în două capătul pipei reci făcută dintr-un cocean. Chiar de plâns, n-a plâns, dar a fost foarte aproape - cu adevărat pe-aproape, cred eu. Jones, Krapptauer și Keeley au intrat în urma noastră. — Cum se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mai pot, mă maltratează, încuiată, ca la poliție, îți dai seama ce presiune e pă capul meu, nu mai pot face... Tocmai copilul meu, care știi cum l-am crescut de la Revoluțiade la Județeană încoace... Turuia sacadat, printre hohote de plâns, grăbită parcă să-i spună totul, cât mai multe, s-o facă să înțeleagă situația disperată în care se afla. Făcu o pauză. O auzi cum trage câteva înghițituri, cu gogâlțuri. - M-a scos, Vali, îți dai seama, din taximetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Pentru numele lui Dumnezeu, ce vrei? răbufni. Ce vrei? Ce ți-am făcut? Ridică vocea și gesticulă, atingând lampa din tavan cu dosul palmei. Becul se sparse cu zgomot și împroșcă fragmente de sticlă în toate părțile. Margareta izbucni în plâns. Samuel se așeză pe canapea, departe de ea, sprijinindu-și ceafa de buretele tare. Privi toate obiectele care fuseseră îngrămădite aici, în mijlocul sufrageriei, unde pereții văruiți se uscaseră și răspândeau un aer răcoros.Un covor și o carpetă făcute sul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a avut un efect nefericit asupra gingiilor mele. Până să ne întoarcem gura mi se umpluse de sânge. Țin minte foarte bine cum s-au ridicat toți de la masă când am intrat în sufragerie. Raluca, verișoară-mea, a izbucnit în plâns și s-a ghemuit la pieptul maică-si. Toți se agitau. Probabil credeau că am vreo hemoragie internă sau ceva în genul ăsta. Nu mai știu exact ce s-a întâmplat pe urmă, dar parcă taică-meu a preluat controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sa mă opresc. - Gata! a strigat ea. X i-a văzut chipul contrariat și a început să geamă speriată. Y venise în spatele meu. - Acum e momentul să te ridici. Dacă nu te ridici te vom lovi. X a izbucnit în plâns și smiorcăielile i-au devenit urlete înăbușite. - O să intre în conflict dacă nu te ridici! Gata! Z m-a împins și m-am prăbușit pe podea. X se uita buimacă în toate părțile. Y a venit în spatele meu și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
plexiglasul. În clipa următoare, un șarpe se strecură înăuntru pe geamul deschis. Eu și sora mea începurăm să urlăm. Ghidul alerga prin savană cu sora mea în brațe. De-abia mă țineam după el. Uneori mă opream și izbucneam în plâns. Însă nu trebuia să mă epuizez, căci aveam încă mult de alergat. Ghidul voise să mă ia și pe mine în brațe, dar mă înfricoșa prea tare să-mi văd sora plângând în brațele lui. Șarpele o mușcase. Acum ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
șocului, ochii mi se împăienjeniseră de lacrimi și nu mai distingeam imaginea ghidului. Am dus aparatul la ochi și am făcut zoom. Ierburile înalte îl ascunseseră, nu mai era nicăieri pe ecran. Și chiar când eram gata să izbucnesc în plâns, am văzut ceva la baza ecranului: era un leu care mă privea, exact ca pe Animal Planet. LOGICA LUCRULUI Dumitru Calomfir se ridică mulțumit de pe closet și ascultă cu luare aminte revărsarea apei trase. Fără îndoială că îi compara sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se întorcea proaspătă și înviorată după cinci minute și iar începea să mă sâcâie. Lacrimile erau mijlocul prin care alunga în mod convenabil tensiunile și frustrările, și adeseori am încercat să-i urmez exemplul, însă în cazul meu episoadele de plâns nu dădeau rezultatul scontat, căci odată ce simțeam cum mă înăbușea tristețea și obrazul mi se umezea, răscolirile interioare deveneau de nesuportat - s-ar fi zis un cerc vicios - și plângeam ca un apucat neștiind unde să mă ascund ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pur și simplu penibil, descumpănit, mă întrebam ce se întâmplă cu mine și cum de sunt atât de slab. Cum se făcea că bunică-mea plângea și se ușura de toate? Poate fiindcă e atât de bătrână? Dar nu cumva plânsul e, de la bun început, o manifestare nedemnă de firea unui băiat? Și atunci, nu-mi făceam oare probleme inutile, căci ar fi trebuit să atac întâi însăși problema plânsului, și nu a sentimentului de neîmplinire cu care mă lăsa încheierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de toate? Poate fiindcă e atât de bătrână? Dar nu cumva plânsul e, de la bun început, o manifestare nedemnă de firea unui băiat? Și atunci, nu-mi făceam oare probleme inutile, căci ar fi trebuit să atac întâi însăși problema plânsului, și nu a sentimentului de neîmplinire cu care mă lăsa încheierea unei crize? Era foarte greu. Ai mei nu mă ajutau deloc în această privință, opiniile lor fiind mai degrabă inconsistente. De pildă, maică-mea intra brusc în camera mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
moment, Tabitha țipă ușor. Paul își pusese mâinile în jurul gâtului ei și o zgâlțâia în joacă. Au! zise Tabitha, care începu să chicotească. Ai grijă, că mă sugrumi! Aceasta a fost ultima picătură. Violet, care-și înăbuși un hohot de plâns, se răsuci și se repezi către ușă. După un moment de ezitare, Sophie se duse după ea. — V-ați cam întrecut cu gluma, zise Hugo cu reproș către Marie și Tabitha. — Ce naiba se întâmplă aici? Îmi luă ceva timp până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mânie. Dar cine te-a atacat, nu pe tine te căuta! Pe mine mă voia! Mai întâi cablul care mi se duce dracu’ și acum chestia asta! Nu înțelegi că cineva încearcă să mă distrugă? Și izbucni în hohote de plâns. Presupun că ar trebui să fim mulțumiți că nu ne-a tras și un leșin de data asta, zisei eu, un pic mai târziu. Hugo ridică din umeri. Mai schimbă și ea placa. De data asta am avut parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cum îi crește inima de mândrie amestecată cu iubire. Câți alți tați nu numai că știau, dar și mai foloseau termenul corect? — Da, a spus ea cu voce scăzută, încercând să-și ascundă fiorul. Principalul era că se terminase cu plânsul. Cu toate că durerea din sânii ei abia începuse. Uneori, lui Alice i se părea că nașterea - sau, cel puțin, rezultatul ei imediat - însemna un tranzit constant de la o experiență plină de disconfort la alta. Fir-ar al dracului! Ni s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ceva probleme paterne. —Crăciun fericit! a spus el când dopul șampaniei a explodat cu o violență care aproape l-a făcut pe copil să sară din pat. Buza de jos a început să-i tremure, după care a izbucnit în plâns. —Of, fir-ar să fie, a zis Hugo impacientat, mai curând către el decât către Theo. —Păi, nu e deloc vina lui, a subliniat Amanda cu sălbăticie. În prima lui zi de Crăciun i-a sărit inima din piept, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
chestia asta! a exclamat Hugo. Vreau să spun... Când s-a întâmplat? a sărit Amanda. În Ajunul Crăciunului. Ieri. Nu, nu asta. Cât... —Cu cât o să mă plătească? Cu mult! a țipat Amanda. Theo, care făcuse o pauză scurtă de plâns, a început din nou să se lamenteze. Nu asta, a repetat Hugo cu mai multă forță. Ce voiam eu să spun este - cine o să aibă grijă de Theo? Amanda a căscat ochii uluită. — Sper că nu-ți imaginezi, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să cumpere el. Dar simțise deja ceva în felul în care el îi mărturisise că se ocupă de copil. Bărbatul păruse, în mod sincer, neajutorat. Iar acum, incredibil, dar s-ar fi zis că era pe punctul să izbucnească în plâns. Ceea ce nu era un lucru la care te puteai aștepta din partea unei persoane apropiate de Amanda Hardwick. Alice s-a uitat la el nedumerită. Pentru că, și-a tras Hugo nasul, lăsându-se complet la mila ei, sincer să fiu, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sta să-i cresc nenorocitul lui de copil, aș câștiga o avere, a mârâit ea. Înainte asta făceam. Să știi că, odată, am avut și eu o carieră. A tăcut și, din senin, a izbucnit într-un hohot isteric de plâns. — Of, Doamne, a urlat ea. Ce s-a întâmplat cu mine? Ce-am făcut cu viața mea? Hugo și-a spus că toanele Laurei erau mai variate decât parcul de joacă preferat de Theo. Lacrimile femeii începuseră deja să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cheie devenind mai intens și mai disperat. Alice a strâns din pumni din cauza tensiunii. Când Hugo s-a întors la telefon, vocea îi suna spart și abia dacă-l mai puteai auzi. Era clar că era pe cale să izbucnească în plâns. —Alice, nu reușesc să-mi dau seama dacă se estompează sau nu. Am încercat, dar nu pot. Sunt prea speriat ca să mai gândesc limpede. —Hugo, calmează-te, i-a spus Alice cu blândețe. E greu de făcut, știu, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ultimul timp, asta a devenit, mai curând, o casă de burlac. Nu suntem decât eu și Theo. Pe el nu-l deranjează dezastrul. De fapt, el e principalul lui producător. Se aude cumva Theo? Urechile lui Alice, mereu atente la plânsul supărat al copiilor, auziseră ceva de la primul etaj. Hugo, aflat la jumătatea drumului către bucătărie, cu mâinile ocupate cu farfurii, s-a oprit și, imediat, a lăsat totul pe podea. A fugit pe scări, urcând câte două trepte deodată. Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Starea de voie bună a copiilor se risipea văzând cu ochii. Pe bancă, Rosa, așezată pe genunchii lui Alice, a început să plângă, fluturându-și supărată ursulețul roz fosforescent. Theo, care stătea în căruciorul Rosei, scotea sunete iritate, prevestitoare de plâns. Alice s-a uitat din nou la ceas și s-a încruntat. Lui Hugo nu-i stătea deloc în caracter s-o dezamăgească așa. Fără îndoială că exista o explicație rațională, dar femeia își pierdea, cu fiecare minut, capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu ea din noaptea aceea teribilă când Laura, cu ochii sclipitori, se coborâse asupra lor cu o furie răzbunătoare. Alice își aruncase șervetul mare și alb ca pe un drapel al capitulării și fugise din restaurant, cu umerii rigizi din cauza plânsului reprimat. Hugo o urmase. Bubuiala continuă a muzicii drum’n’base din foaier se constituise în fundalul sonor al nefericirii lor până la venirea taxiului care trebuia s-o ducă acasă pe Alice. Abia atunci femeia se uitase la el, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]