5,084 matches
-
întărească convingerea. A chibzuit bine, a prevăzut probabilitățile și... Klapka n-are dreptate. De altfel, Klapka e un fricos, care vede pretutindeni călăi și spânzurători. Pe când el, Apostol Bologa, cu trei semne de vitejie pe piept... Sfaturile totdeauna I-au plictisit, dar acuma ale lui Klapka îl înfuriau. Resemnarea i s-a părut o atitudine animalică, nevrednică de omul liber. Cu atât mai mult i se părea azi că a sta cu mâinile în sân ar fi o crimă cel puțin
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sunt copilărești și dornic să rămână iar singur. Dar dacă zice Gross că s-a interesat de noi generalul, de ce nu ne însoțește și el? Varga aruncă o privire în compartiment și apoi întoarse spatele cu dezgust, zicînd: ― M-a plictisit jidanul cu teoriile anarhice, dragă prietene!... Nu poți vorbi trei minute cu el fără să-și bată joc de tot ce avem noi sfânt, țară, credință, trecut... A început să-mi fie greață și frică, zău, Bologa! adăugă peste o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Klapka se grăbi să-i arate unde vine coliba colonelului. Firește, și colonelul vru să audă pățaniile lui Bologa, și Bologa trebui să i le înșire pe îndelete. Totuși, peste o jumătate de oră, se întoarse iarăși la Klapka, puțin plictisit că a pierdut vremea, în loc să recunoască frontul și să-și pregătească plecarea cea mare. Cum să pornească noaptea prin munți pe care nici măcar nu i-a văzut? În dosul postului de comandă însă zări o furnicare neobișnuită: un grup de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ce părere au de "fata gazdei". Cu Petre însă stătea mai liniștit de vorbă, îl iscodea ce face "fetișcana ceea", unde se culcă, pe unde umblă. Amănuntele cele mai mărunte i se păreau nespus de fermecătoare. Groparul nu-l mai plictisea, ba îl căuta și-l stârnea la taifas și mai ales se bucura aflând de la el câte ceva din copilăria "fetiței". De altminteri nici Ilona nu se mai ascundea și-și făcea mereu de lucru pe acasă, să fie mereu în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mâine dimineață, căci acuma tot e târziu și până să ajung eu acolo, excelența... ― Aveți mașina la dispoziție, domnule locotenent, îl întrerupse plutonierul, stăruitor. Chiar am ordin să vă... ― A, da... așa-i... Atunci, bine... Atunci așteaptă puțin, făcu Apostol, plictisit numai pentru că trebuia să se despartă de Ilona. Intră în cancelarie, spuse că pleacă la cartier, apoi se duse dincolo unde Ilona îl aștepta tremurând, plânsă, cu o bănuială rea în inimă. ― De ce te cheamă? șopti ea atât de încet
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cậnte, să nu recite, sau să nu joace în vreo piesă de teatru. Țin minte că o dată, domnul a avut niște musafiri și, întậrziind pe la dulcețuri și cafele, noi, după ce ne-am terminat de scris și ne-au verificat monitorii, plictisindu-ne, am hotărật să dăm o serbare. Unul cậte unul am urcat în liniste pe scenă, după ce i-am înmậnat repertoriul lui Ariton care a intrat în cușca sufleurului. Tocmai cậnd eram în toiul festivității, și-a făcut apariția domnul
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
babele să ia lumină de ziceai că le Împunge Sarsailă cu sula sau că le-a tăiat enelul curentul. Să se calce În picioare, nu altceva! Popa n-avea chef de slujbă - o repetă În fiecare an, s-o fi plictisit! -, nici n-a vrut să dea drumu’ În incinta bisericii la enoriași, cică porțile trebuie deschise musai la oră fixă. Păi ce, mă, Isus Învie la oră fixă, fiindcă așa vrea popa? Stă lumea la intrarea În curtea bisericii ca
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pe scenele electorale, cu staful În spate și cu fularul galben la gât - se trage acu’ În poze cu adversarul. Mie Îmi miroase a spirit de haită. Băsescu e răul absolut - bine, bine, nici bun nu este, evident, m-am plictisit și eu de ifosele lui -, iar virginele politicii, sulemenite corespunzător și echipate excitant, respectiv Crin, Geoană și Marko Bela, s-au unit Împotriva marinarului pentru a apăra glia străbună cotropită de invective și intemperii. Românul, vorba poetului, are șapte inimi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lut și alte alea. N-am o fată europarlamentar ca Băse și nici soacră atacată de presă, precum Geoană. Pe soacră-mea nu o mai atacă nimeni, se și oftică din această cauză... Pe scurt, ca să nu divaghez și să plictisesc distinsa audiență matolită, sunt un personaj simplu, modelul cetățeanului onorabil care dorește să mănânce bine, să bea bine, să trăiască bine și și-și vadă țara pe drumul către mai bine... Gicu și Gore Îl arată cu degetul pe Sandu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
viață, șprițul Îmi era de ajuns. Da’ el mă băga În ședință, că Lenin a zis, că partidul e-n tot și toate, că fac de râs adevărații membri ai colectivului comunist. Mă uitam la el și beam. Când se plictisea, bea și el cu mine, venea socră-mea și ne aducea slănină cu ceapă, era viața frumoasă. Și nevastă-mea era mai frumoasă, da’ lasă că nici eu nu mai sunt alen delon, cam scârțâi... Gore reușește să toarne țuică, Însă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
marinar, de pe vremuri, poartă bermude albastre, cu buzunare aplicate și s-a Încălțat În bascheți cumpărați din piață, preț bun, după negocieri. Și ce viziuni ai, Gore? Apocaliptice, cumva? Sună la 112, ca să avem și noi prorocii noștri, m-am plictisit de ai americanilor, numa` șulfe! Bă, conform legii lu` Moise ăștia meritau să fie atârnați pe lemn. Să știți că m-am documentat. După cum se știe, cârciuma a fost și rămâne locul unde oamenii dezbat cu poftă și sete felurite
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
țările dezvoltate, viața privată a omului este pe cale de dispariție. Epoca actuală înseamnă un soi de fundamentalism al pieții. Pământul este, probabil, cazinoul sistemului nostru planetar. Ultima licitație s-a încheiat. Condiția umană a pierdut livada cu vișini. Nu mă plictisesc insomniile, pentru că le pun să reconstruiască lumea. Lumea e plină de cauze pierdute. Lumea de până acum nu constă decât în intonațiile diferite ale câtorva sloganuri. Să fie marca dolarului ($) zvastica actuală a lumii? Epoca intră în om ca toporul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din rușinea lumii. În curând nu vom mai putea vorbi, probabil , despre artă decât cerându-ne iertare. Uneori, literatura se schimbă odată cu guvernul. În artă, nu mijlocul de transport, ci drumul trebuie să fie al tău. Arta ori șochează, ori plictisește. Când ucenicii încep să - ți zică „ maestre ”, înseamnă că ramolismentul a devenit vizibil. Românul actual este tot poet. Dar nu și cititor de poezie. Cauți bronzul în operă, nu în biografia autorului. Discipolul rebel își revitalizează maestrul. Marea poezie miroase
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este decât o perpetuă încăierare dintre perisabil și durată. De pe câmpul de luptă al artei nimeni nu mai adună cadavrele.. Numai arta ar putea spăla câte ceva din rușinea condiției umane. Uneori, literatura se schimbă odată cu guvernul.. Arta ori șochează, ori plictisește.. Românul actual este tot poet. Dar nu și cititor de poezie. Căutați bronzul în operă, nu în biografia autorului. Discipolul rebel își revitalizează maestrul. Marea poezie miroase a măr domnesc. Criticul trebuie să muște, chiar dacă nu i - au mai rămas
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în sufletele noastre și în cărțile altora. În artă, numai posteritatea corelează prețul cu valoarea. În alchimia criticii de artă intră uneori și destulă mitocănie. Artistul este un scafandru care încă ar mai putea salva ceva. Arta autentică tulbură. Cealaltă plictisește. Demonicul fertilizează cu precădere creația. Artiștii și - au privatizat rugul. Arunci o piatră într-un câine și lovești un poet. Capodoperele ne răvășesc abisurile. Creatorii sunt, evident, puțini. Fani ai creației ar trebui să fim toți. Cultura încearcă să mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este o biată paranteză a neantului. Unii moșesc răul, alții avortează binele. Un popor este o sinteză de virtuți și servituți. Dacă s-ar apuca zdravăn de studii, rromii ar înnegri toate topurile muzicale. Alegeți - vă idoli tăcuți ! Cei logoreici plictisesc. Marile orașe și - au golit cerul de mistere. Să trăim atât de intens, încât să - i plesnească urâtului din noi colesterolul. Pentru igiena curajului, fundamental este riscul. Neutralitatea intelectualului este aproape criminală El trebuie să fie ori alături, ori împotriva
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a comite greșeli nepedepsite. Cei responsabili transformă viața din dar în datorie. Gardienii îi păzesc pe demnitari și pe infractori. Insomniile pot duce spre marea creație. Ori spre nevroză. Cărțile pot avea miros de fân proaspăt cosit. Sau de bălegar. Plictisit de capriciile inteligenței, omul modern începe să aibă nostalgia instinctelor. O carte valoroasă poate submina deliciile apatiei. Am nevoie de o pisică. Fiindcă prea multe răzătoare îmi flenduresc gândurile. Regimul alimentar sever te ajută să nu mori, dar nu să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cei care nu pot fără să scrie. Opulența are oroare de înțelepciune. Speranța haosului rămâne hazardul. Oportuniștii au mirosul foarte dezvoltat. Simt de la distanță aburii fripturii. Există și clasici ai calomniei. Iago a ajuns secretarul general al lumii moderne. Se plictisesc și analfabeții. Dar și aristocrații spiritului. Bărbații respinși de femeile frumoase urăsc și pietrele din jurul lor. Viciile anesteziază procesele de conștiință. În exces, și prudența poate fi ticăloasă. Vanitatea proștilor este pur și simplu superlativă. Radicalizarea anunță rinocenizarea. Prea multe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sexul îngerilor. Democrația autentică anulează dreptul omului de a comite greșeli nepedepsite. Cei responsabili transformă viața din dar în datorie. Insomniile pot duce spre marea creație. Ori spre nevroză. Cărțile pot avea miros de fân proaspăt cosit sau de bălegar. Plictisit de capriciile inteligenței, omul modern începe să aibă nostalgia instinctelor. O carte valoroasa poate submina deliciile apatiei. Am nevoie de o pisică, fiindcă prea multe rozătoare îmi flenduresc gândurile. Trăim din neliniști și extaze. Bețivii și nebunii sunt mari rezervoare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de cântă atât de frumos? Chiar compromis de Iuda, sărutul rămâne o punte. A fi optimist presupune să aștepți încă întoarcerea Titanicului din prima lui cursă. Marile orașe și-au golit cerul de mistere. Alegeți-vă idoli tăcuți! Cei logoreici plictisesc. Dacă s-ar apuca zdravăn de studii, romii ar înnegri toate topurile muzicale. În fiecare moleculă de vin bun un carpe diem stă gata să rupă lanțurile. Mitingul acest miriapod în călduri. Măcar privirea să nu ne fie indiferentă. Insomniile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sărbătorim noi doi? Hangița și-a purtat peruzeaua ochilor de la unul la altul și, ridicând din umeri, a răspuns cu un zâmbet de ușoară jenă pentru neștiința ei: Nu. Nu știu ce sărbătoriți. Apoi noi ți-am spune numai dacă nu te plictisești în prezența noastră. Păi... cred că nici o fată nu s-ar plictisi în preajma unor asemena oaspeți: veseli, spirituali, plini de maniere... Să nu exagerăm draga noastră hangiță. Apropo. Te supără faptul că te apelăm cu numele de Hangiță? Nu. Dar
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
altul și, ridicând din umeri, a răspuns cu un zâmbet de ușoară jenă pentru neștiința ei: Nu. Nu știu ce sărbătoriți. Apoi noi ți-am spune numai dacă nu te plictisești în prezența noastră. Păi... cred că nici o fată nu s-ar plictisi în preajma unor asemena oaspeți: veseli, spirituali, plini de maniere... Să nu exagerăm draga noastră hangiță. Apropo. Te supără faptul că te apelăm cu numele de Hangiță? Nu. Dar aici clienții sunt obișnuiți să ne zică ospătar sau chelner. Ei. Aici
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
brav bărbat, Plin de farmec și iubire, Să îmi dai ce am visat. Îți doresc o fericire Pe care alții nu o au, Căci tu știi ce vreau, iubire, Și ce vreau nu e păcat! PLOAIE VS. SOARE Ploaia mă plictisește iar și iar, E prezentă mereu când nu avem nevoie, Vreau soarele cel blând și cald Să îmi mângâie cu razele lui simțurile, Ploaia nu se lăsă și pornește, Soarele se ascunde printre nori. De ce avem doar un gând care
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
acolo, când umpli benzina Dar nu mă duce cu viteză până la port, Nu e o problemă, dar nu știu să înot. Sau mai bine caută-mă în gândul tău Acolo sigur îți răspund, acolo sigur sunt eu. Și când te plictisești, alungă-mă iar, Și caută-mă pe plajă, ah, pe litoral! RĂMAS BUN Cerșesc un ultim cuvânt de la tine, Vreau o iubire, vreau o iubire, Dacă nu mi-o poți oferi, hai du-te, Și nu uita că ai pierdut
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
RSR... până una alta, prin gălăgia schimburilor vesele că s-au întâlnit și stau mai mult de vorbă, se aude glasul înfierbântat a lui Onel, așezat în ultimul rând: - Domnule director! Mie să îmi spuneți... - Onel, stai jos! Îl întrerupse plictisit directorul Sava Cornel, care sosise chiar atunci și se așezase fără șovăială la masa prezidiului. El fusese investit prin natura funcției să aibă grijă de ei, să nu sară calul! S-a făcut liniște în sală... doar vorbea un normator
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]