21,807 matches
-
provoace -, însă nu a convins. Nu se poate spune nici că a reușit să se integreze întru totul în peisajul liric românesc, și cu atât mai puțin că a întrunit sufragiile publicului sau ale criticii. Dacă facem abstracție de demersuri poetice cum sunt cele semnate de Leo Butnaru, Emilian Galaicu-Păun, Vasile Gârneț sau Dumitru Crudu, se poate spune chiar că lirica basarabeană a ieșit cu totul din raza de observație a criticii din țară, de unde și afirmația, destul de des întâlnită, că
Nici depozit, nici manifest by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5933_a_7258]
-
astfel, încă o dată, într-o postură programatică, într-un crez ce devine figură lirică. Întocmai ca unii mari actori care trec cu cea mai mare ușurință de la naturalețea conversației la postura scenică, Nicolae Tzone leagă direct mărturisirea doctrinară de textul poetic. Aproape în orice loc, acesta probează bravada scumpă inimii sale, hiperbola eului devenită un „punct de onoare" al creației. De remarcat că bardul e totuși mereu infuzat de conștiința sa de înger căzut. Spre deosebire însă de autorii ce și-
Un înger rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6215_a_7540]
-
i-au intrat în ciclul intrinsec al unui metabolism creator apt să integreze amplu contrariile. Investindu-se, încă din 1985, printre fondatorii grupării Prolog și ilustrînd atracția miracolelor simple, de felul florii de măr, el nu le izolează într-o poetică franciscan ingenuă, pe care s-o opună sintezelor elaborate. Intr-o discuție între membrii grupului, figurînd în paginile volumului Studiu 3, îngrijit chiar de Flondor, el nu se sfiiește să facă din Prolog nu o aventură cronologic limitată, ci o
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
timp sau întoarcerea acasă. Apar în film referințe la decembrie (luna nașterii), o lună a copilăriei și a stării de Crăciun, în film sunt imagini cu pledoarie pentru alb, pentru cernere, pentru făina albă, pentru făina modelată - ca o aluzie poetică la spațiile albe ale nordului. Drept fond sonor al filmului am utilizat fragmente din Studiu și Sonată în stil bizantin de Paul Constantinescu. Dan Hăulică: La concertele unde se realiza o anume incandescență emoțională, acelea de pildă ale Clarei Haskil
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
nevoia unui film care e făcut din plutiri, dintr-un fel de semnale către o lărgime cosmică. El vorbea despre un sentiment tarkovskian al spațiului, verdele acela duce spre fantasticul americanului Lovecraft, spre un straniu spectral. Este deci o intuiție poetică, un fel de a pipăi promisiunile cele mai neașteptat poetice, înainte de a se întoarce la mijloacele reprezentării picturale. Poetul din el încerca să se livreze lumii punând puțin în paranteză tot ceea ce învățase ca rigoare, construcție de sine riguroasă în
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
fel de semnale către o lărgime cosmică. El vorbea despre un sentiment tarkovskian al spațiului, verdele acela duce spre fantasticul americanului Lovecraft, spre un straniu spectral. Este deci o intuiție poetică, un fel de a pipăi promisiunile cele mai neașteptat poetice, înainte de a se întoarce la mijloacele reprezentării picturale. Poetul din el încerca să se livreze lumii punând puțin în paranteză tot ceea ce învățase ca rigoare, construcție de sine riguroasă în perioada lui, să zic, ascetic-științifică. Și filonul acesta poetic s-
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
neașteptat poetice, înainte de a se întoarce la mijloacele reprezentării picturale. Poetul din el încerca să se livreze lumii punând puțin în paranteză tot ceea ce învățase ca rigoare, construcție de sine riguroasă în perioada lui, să zic, ascetic-științifică. Și filonul acesta poetic s-a manifestat tot mai mult, de altminteri toate lucrurile sunt hotărâte undeva deasupra noastră, iată albul acesta al zăpezii care se cerne, ce poate fi decât un rapel la albul făinii din film și dintr-o întreagă etapă de
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
ale practicii de fiecare zi. Bucovineanul care se redeșteaptă în Flondor visează largul, pulsația aceasta de păsări, încât întoarcerea este o întoarcere către sine, dar și către un lointain intérieur, către un fel de inferioritate a poeziei și a memoriei poetice, nu numai a științei constituite, pornind de la corpurile geometrice regulare ale lui Platon, de la o întreagă contemplație geometric-științifică. întoarceri, și m-am gândit la pluralul acesta din titlu, - sigur, sunt mai multe posibilități de lectură, dar nu aleatorii în felul
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
nupțial, ceea ce provoacă în sală râsetele publicului. Tabloul nunții propriu-zise din actul al II-lea este un spectacol kitsch de music-hall: șobolancele au devenit dansatoare de cabaret, cu coadă, iar bărbații-șobolani le mângâie erotic cozile. Singura scenă frumos realizată, sobru, poetic este cea a duetului din camera nupțială a celor doi soți: Lohengrin - Elsa sunt îmbrăcați simplu, în cămăși albe, cu picioarele goale ca doi copii curați sufletește, pregătiți pentru trecerea la statutul marital. Finalul este terifiant. In locul lebedei care
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]
-
Alexandru Niculescu 12. Problemele dispăruseră complet, cîțiva ani mai tîrziu. În 1960, în luna august, a avut loc, la Varșovia, primul congres internațional de poetică, noua disciplină creată de Roman Jakobson (care vizitase, adus de Al. Rosetti, de mai multe ori, România și îl cunoscuse pe Tudor Vianu). Poetica era o metodologie formalistă (cu origini în „formalismul rusesc" dinaintea instaurării comunismului) care unea structura gramaticală
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
o primire și o prestație unanim apreciată), așezat lîngă mine, cuvinte de laudă la adresa mea. Îmi promitea că mă va propune, în viitor, și la alte reuniuni de stilistică, pentru că aș fi dat dovadă de „un acut simț al limbajului poetic". Am fost, bineînțeles, tare mîndru de cele ce auzeam. Dar euforia a durat puține zile. După cum se știe, profesorul Tudor Vianu a făcut, la puține zile de la întoarcerea din Varșovia, un sever infarct cardiac (sfîrșit de august - început de septembrie
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
Trec zilele fără tine ca un șir de bășini trase de elefanți" (p. 93). În încercarea de a convinge că are adevărate fluxuri de viziuni mistice, Daniel Bănulescu uită de necesitatea, laică, de a avea o viziune, atât, o viziune, poetică. În primul volum, aceasta exista și era coerentă. În următoarele, începe să se dilueze, chiar dacă, desigur, imagini memorabile se pot culege și de acolo. Poezia lui e întotdeauna frapantă. Dar și, de prea multe ori, excesivă. Meritele globale sunt, la
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
și substanțialității unei „lirici formal diverse și eteroclite ca «filosofie», cu evidente surse esoterice" (N. Manolescu). Criticul consideră că refuzul autobiograficului, al intimismului și al afectivității pornește de la dorința autorului jocului secund de a eluda naturalul, în beneficiul unor formule poetice bazate pe artificiu, pe construct rațional, pe apelul la elanul intelectualist. Istoria poeziei românești (I-IV) e opera unui critic interesat în primul rând de avatarurile formelor, formulelor și convențiilor poetice, descrise cu obiectivitate, cu „răceală", cum s-a mai
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
secund de a eluda naturalul, în beneficiul unor formule poetice bazate pe artificiu, pe construct rațional, pe apelul la elanul intelectualist. Istoria poeziei românești (I-IV) e opera unui critic interesat în primul rând de avatarurile formelor, formulelor și convențiilor poetice, descrise cu obiectivitate, cu „răceală", cum s-a mai spus, în spiritul impersonalității. E limpede că Mircea Scarlat întrevede în istoria conceptului de poezie o anume evoluție, de la semnificant, la semnificat și la semn, de la versificație la lirism, de la începuturile
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
descrise cu obiectivitate, cu „răceală", cum s-a mai spus, în spiritul impersonalității. E limpede că Mircea Scarlat întrevede în istoria conceptului de poezie o anume evoluție, de la semnificant, la semnificat și la semn, de la versificație la lirism, de la începuturile poetice în slavonă, latină sau greacă până la cele dintâi forme ale lirismului în limba română. Curentele și orientările literare (clasicismul, eminescianismul, macedonskianismul, simbolismul) nu sunt considerate ca ipostaze dihotomice, cât, mai ales, ca avataruri plurale și multiple ale poeticității. Nu se
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
poeziei lui Arghezi, Blaga și Barbu. În volumul patru, de altfel, secțiunile au titluri semnificative: Dezideratul diferențierii, Revigorarea concepției clasicizante și Tradiționalismul programatic. Ultimul volum antum al lui Mircea Scarlat este George Bacovia (1987), carte în care ideea de spațialitate poetică bacoviană e unul dintre pilonii demonstrației critice. Mircea Scarlat realizează, cum observă și Marian Papahagi, o radiografie exactă, riguroasă și plastică, a reliefului contorsionat al poeziei bacoviene: „Mircea Scarlat descrie cu pătrundere tentativele succesive ale acestei puneri în expresie a
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
simbolism «ruinat», ros de nostalgia eminescianismului". De altfel, și originalitatea poetului e subliniată în raport direct proporțional cu experiența receptării operei sale: „Autorul Plumbului a devenit cu adevărat el însuși abia atunci când publicul și criticii i-au considerat încheiată opera poetică. Ipostazele bacoviene ale tradiționalismului romantic, ale decadentismului și ale simbolismului sunt realizări artistice care au precedat bacovianismul. Fiind rezultatul unor circumstanțe particulare, independente de voința autorului (mediul epigonic în care s-a ivit, criza limbajului artistic, experiența bolii), bacovianismul este
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
documentară, suscită dezbateri de istorie literară și interogații asupra conceptelor cu care operăm. Este cazul ediției George Topîrceanu - Balade vesele și triste, apărută nu demult în cadrul colecției „Biblioteca pentru toți" a Jurnalului național. Ea nu aduce nimic nou cu privire la textele poetice ale lui Topîrceanu, reproducând doar cu acuratețe ediția mai veche, de Scrieri alese (vol. I. Poezii), de la Minerva, din 1970, coroborată cu cea de Opere alese din 1959, de la ESPLA. În noianul de ediții proaste din ultimii ani, e de
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
de referințe critice și, mai ales, o excepțională prefață semnată de Cosmin Ciotloș. Jucăuș intitulată El minor și ea majoră?, prefața iluminează altfel poezia lui Topîrceanu, nu numai printr-o dezinhibată (față de opinia călinesciană, în primul rând) reconfigurare a profilului poetic al autorului, adesea expediat în clișee de critica grăbită, ci și printr-o interogație asupra aspectelor viabile ale unei creații amestecate, dificil de circumscris unei formule estetice anume. Altfel spus, criticul se întreabă dacă și în ce măsură mai este actual George
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
stârnite de meșteșug și de facilitate, cât și pe cele indirecte ale cititorului experimentat, ce regăsește în ele o anume nostalgie pentru propria ucenicie într-ale artei. Aș adăuga că nu este de neglijat, în ordinea diversificării modalităților de expresie poetică în societatea postmodernă, nici emoția de grad secund pe care o induc versurile lui Topîrceanu, atunci când sunt puse pe muzică de interpreții noștri folk: emoție inferioară artistic, de acord, dar de care poeți evident mai importanți decât Topîrceanu nu au
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
ne permitem luxul de a-l ignora?" (p. 25). Firește că nu, iar ediția cvasi-integrală Balade vesele și triste ne ajută să recuperăm ceea ce se mai poate recupera din acest poet bizar, reintegrându-l, pe un alt palier conceptual, codului poetic în uz.
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
vol. 9, f. 48). Pus în pagină, textul se prezintă, în limba română, după cum urmează: LUCIAN BLAGA - Fotografia - cu următorul comentariu: Eminent scriitor român, autorul excelentei disertații: „Filosofia stilului", poet și dramaturg. Poezia românească de azi experimentează în aceleași forme poetice în care experimentează și străinătatea. De câțiva ani suntem martorii transformării totale a vechilor metode. Neîndoielnic, cei care au rămas la modalitățile și manierele vechi consideră orice înnoire drept un salt periculos și împotriva naturii artei. Greu de combătut - coordonatele
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
La el se referă în mare măsură cuvintele amintite privind Etosul românesc. În ultimii ani se plasează în frunte Ion Pillat, poet plin de vechi amintiri boierești, un cântăreț subtil penetrant al trecutului aristocratic. Adrian Maniu creează într-un format poetic primitiv, rafinat. Are în el ceva din frumusețea vechilor icoane românești. Și ceva din naivitatea lor. Primitivismul acesta vine nu o dată dintr-o inspirație populară, plină de-o prospețime extremă. În acest loc trebuie amintit și Ion Vinea, al cărui
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
prezentarea de mai sus a confratelui lor, după cum nu se știe în ce măsură Blaga însuși a dat textul publicității și în românește. La peste opt decenii de la redactare, eseul se constituie într-un model de a prezenta străinătății realitățile și coordonatele poetice ale liricii interbelice. (cf. Nicolae Mareș, Încă Polonia..., Ed. Colosseum, 2008, Blaga în Polonia sau de la Meșterul Manole la Mirabila sămânță, p. 207-211).
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
Că Alexandru Paleologu n-a prea avut fler de cronicar literar, nu-i o noutate. Când a greșit în verdicte, a greșit așa-zicând în gura mare, ca în cazul cunoscutului articol Avem un Holderlin, în care ridica în slăvi poetice un biet textier, nici măcar din prima urnă valorică. Dar, dacă suntem atenți, nu despre această problemă de orientare estetică sau despre vreo alta, similară, vorbește Livius Ciocârlie de fapt. Ce impută el (cu o eleganță care nu poate decât să
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]