4,267 matches
-
mare talent care, lipsit de logica adeseori silită, de admirabila sofistică a lui Panu ca și de ușurătatea reprezintanților zilnici ai intereselor de partid, a știut totuși să-și croiască un drum propriu, fiind interesant în orice amintire și orice polemică a sa...“ După încheierea acestei prime serii a Drepturilor omului, redactorii ziarului, redeveniți șomeri, și-au căutat fiecare câte un loc de muncă, de preferință în presă. C.C. Bacalbașa și-a găsit o slujbă de redactor la foaia con servatoare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ocazia să-și apere în duel demnitatea de ziarist curajos, în scris și în fapte. Atacat violent de oficiosul liberal Voința națională pentru un articol din Lupta nesemnat (dar aparținându-i vechiului său amic C. Mille), Bacalbașa acceptă să rezolve polemica de presă cu ajutorul spadei, duelul cu redactorul-șef al cotidianului liberal Nicolae Xenopol (fratele istoricului A.D. Xenopol) având loc la hipodro mul Băneasa (acolo unde azi se află Casa Presei), la 17 iunie 1887. Mai experimentat (practica sportul; ca urmare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
continuatoare a revistei Tranzacțiuni literare și științifice (1872- 1873), a apărut la București între anii 1873 și 1876, sub conducerea unui grup de literați și publiciști: P. Grădișteanu, V.A. Urechia, Anghel Demetriescu, D.Aug. Laurian, Șt.C. Michăilescu. A intrat în polemică violentă cu Convorbiri literare, mai ales după apariția în revista ieșeană a articolului lui Titu Maiorescu, Beția de cuvinte în „Revista contimporană“. Studiu de patologie literară (1 mai 1873), cei de la Revista contimporană afirmau principiile „școalei de la București“, animată de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ce ne adresează d. M. Pascaly, artist dramatic“. 87. Într-adevăr, Mihail Pascaly, care a adus o contribuție reală la dezvoltarea teatrului românesc în anii 1860-1880, a abuzat de nenumărate apeluri, memorii, declarații adresate marelui public în presa vremii, de polemici cu Matei Millo (conflictul cu marele actor data din 1862) ș.a., dar în parte aceste apeluri disperate au fost determinate de situația precară a artistului român de atunci. El a deținut concesiunea Teatrului cel Mare din București în anii 1871-1874
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
18 februarie/1 martie 1868 la 14/26 mai 1881, din inițiativa lui Vasile Boerescu (în 1874 redacția ziarului se afla în Pasagiul Român la nr. 6). În timpul guvernării lui Lascăr Catargiu, cotidianul bucureștean a sprijinit guvernul conservator (intrând în polemică uneori cu Românul ), îndeosebi în anii în care Vasile Boerescu a fost solicitat de Lascăr Catargiu să ocupe postul de ministru al Afacerilor Străine (aprilie 1873- noiembrie 1875). În momentul în care gruparea centristă conservatoare-moderată a lui Vasile Boerescu și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dar și un foarte mare român.336 Dar mai erau alți oameni ai condeiului care răsăreau. Era Hasdeu, era Laerțiu, era Scurtescu, era poetul Zamfirescu. Hasdeu începea să fie mare, după cum am mai spus. Prin școli se vorbea de Hasdeu. Polemicile lui cu Junimea din Iași erau urmărite cu simpatie. Fiindcă junimiștii erau politicește conservatori și fiindcă la București tineretul începea să fie liberal, aproape toate glasurile erau pentru Hasdeu. Laerțiu, pseudonimul lui Lăzărescu, era un critic teatral foarte apreciat. Criticile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Laerțiu a trăit într-un cerc restrâns și nu i-a supraviețuit 337. Nicolae Scurtescu era cunoscut iarăși într-un cerc mărginit. Îl cunoșteau intelectualii, profesorii, ziariștii, studenții. Institutor în București, scria în Telegraful și în alte publicații, avusese câteva polemici și întrebuința stilul declamator, atât de mult la favoare pe vremea aceea. După urma lui Scurtescu a rămas o dramă în versuri intitulată Rhea Silvia și un volum de versuri. Fiindcă făcea polemică și întrebuința ziarele, era pus în vază
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de a asista la [ceremonia] înmormântării domnitorului de la carele aveți titlul ce poate vă inspiră tonul telegramei, drept recunoștință, o desfigurați într-o cestiune cu totul străină de Noi. Al înalt preasânției-voastre în Hristos frate Calinic, Metropolitul Moldoviei“10 Această polemică, care a întristat mult pe acei cari țineau la prestigiul bisericii, nu avea decât un singur motiv, acela al mitropolitului primat de a nu fi displăcut domnitorului și acela al guvernului care nu voia să se dea o strălucire prea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
umiliațiune! ... dară a căzut silnic și România și-a întrerupt cariera [Sa]... A! iertați-mă. Aici în fața unui mormânt deschis, în fața acestei figuri [arătând corpul lui Alexandru Ioan I] care va fi pururea glorioasă, nu ne este permis să facem polemică, dar suntem datori să spunem că nu greșalele Lui l-au răsturnat, ci faptele Lui cele mari. Odată cu exilul, a expirat emanciparea poporului român; odată cu exilul, vechile societăți retrograde și demagoge s-au aliat; și, când o zic aceasta, fraților
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Maiorescu, Însemnări zilnice, vol. I, p. 238); el trimisese o scrisoare de demisie din Paris, unde se afla pentru a definitiva înființarea băncii, la 13/25 octombrie, demisie care i-a fost primită de către domnitor la 5/17 noiembrie 1875. Polemica înverșunată Boerescu-Maiorescu a început o lună mai târziu, când fostul ministru de Externe, care se pregătea să treacă în opoziție, a susținut amendamentul înaintat Camerei de A. Pascal prin care se cerea să nu se desființeze catedra de economie politică
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
însemnate întărituri ale Plevnei. Dar asaltul fu respins cu pierderi sângeroase. Mulți români rămaseră în valea care despărțea reduta Grivița no. 1 de Grivița no. 2 și care fu botezată de soldați: Valea Plângerii.149 Acest eșec sângeros provocă vii polemici în București. Mai puțin în presă, dar foarte mult în cercurile politice cât și în public, nenorocirea era comentată cu vehemență. Conservatorii cereau să se ridice comanda colonelului Anghelescu spre a fi dat în judecată. Colonelul Alexandru Anghelescu era, și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vieții lui își complectase cupletul politic cu un număr de versuri privitoare la aceste evenimente: „Paisprezece martie / Iancu Brătianu / S-a dus la Palat / Și a protestat“8. Un alt nume care a circulat mult, pe care îl întâlneai în polemici, în presă, prin întrunirile publice era numele lui Popa Tache. Popa Tache din Verde - fiindcă mai târziu am mai avut alți doi Popa Tache politicieni: Popa Tache din Negru, omul d-rului Sergiu, șeful de coloare liberal de pe Calea Moșilor și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ne-am stimat reciproc, în mod constant. Fără vocea lui de stăpîn sastisit, fără „nevroza” lui, Teatrul de Păpuși îmi pare azi o fantomă. *Aseară, lungă discuție telefonică (peste un sfert de oră) cu Mihai. Inevitabil, am ajuns și la polemica sa cu I. Constantinescu pe tema modernității lui Eminescu. Încercînd să glumesc, i-am spus că mă simt între ei ca România între Organizația pentru Eliberarea Palestinei și Israel. Îl înțeleg, adică, pe rînd, pe fiecare. Oricît m-aș strădui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lucru pe care-l aveam în minte - că după părerea mea, lui, acest conflict îi era, într-un fel, necesar. Dacă privesc în urmă, cele mai multe din articolele și studiile sale sînt „provocări” sau „răspunsuri la provocări”, pornesc de la cîte o polemică. Mai devreme sau mai tîrziu, el va trebui să le fie recunoscător adversarilor săi. Fără să vrea, I.C. i-a oferit ceva după care - s-ar putea spune - tînjea. *Plouă de mai bine de 24 de ore. O ploaie care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care nu le-aș recunoaște nici la Judecata de Apoi. Confruntarea dintre cele două părți se desfășoară pe terenul minții, ca un proces de acuzare/apărare, care durează uneori ceasuri întregi. „Războaiele” cu alții sînt o bagatelă pe lîngă această polemică interioară. Pînă impun „victoria binelui” și restaurez liniștea pierd mai multă energie decît în cea mai obositoare dintre munci. Corpul îmi tremură, sînt epuizat, privirea reface cu greu contactul cu realitatea. Mă bucur că s-a terminat, nu prea tare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s-a dislocat un munte cu patru sonde. La Modîrzău, la fel...” Răsuzitată, „tactica” (de fapt, trucul) lui e să ne determine să credem că, în niște vremuri grele ca acestea, nu-și au rostul nici un fel de revendicări și polemici, dimpotrivă, trebuie să fim mulțumiți că redacția n-a fost încă suprimată sau înjumătățită. „Mă doare inima cînd, la audiențe, mi se cere un loc de muncă și n-am de unde să-l dau”. E clar: „tovul” vrea liniște în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dar și-a călcat pe inimă și a revenit. „Haideți să discutăm despre altceva”, l-am îndemnat. „Nu sînt suficient de informat în privința intențiilor ungurilor. Articolul pe care mă considerați obligat să-l citesc are defectul că e polemic, iar polemicile sînt întotdeauna tendențioase, exagerate”. „Cum nu sînteți informat?”, m-a luat el iarăși la rost. A crezut că-l ironizez. Mi-a spus că el știe istorie, filologie, latină, aceasta din urmă atît de bine, încît ar putea să facă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s-a deschis, la 1 septembrie, Biblioteca Națională, după vacanța de o lună. La ora de față, mai am neapărat (căci la eventualele zeci de facultative nu Îndrăznesc a mă mai gândi) de redactat vreo douăzeci de note la felurite polemici și articole foarte importante, depistate În ultimele 721 săptămâni, după deschiderea Bibliotecii Naționale. Apoi de făcut indicele de nume (cu ajutorul unei doamne specialistă În bibliografie și indici, care Însă tot nu s-ar descurca singură); asta a luat, la fiecare
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
drum așa de lung la Buftea, unde nu sunt mulțumit de recolta, ce a făcut. Am citit - trimis de un prieten - numărul din „Cronica” În care e răspunsul d-nei Cosma 506 la critica tânărului istoric șt. Gorovei 507. În legătură cu această polemică i-am trimis d-lui Mancu 508 o scrisoare, cu anumite sugestii de urmat, la alcătuirea Anuarului festiv al semicentenarului liceului No. 2, spre a evita multele neplăceri ivite, cu prilejul celui de la „N. Gane”. Am primit multe scrisori de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Centenarului, mai ales că i s-a folosit o parte din material, ștefan S. Gorovei a protestat În „Cronica”, În virtutea dreptului la replică. Normal era să fi răspuns ceilalți autori, dar anumite foruri sucevene au hotărât să se pună capăt polemicii, printr-un articol al directoarei, ceea ce, după părerea noastră, nu era just. 508 Profesor la Liceul Nr. 2 din Fălticeni. 509 Profesor de istorie la Liceul Nr. 2. Fălticenean de pe str. N. Beldiceanu. În perspectiva serbării semicentenarului Liceului nr. 2
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
vizați În el, șpaltul spre confruntare și eventuale corijări de date; numai În urma acestei operații se definitivează. Așa se evită susceptibilitățile, omisiunile fără și cu voie, exagerările și neadevărurile. și aș dori ca Monografia noastră să nu dea loc la polemici inutile, de vreme ce nu se mai pot repara inadvertențele, ca să le numesc așa fără răutate. Îl compătimesc pe d. Nichita, căci are o ingrată muncă și toți Își vor Îndrepta lorgnetele spre dânsul, după apariția lucrării. Sunt sigur Însă, că față de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
par tineri, că nu-i pot deosebi) salutați-i din parte mi. Ai mei Vă trimit complimente. Omagiile mele doamnei și matale cele mai bune și sincere urări de sănătate. Cu toată prietenia și prețuirea, V. Tempeanu P.S. A Încetat polemica „șt. Gorovei și autorii „Monografiei”, care a stârnit atâtea nemulțumiri? Mai știți ceva de semicentenarul liceului No. 2? Se mai ține 518 Acest domn, care are acasă numeroase cutii pline cu documente și cărți legate În mare măsură de zona
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
între altele: Sistemele axiomatice ale logicii limbajului natural. Funcții și operaționalizare (ALL, 1992); Spre o filozofie a disidenței (Litera, 1992); Cel mai iubit dintre ambasadori. Cohen Stork în dialog cu Gabriel Andreescu (ALL, 1993); Patru ani de revoluție (Litera, 1994); Polemici neortodoxe (Noesis, 2001); Extremismul de dreapta în România (Centrul pentru Diversitate Etnoculturală, 2003); Schimbări ale hărții etnice a României (Centrul pentru Diversitate Etnoculturală, 2005). De același autor, la Editura Polirom au mai apărut: Solidaritatea alergătorilor de cursă lungă (1997); Locurile
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Europa. Adrian Severin în dialog cu Gabriel Andreescu (2000); Ruleta. Români și maghiari, 1990-2000 (2001); Națiuni și minorități (2004); Reprimarea mișcării yoga în anii 80 (2008); L-am urât pe Ceaușescu. Ani, oameni, disidență (2009). A editat Naționaliști, antinaționaliști. O polemică în publicistica românească (1996) și Problema transilvană (în colab. cu Gusztav Molnar, 1999). Mihnea Berindei este cercetător la Institut des Sciences Sociales du Politique/CNRS. A reușit să plece din țară în 1970 și s-a stabilit la Paris, unde
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
păcate, deși am început întotdeauna prin a-l compătimi, am sfârșit prin a-l disprețui. E și asta încă o deosebire între cum tratăm un om și o pasăre închipuitul mare polemist Eugen Barbu n-a dus, de fapt, nicio polemică autentică. îngăduindu-i-se folosirea injuriei, a limbajului gros, de mahala, a denunțului, amenințării, calomniei în locul argumentelor, Eugen Barbu a fost împins spre jalnicul monolog din care, pare-se, nu mai poate ieși. Felul domniei sale de-a concepe polemica amintește
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]