5,260 matches
-
puterea imperială nu percepu vreun obstacol. Pe lângă omagiul adus din iubire, era și o răzbunare, un anestezic pentru suferințele vechi, umilitoare, o izbucnire de orgoliu necontrolat. Îl chemă pe Imhotep, tăcutul arhitect egiptean, căruia îi spuse: — M-am hotărât. Și porunci de îndată: — Aici vei construi monumentul închinat tatălui meu, Germanicus, și visului de pace pentru care și-a dat viața. Și îl vom uni cu memoria mamei și a fraților mei uciși. Imhotep își înălță chipul slab, pe care vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mult, nici mai puțin decât de un principe din Parthia. Însă nimeni nu avea să-și piardă vemea studiind semnificația acelor prăzi ciudate, care aveau să fie vândute sub preț la muzee și palate din jumătate de Europă. Împăratul îi porunci lui Manlius, neobositul constructor: — Privește la stânga templului. Acolo vei construi un mic teatru acoperit, foarte elegant, ca acela din Pausylipon. Te vei îngriji de toate aspectele ce privesc propagarea vocii. Dar nu vom organiza spectacole. Oameni din toate țările se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în portul Alexandria. — Manlius, îl strigă pentru a treia oară, tu îmi vei construi o stradă largă de jur-împrejurul lacului... Manlius tresări, pentru că de-acum știa bine când glasul Împăratului se schimba astfel, cu pauze aproape hipnotice, un glas care nu poruncea, ci descria ceea ce vedea altundeva. — De jur-împrejurul lacului? repetă, pe jumătate surprins, pe jumătate plin de respect. — Și o vei pava cu marmură, pentru că pe lac... Împăratul se întrerupse, ca și cum gândurile i-ar fi venit de foarte departe. Corăbiile Împăratului — Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
miște? — Nu știu. Toți cei care știau asta sunt acum morți în Ta-ne-si, Pământul iubit căruia voi îi spuneți Aegyptus. — Nu-ți face griji, interveni Euthymius, tu trebuie doar să-mi spui greutatea statuii și dimensiunile. — Grăbiți-vă, porunci Împăratul - și adăugă, cu glas molcom: Vă rog. Simțea că numele lui urma să se lege de ceva nemaivăzut. Alți suverani construiseră mausolee, grădini suspendate, coloși, arcuri de triumf, și aproape întotdeauna grandioasele monumente fuseseră ridicate din bogatele prăzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
strecură în suflet, cu un șuierat din ce în ce mai puternic. Apoi își spuse că erau niște bănuieli absurde. Șuieratul se potoli, însă nu de tot. Ținu gândurile acelea pentru sine, murmură că voia să se odihnească. Medicul deschise larg ușa și îi porunci lui Callistus să iasă. Cu ochii întredeschiși, încă slăbit, Împăratul îl privi pe Callistus cum se îndepărta; tocmai datorită lui Sertorius Macro sclavul acela eliberat umbla acum prin palatul lui Augustus și intra în camera Împăratului. „De ce îl acuză?“ Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
loc mai puțin izolat și mai puțin sălbatic. „De ce îl apără Lepidus?“, se întrebă Împăratul, neîncrezător. Dar își aminti că îl văzuse plecând spre Gyaros, spre moarte, pe Creticus, tribunul care fusese tovarășul credincios al tatălui său în Syria, și porunci ca, în loc de îndepărtata Gyaros, Arvilius să fie trimis la Andros, o insulă mult mai primitoare. Senatorii îi lăudară bunătatea și îi dădură ascultare. „Mila îl înmoaie repede“, se gândiră unii. Senatorul Junius Silanus, Pisonii și Sertorius Macro - care se temeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu atât mai mare, cu cât tânărul Împărat nu se arăta prea interesat de riturile religioase romane, la care Augustus, spre deosebire de el, contribuise cu daruri bogate și ceremonii grandioase. — Împăratul seamănă cu Julius Caesar, care nu făcea și nici nu poruncea să se aducă sacrificii în cinstea zeilor, spuse cu reproș un preot bătrân. Și el, la întoarcerea din Aegyptus, după povestea cu Cleopatra, avea mintea cu totul schimbată... S-a auzit apoi că dincolo de Aricia, pe malul lacului aflat deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au văzut splendoarea sânului ei; iar Împăratul a dus-o așa, pe jumătate dezbrăcată, într-o cameră și i-a dat afară pe toți, trântind ușa“. Unii istorici au scris și o urmare a poveștii: după o săptămână, Împăratul a poruncit ca femeia să părăsească palatul și i-a transmis să fie mulțumită, fiindcă avea să intre în istorie nu ca văduva ultimului dintre Pisoni, ci ca a doua - deși insoddisfacente - soție a Împăratului, cu toate beneficiile ce decurg de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
femeile, să bea cu ofițerii, să străbată Roma călare, știind că toți sunt înspăimântați când îi văd umbra.“ — Macro e afară, șopti Callistus. Vrea să fie primit. Faptul că eu îți vorbesc i-a stârnit bănuieli. — Spune-i să intre, porunci Împăratul. Callistus percepu duritatea din glasul lui și se îndreptă spre ușă. Sertorius Macro intră și, fără nici un preambul, îl anunță mânios: — Am zis eu: prea am stârnit interesele senatorilor. Calpurnius Piso, Silanus și Geminus complotează... Callistus păli de uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la bogăția și puterea pe care avea să pună mâna - o funcție care te făcea asemenea vechilor phar-haoui din Aegyptus, se spunea la Roma -, nu observă privirea glacială a herculeanului Cassius Chereas. Împăratul îl lăsă pradă iluziilor câteva ore; apoi porunci ca locuința lui Macro, lipsită acum de apărare și plină de prieteni care îl felicitau, să fie înconjurată de militari. — Lui nu-i salvezi viața? întrebă Callistus atent. — E militar, explică neîndurător Împăratul, și glasul lui sună diferit, cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fir de praf nu se ridica. Lăsară pe cineva să stea de pază și dădură fuga să-l anunțe pe Împărat. Era o dimineață blândă, care te îndemna să trândăvești, când primi vestea. Simți un impuls irațional de a fugi. Porunci însă ca oamenii să-l aștepte și să nu atingă nimic. Îl chemă pe Helikon ca să nu fie singur și, pe când băiatul se grăbea spre el, se ridică; dintr-odată, după multă vreme, simți din nou spasmul acela care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tremure. Când ajunsese la putere, avusese parte de o liniște aparentă, spunându-și lui însuși și celorlalți că nu mai voia să știe nimic despre trecut; cuvintele lui stârniseră entuziasm. Se mințise pe sine și pe cei ce-l ascultau. Porunci să se aducă mai multe lumini, le spuse tuturor să plece, îi făcu semn lui Helikon să rămână și intră în cămăruță. Luă un codex la întâmplare: era legat în piele închisă la culoare, după obiceiul lui Tiberius. Îl apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grecul acela sunt auzite și în afara Senatului, circulă prin întreaga Romă. Ieri, Cerialis și Betilenus s-au dus în Forum Augusti, iar mulțimea i-a obligat să plece, să se ascundă. Dacă, sub cea mai absurdă acuzație, el îi arestează, poruncește să fie biciuiți și puși pe cruce, lumea va spune că are dreptate. Iar dacă cineva protestează, e destul ca el să bată din palme, și pretorienii invadează piața. Ați văzut cum a sfârșit Sertorius Macro? Se speriau unii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
controlată de pretorieni și de gărzile germanice, nimeni nu putea face vreo mișcare; singurul risc, un război civil care putea izbucni numai acolo, printre soldații aflați la graniță. În dimineața aceea nu vru să vadă pe nimeni. Din spatele ușii închise porunci să i se lase mâncare în încăperea de alături, dar nu se putu atinge de ea și se întoarse la masa lui. Cu o spaimă lucidă, își imagina ce-ar fi însemnat ca întregul imperiu să afle despre trădarea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Umbria. Îi plăcea să călătorească, și adesea pleca pe neașteptate; vila din Umbria - în apropiere de vechiul sanctuar aflat lângă izvor, înconjurat de sălcii - era, în fiecare an, ținta scurtelor sale vacanțe, așa încât plecarea lui nu alarmă pe nimeni. Îi porunci lui Lepidus să vină cu el; îi transmise surorii lui să-i urmeze în liniște, împreună cu grosul escortei. Uimiți, dar fără să bănuiască nimic, cei doi îi dădură ascultare. El plecă, însoțit de escorta falnicilor Augustinieni; nimeni nu observă însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
infames frigoribus, că, practic, era prizonier, fără să poată lua legătura cu nimeni -, tânărul Împărat începu un marș călare căruia numai gărzile germanice îi făcură față, în timp ce tot mai mulți Augustinieni se pierdeau pe drum, rămânând în urmă. Pe măsură ce înainta, poruncea turnurilor de semnalizare să nu transmită mesaje, sub pretextul că făcea o inspecție secretă, și lăsa acolo oameni de pază. Ajunse la Mogontiacum pe neașteptate. Era miezul zilei; Gaetulicus discuta liniștit cu tribunii săi, când un grup de germani călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
timp, atât de stupide“ -, Lepidus, Gaetulicus și cei cinci tribuni fură condamnați pentru trădarea poporului roman. Tânărului Împărat, teribila lege concepută de Augustus îi apăru înțeleaptă și prețioasă. — Nici unuia dintre acești trădători nu i se va îngădui să se sinucidă, porunci el, pentru că nici unul dintre ei nu a luptat vreodată pentru Roma. Îi spuse lui Galba, care stătea alături de el, tăcut: — Pe de altă parte, nici unul dintre lașii ăștia n-a cerut-o. În semn de dispreț, porunci ca execuția să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să se sinucidă, porunci el, pentru că nici unul dintre ei nu a luptat vreodată pentru Roma. Îi spuse lui Galba, care stătea alături de el, tăcut: — Pe de altă parte, nici unul dintre lașii ăștia n-a cerut-o. În semn de dispreț, porunci ca execuția să fie efectuată de germanii săi. Soldații germani îi aduseră pe cei șapte, unul câte unul, îi deposedară de însemnele gradelor, le descoperiră gâturile și îi puseră să îngenuncheze la rând, la distanțe egale, cu mâinile legate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trăiască. Închis în sine, noaptea hotărî în taină să exercite dreptul de viață și de moarte din cauza căruia îi venise să vomite la Capri, când acel libert sadic îi arătase stâncile din fundul prăpastiei unde Tiberius îi arunca pe condamnați. Porunci ca vinovații să fie arestați în toiul nopții, să fie aduși așa cum erau, pe jumătate dezbrăcați, dincolo de fluviu, în grădinile noului Circus Vaticanus, unde, cu ani în urmă, fusese arestată mama sa. Alegerea unui asemenea loc, oarecum nepotrivit pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Senatorii îi încredințară pe conjurați temuților germani și îi judecară imediat, pe când erau încă tulburați de evenimente; îi confruntară cu acuzatorii - cea mai impresionantă a fost întâlnirea dintre tată și fiu, pe care bătrânul senator îl credea încă în Sicilia. Porunciră să fie torturați și biciuiți; cel mai tare fu schingiuit cel pe care complicii îl indicau ca fiind căpetenia. — Este chestorul Betilenus Bassus, îi raportară bucuroși Împăratului. Pe când se întâmplau toate acestea, Împăratul se plimba singur pe aleile parcului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
soldat german ridică o torță. Chipurile lor erau palide; un senator avea toga stropită de sânge. Împăratul se gândi că, în asemenea momente, Tiberius se închisese în camerele sale din Villa Jovis și, poate, nu văzuse nimic. Strigătele încetaseră. Senatorul porunci: — Executați-i imediat. Din depărtare, un glas strigă: Îți vei aduce aminte de noi când îți va veni rândul! — Și nu înapoiați trupurile familiilor; aruncați-le în fluviu, ordonă senatorul. Împăratul părea că nu auzise; ceilalți îi urmară exemplul. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
săi. Asta era puterea? Străbătu sălile unde așteptau liberți, sclavi, funcționari și Augustinieni, epuizați de o veghe plină de spaimă. Nu-i aruncă nici măcar o privire lui Helikon, încremenit într-un colț al atriului. Intră în camera lui și le porunci tuturor să iasă; pentru prima oară, Milonia îl urmă fără ca el s-o cheme și se închise în cameră împreună cu el. Încăperea aurită Împăratul își scoase veșmintele de parcă ar fi fost murdare. Se aruncă pe pat cu fața în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era o invitație sau o premoniție. Păstră amintirea pentru sine și-i spuse Miloniei: — La Iunit Tentor am pus să se ridice un monument în cinstea tatălui meu: o sală mare, cu tavanul sprijinit pe douăzeci și patru de coloane înalte. Am poruncit ca acolo să fie gravată povestea lui Julius Caesar și a Cleopatrei, și a fiului lor ucis prin trădare de Augustus. Iar acum noi doi vom merge acolo. Milonia tremura ușor; Împăratul o strânse în brațe și o întrebă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Isis pare o corabie de piatră în mijlocul fluviului, sub cerul strălucitor. Iar în jur, două maluri de granit și deșertul, care e galben, ca un leu. Numai că porticul unde vei păși tu când vei coborî nu era terminat; am poruncit să-l facă. Și am mai poruncit să se graveze numele meu pe el. VII A DOUĂZECI ȘI PATRA ZI A LUNII IANUARIE, ÎN SALA ISIACĂ ...puterea e un tigru ghemuit, singur, pe o stâncă... Subtila artă a dezinformării „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fluviului, sub cerul strălucitor. Iar în jur, două maluri de granit și deșertul, care e galben, ca un leu. Numai că porticul unde vei păși tu când vei coborî nu era terminat; am poruncit să-l facă. Și am mai poruncit să se graveze numele meu pe el. VII A DOUĂZECI ȘI PATRA ZI A LUNII IANUARIE, ÎN SALA ISIACĂ ...puterea e un tigru ghemuit, singur, pe o stâncă... Subtila artă a dezinformării „Ce greșeală am făcut în acea zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]