4,025 matches
-
să dizloce această piatră și edificiul monarhiei se va prăbuși; și în ziua în care se va afla că Franța nu mai are rege, suveranii Europei, din ce în ce mai izolați pe tronurile lor, vor fi cuprinși de amețeală și vor cădea în prăpastia pe care a deschis-o Sfîntul Ludovic. Scena capătă acum un înțeles deplin. Bărbații purtînd măști, adunați sub bolțile subterane ale vechiului burg au venit din toate țările occidentale; toate statele, toate regatele, toate principatele sînt reprezentate. Scopul care i-
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Germanie. PECETEA ISTORIEI Indiferent de model, că e vorba de Cincinnatus, de Alexandru, de Solon sau de Moise, chiar dacă întruchipează puterea instituțională, sacerdotală, omul providențial apare întotdeauna ca un luptător, ca un combatant. Fiind întotdeauna amenințat, aflat mereu la marginea prăpastiei, el refuză să se supună destinului. Pe de altă parte, fie că reinstaurează sau bulversează o ordine, fie că pune lucrurile în ordine sau anunță pe cel care va veni, personajul său se implică într-o realitate temporală ce stă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de altă parte, avem agitația sterilă, ținuta neglijentă, spaima provocată de ambițiile nicicînd împlinite. "Oamenii nu sînt făcuți pentru a trăi înghesuiți în furnicare, afirmă Rousseau. Cu cît se adună mai mulți cu atît se corup mai tare. Orașele sînt prăpăstiile în care cade speța omenească." Orașul mare, pe care la vremea aceea îl vede dezvoltîndu-se și extinzîndu-se, rămîne pentru autorul lui Emil "cloaca tuturor viciilor"; departe de a contribui la formarea cetățenilor, el nu face decît să crească numărul canaliilor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sigură a separării decît diversitatea credințelor; nimic nu-i înstrăinează mai mult pe oameni, nimic nu creează suspiciuni mai mari, dușmănii mai puternice. Așa li se întîmplă mai ales popoarelor: cînd religia nu le unește ea sapă între ele o prăpastie. O aceeași temă întîlnim la Joseph de Maistre, văzută dintr-o perspectivă istorică mai largă, de mai de sus. În acest caz (consecință a istoriei trăite în perioada Revoluției și a Imperiului) importantă este neîncrederea încăpățînată pe care Maistre o
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
curaj, explicabilă altfel, provoacă un deznodământ grav. Atacat în timpul unei excursii la munte de voinicul, bestialul dipsoman, Petrini este nevoit să se apere și, în încăierarea ce urmează (bătălia are loc în cabina unui teleferic), îl împinge pe Pencea în prăpastie. O crimă involuntară, a doua (Petrini omorâse, în detenție, un torționar care își pusese în gând să îl extermine) în viața filosofului. Romanul tinde, aici, spre senzațional (o situație asemănătoare se întâlnește în Intrusul), dar senzaționalul este scurt și, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
înțeleg printr-un ținut frumos. Niciodată un ținut de cîmpie, oricît de frumos ar fi, în ochii mei nu ar părea așa. Am nevoie de ape în cădere, stînci, brazi, păduri întunecoase, munți, cărărui greu de urcat și de co-borît, prăpăstii care să-mi fie aproape și să mă înspăimînte. Am avut această plăcere și am gustat-o în toată splendoarea ei cînd m-am apropiat de Chambéry. J.-J. Rousseau, Confesiuni Topos pe care-l vom regăsi în proză (Memorii
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
care-a călătorit anul trecut prin Elveția și care îmi spunea că e greu să-ți imaginezi poezia lacurilor, farmecul cascadelor, impresia grandioasă pricinuită de ghețari. Vezi, de-a curmezișul șuvoaielor, pini de-o mărime de necrezut, cabane atîrnate deasupra prăpăstiilor, și, la o mie de picioare dedesubt, văi întregi, prin luminișurile norilor. G. Flaubert, Doamna Bovary, pp. 72-73 De la G. d'Haucourt pînă la Flaubert, citîndu-l pe L. Frappier-Mazur (1980, p. 8 și 9) avem ocazia [...] în sfîrșit să enumerăm
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
proaspete, contradicțiile delicate, arabescurile, pentru ca stăpîna, mișcată, să vadă o floare și mai larg deschisă din care cade o lacrimă, și va fi gata să se dăruie, dacă un înger sau vocea copilului său n-o va opri pe marginea prăpăstiei? Ibidem, p. 9 Ca și în cazul descrierilor mnemonice, departe de a pune vreun obstacol cursului povestirii, aceste buchete descrise au rol productiv: Aceste pagini descriptive nu reprezintă o piedică în cursul povestirii: ele povestesc despre anumite lucruri, tocmai acele
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
oferim două fragmente, Premier de cordée, respectiv Un normand. (40) Mai întîi, se vedea, precum o santinelă, lama de granit a Vîrfului Brenva, flancată de o stranie candelă de rocă pe care călăuzele din Courmayeur o botezară "Tatăl Etern", apoi prăpastia ghețarului din Brenva, după care chiar ghețarul, acoperit de pietre și noroi [...]. Pe-al treilea rînd se întindea, nemăsurată, grandioasă, înaltă de 3500 de metri, creasta din Penterey, cu Vîrful Negru, această piramidă înfricoșătoare străbătută de tuneluri negre, apoi dantelăria
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
est, o imensă întindere de mare, pe care o văzuserăm și de pe locul de unde deunăzi am ancorat, pe mica insulă a Scheletului. Chiar înaintea noastră, se ridica Priveliștea-Întinsă presărată în unele locuri cu pini doborîți la pămînt, în altele cu prăpăstii negre. Din lăstăriș, se auzea zumzetul nenumăratelor roiuri de gîze. R. L. Stevenson, L'Île du tresor, Folio Junior, p. 226 Dispunerea în text a unei astfel de descrieri este atît de codificată încît fiecare temă de deschidere are un
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Caracterul său atroce apare în această descriere literară, marcată de autenticitatea evidentă a faptului trăit: "Chiar acum, acum, nu îmi este bine deloc, e chiar mai rău decît să fii gîtuit, mai rău decît să fii ștrangulat, sufocat, este o prăpastie psihologică, un coșmar anatomic, o angoasă metafizică, o revoltă, o plîngere; inima ce bate prea repede, mîini care se crispează, pielea care transpiră". F.-B. Michel, Le Souffle coupé Textul B Pensiunea de familie, ultima locuință a lui Anne-Marie. Mai
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de realitate. Și totuși, discontinuitatea este menționată de mai multe ori în Manuscrisul din 1942, dar numai în relație cu istoria: istoria reprezentărilor, istoria individului, istoria omenirii. Heisenberg insistă și asupra rolului intuiției: "Doar gîndirea intuitivă scrie Heisenberg poate trece prăpastia care separă sistemul conceptelor deja cunoscut și sistemul nou de concepte; deducția formală este neputincioasă în a arunca un pod asupra acestui abis"29. Dar Heisenberg nu trage concluzia logică care se impune plecînd de la neputința gîndirii formale: doar non-rezistența
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
neputincioasă în a arunca un pod asupra acestui abis"29. Dar Heisenberg nu trage concluzia logică care se impune plecînd de la neputința gîndirii formale: doar non-rezistența la experiențele, reprezentările, descrierile, imaginile sau formalizările noastre matematice poate arunca un pod peste prăpastia dintre două zone de rezistență. Non-rezistența este cheia înțelegerii discontinuității între două niveluri de realitate imediat vecine. Terțul ascuns este absent la Heisenberg. Heisenberg și Lupasco nu s-au cunoscut. Dar noțiunea de "potențializare" apare aproape simultan în opera lui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
singura relație dintre cele două. Avem aici o revoluție autentică ale cărei consecințe ar putea fi incalculabile...", scrie Fondane. De la începutul cărții este evident ceea ce-l atrage pe Fondane în filosofia lupasciană: pentru el, această filosofie "deschide sub picioarele noastre prăpastia fără ieșire a contradicției infinite [...]"8. Fondane face referire aici la primul principiu al logicii clasice, principiul de identitate. Opțiunea lui Fondane este clară. El se gîndește să înlocuiască principiul non-contradicției prin principiul contradicției: A este non-A. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
care e înarmat, nu se gîndește decît la mijlocul de a face să beneficieze științele de descoperirea sa și se grăbește, deci, să edifice o nouă cunoaștere. Și imediat contradicția sa se transformă într-o non-contra-dicție: a aruncat o punte deasupra prăpastiei pe care a creat-o; [...] însăși contradicția sa a de-venit un zid de netrecut și a cărui poartă nu se putea deschide în fața nimănui căci o pecetluise cu principiul non-contradicției"14. Teribil reproș. Pentru Fondane, Lupasco îl refuză pe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
totuși, în fața reporterilor, a lumii, nimic coerent, nimic care să-i absolve. Între voința neînfricată a celor care clamau la 22 Decembrie contra violenței și cei care se pretează acum la violență, cine știe sub ce îndemnuri ascunse, e o prăpastie. Cei care au supraviețuit după primul act al Revoluției doresc acum să fie numai studioși, în amfiteatre și săli de lectură, întocmai cum armata și ea alcătuită îndeosebi din tineri se dorește numai apărătoarea țării, dincolo de orice agitații și veleitarism
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de a înțelege și aprecia condițiile propriei sale vieți și ale prosperității sale. Trebuie să înțelegem că puterea mulțimii este oarbă, nesăbuită, nu raționează, ascultă în dreapta și în stânga. Un orb nu poate conduce pe un orb fără să ajungă la prăpastie; la fel membrii ieșiți din popor, fie chiar dotați de o inteligență ideală, din cauză că nu înțeleg nimic din politică, nu pot pretinde s-o călăuzească fără să piardă toată națiunea. Numai un individ pregătit din copilărie pentru autocrație poate cunoaște
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
decide prin cifre. Un anumit timp, până în momentul când vom putea fără primejdie să încredințăm posturile responsabile ale statelor noastre fraților noștri evrei, vom încredința aceste posturi unor indivizi al căror trecut și caracter să fie astfel încât să existe o prăpastie între ei și popor, unor oameni care, în caz de nesupunere la ordinele noastre, nu vor putea să aștepte altceva decât condamnarea sau exilul, pentru ca să ne apere interesele până la ultima lor suflare. Sumar: Aplicarea principiilor masonice în scop de a
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
că este „bun” sau „mai bun” tot ceea ce se face „jos”, în comunitate, și „rău” doar ceea ce vine de „sus”, de la guvern. Mi se pare că atitudini de acest tip, cuplate cu ignorarea sau minimalizarea eșecurilor, au contribuit la adâncirea prăpastiei dintre „modelele abstracte” și practicile concrete utilizate în cadrul proiectelor de dezvoltare comunitară... Drumuri către dezvoltarea comunitară „Erau unii care ziceau: «De ce să facem noi șanțuri, am văzut la un proiect SAPARD că făceau totul mecanizat și n-am văzut un
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
stau chiar așa. Nu suntem de o mie de ori mai triști dacă aflăm de moartea a zeci de mii de persoane într-o inundație, decât citind relatarea dramatică a morții a zece pasageri ai unui autocar răsturnat într-o prăpastie. Această situație a fost demonstrată de următorul experiment: Psihologul Elisabeth Dunn le-a cerut unor voluntari să își imagineze cât de triști și de emoționați ar fi dacă ar afla din mass-media că mai multe persoane au fost găsite moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ce mai dese pe sălile Universității și după lungi plimbări pe jos, prin toate cartierele pavate cu asfalt ale capitalei, care erau și cele mai singuratice, pe atunci [...] În jurul nostru, dincolo de cei cinci pași până unde vedem, cine știe ce prăpăstii de moarte, ce scene de bestialitate, ascunde noaptea asta, atât de neagră că nu se poate deosebi nicio siluetă măcar [...] Mă gândesc la măcelul care va fi peste 30-40 de minute. Cranii sfărâmate de paturi de armă, trupuri străpunse și
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Femeia adoarme și, când se trezește, constată că este înconjurată de un zid mare din piatră, străjuit de "oameni negri, urâți". Condiția ca să scape din prizonierat ar fi: "daca vrei sa scapi de-aici așa - că în jos era o prăpastie mare, fără fund, întunerec mare în timpu ăla [ ... ], să ne dai nouă ce ai tu mai scump în tine!" Femeia este nevoită să promită, fără să-și dea seama că este gravidă. Termenul stabilit este de 12 ani, după care
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
tatăl ei s-o lase măcar un ceas în lume. Împăratul, în cele din urmă, a fost de-acord: cum i-o fi ursita! Un vârtej a luat fata și a dus-o la casa zmeului, întoarsă cu gura spre prăpăstii. Aserțiunea Așa-i fusese scris! exprimă nu numai acceptarea datului inițial, ci imprimă și o notă de regret, de neputință. Doi feciori frumoși de crai vrură să-și încerce și ei norocul, pentru că împăratul făgăduise jumătate din împărăție și pe
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
textul liric, ci și în creația epică, mai ales în secvențe descriptive prin care se detaliază cadrul diegetic sau în portrete ale personajelor. Paradigma tipologică a epitetului este cuprinzătoare: - epitet ornant (de mare generalitate): Stânca stă să se prăvale / În prăpastia măreață (M. Emi nescu); Iubeam diminețile, înainte de răsăritul zorilor [...]; o singurătate aproape umană, [...] sub cel mai frumos cer care mia fost dat săl văd vreodată. (M. Eliade) - epitet cromatic: Amurg de toamnă violet (G. Bacovia); peste care trecealene / o leoaică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
diamant, pe crucea mea / Și caren fiece mișcare pierzi cuo petală câteo stea. (T. Arghezi); Visez acel laser lingvistic / care să taie realitatea de dinainte. (N. Stănescu); Singurătățile muntelui pulsau de apele primăverii; viața tainică își întindea iar punțile peste prăpăstiile morții. (M. Sadoveanu) metafora verbală (poate implica și personificarea): Cerul rămase singur și în curând din cer părea că ninge înserarea. (M. Sadoveanu); Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri (M. Eminescu); În șirul vieții noastre întreg, se face seară
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]