3,789 matches
-
dintre cei demni și pentru a semnala singurătatea apăsată a acestuia în păstrarea acelei demnități. Dorin Popa: Era 1979, când l-au rearestat. Părintele Gheorghe Calciu a stat în detenție politică între anii 1948-1964 și între 1979 și 1984. Acele predici, șapte, cuvinte către tineri, au fost rostite în Postul Mare al anului 1979. Protesta împotriva dărâmării bisericilor din București și critica regimul comunist. A fost eliberat din temniță la presiunile Comitetului pentru Apărarea Părintelui Calciu, prezidat de Mircea Eliade, și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
culturale ale fiecărei epoci, prin intermediul artei, sculpturii, teatrului, literaturii, filozofiei. Totuși, intervențiile Magisteriului în aria mijloacelor de comunicare nu au fost plănuite, ci au ținut mai degrabă de conjunctură; ele erau legate mai ales de felul în care se țineau predicile și de publicarea și răspândirea cărților cu teme religioase și morale. Dezvoltarea substanțială a mijloacelor media în secolele al XIX-lea și al XX-lea a determinat Magisteriul Pontifical să le acorde o mai mare atenție 104. I.2.1
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cultura religioasă catolică în popor și printre intelectuali"316) și Gazeta Maramureșeană,fondată în 1918 de un comitet de români uniți. La Bixad (Satu Mare) a fost publicată revista Cuvântul Adevărului, organ al călugărilor bazilieni care se ocupau în special de "predică"317. Publicația Clujul Creștin sau Viața Creștină (tipărită săptămânală) a apărut la Cluj în 2500 de exemplare și a avut ca scop declarat "de a înfăptui pe pământ împărăția lui Dumnezeu printre oameni". La apariția publicațiilor din Transilvania au contribuit
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ziua de duminică) și să fie distribuită credincioșilor înainte de participarea la liturghie. Gazeta avea doar patru pagini, fiecare împărțită pe câte două coloane. Conținutul revistei era structurat în patru capitole. Prima pagină era ocupată de textul Evangheliei duminicale și al predicii din ziua respectivă (de aceea distribuirea se realiza înainte de participarea la slujbă). Pe următoarea pagină apărea o scurtă prezentare a unui sfânt și un articol despre doctrina bisericească, sau despre morala creștină. A treia pagină conținea știri din întreaga lume
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
anunțul care a apărut în numărul al doilea al revistei 436 unde s-a relatat despre tipărirea Almanahului Asociației Germane din România și a calendarului aferent pe anul 1913. Tot aici s-a menționat și apariția listei Liturghiilor catolice cu predică în limba germană, a unei biografii și a unui portret al episcopului Raymund Netzhammer. Deși s-a adresat comunității catolice germane din arhidieceza de București (nu foarte numeroasă) revista a avut succes; ea a fost bine primită, lucru demonstrat de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
reflectat viziunea lui Netzhammer de promovare a limbii și culturii germane în dieceza unde a activat (pastorație în limba maternă). Unele liturghii atât cele de la Catedrala "Sf. Iosif", cât și de la parohia Bărăție, au fost ținute în limba germană (atât predicile, cât și cateheza copiilor)447. Celelalte servicii religioase erau realizate și în alte limbi, precum italiană, franceză sau maghiară. Această deschidere a episcopului Netzhammer către o pastorație în limba maternă a credincioșilor, dar și promovarea și încurajarea proiectelor și a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Printre cei mai importanți colaboratori s-au numărat: arhiepiscopul Raymund Netzhammer, arhiepiscopul Alexandru Cisar, episcopul Anton Durcovici, pr. J. D. Ester, Șt. T. Iovanelli, G. Muller. După 1925, arhiepiscopul Cisar a revenit la București și a publicat numeroase cuvântări și predici în paginile acestei gazete, fiind unul din principalii ei colaboratori. Ca și revista Bukarester katholisches sonnatagsblatt și Jugenfreund a fost o publicație în limba germană 466. Majoritatea articolelor au fost scrise în această limbă, însă au existat și materiale redactate
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
lui Zacheu au dat revistelor diecezane un farmec aparte 562. Majoritatea subiectelor au fost inspirate din lumea satului, locul unde i-a plăcut să trăiască, în mijlocul comunității sale pe care a păstorit-o și îndrumat-o. Textele sale erau scurte predici moralizatoare în versuri, dar cuprindeau și subiecte distractive, pline de virtuozitate verbală, oarecum superficiale, fără aplecare și cercetare profundă a realităților 563; nu erau scrise într-un ton grav, ci mai degrabă relaxat, ceea ce a făcut ca poeziile sale să
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
publicațiile catolice au fost supuse unei cenzuri bisericești realizate de episcopi și de conducătorii ordinelor misionare (în cazul revistelor ce aparțineau acestor ordine). Articolele publicate au fost utile clericilor, dar și laicilor. Soluțiile oferite la unele probleme constituiau subiecte de predici, preoții având ocazia de a se informa mai bine și putând transmite apoi aceste informații credincioșilor. Aceștia aveau și ei acces direct la scrierile catolice care răspundeau la unele probleme de teologie, dar explicau și învățăturile biblice. Numeroase materiale nu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
editura Arhivelor Romano-Catolice București, București, 2005, p. 57. 430 Ibidem. 431 Ibidem. 432 R. Netzhammer, Bischof in ..., p. 412. 433 Ibidem, p. 428. 434 În timpul vizitei s-a ținut și o liturghie solemnă la Catedrala "Sf. Iosif" din București, cu predică în limba germană. Abatele a fost primit și la Curtea Regală, regele donând 100.000 lei Mănăstirii Einsiedeln. 435 Bukarester katholisches sonntagsblatt, anul I, nr. special 6 aprilie 1913. 436 Idem, anul I, nr. 2 (martie 1913), p. 4. 437
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
anul I, 1913, p. 4. 445 Idem, nr. 39, anul I, 1913, p. 4. 446 Idem, nr. 3, anul II, 1914, p. 4. 447 La parohia Bărăție existau mai multe liturghii duminicale, iar cea de la ora 10.30 avea întotdeauna predica în limba germană, pe când la cea de la ora 9.00, predica era în limba maghiară. La Catedrala "Sf. Iosif" la liturghia de la ora 9.00 (care era destinată școlarilor),din data de 30.03.1913, cateheza a fost ținută în
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
1913, p. 4. 446 Idem, nr. 3, anul II, 1914, p. 4. 447 La parohia Bărăție existau mai multe liturghii duminicale, iar cea de la ora 10.30 avea întotdeauna predica în limba germană, pe când la cea de la ora 9.00, predica era în limba maghiară. La Catedrala "Sf. Iosif" la liturghia de la ora 9.00 (care era destinată școlarilor),din data de 30.03.1913, cateheza a fost ținută în limba germană (Daniel Baner, op. cit., p. 179). 448 Bukarester katholisches sonnatagsblatt
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
căsnicie a lui T.S. Eliot, iar după ea partea a doua (Joc de șah) se încheie cu ideea că femeia ideală nu mai există, a rămas doar imaginea unui cuplu vulgar, pentru care copiii sunt prezențe profund stânjenitoare și nedorite. Predica focului, partea a treia, aduce la apogeu imaginile de degradare și dezgustătorul, făcând poezie pe temelia esteticii urâtului. Se perindă prin fața ochilor noștri șobolani pe malul Tamisei părăsite de nimfe, oase de naufragiați din Furtuna lui Shakespeare și nu numai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
evangheliile canonice, altele sunt inspirate din evangheliile gnostice (după Toma, Petru, Filip, Maria Magdalena), descoperite la Hammadi, în Egipt, în anul 1945. Maria din Magdala a fost și este celebrată în liturghii, în ziua ei de pomenire (22 iulie), în predicile și comentariile Părinților Bisericii. La Aix în Provence și la Vézelay au fost și sunt venerate moaștele ei, i s-au ridicat multe lăcașuri de cult. Se spune că provenea din părinții de neam bogat și nobil, Cyrus și Euchoria
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
că a visat o porumbiță ce s-a apropiat de altar; era murdară, s-a curățat în cristelniță și s-a înălțat la cer. Tânăra artistă, măgulită, a mers în Biserica în care a predicat episcopul, a fost impresionată de predică, s-a căit pentru că a fost o podoabă a diavolului, ducând o viață desfrânată, i-a cerut s-o boteze, luându-și numele Pelaghia, și, cerându-i haine bărbătești, a plecat în pustiu să se purifice, să se mântuiască. Înainte de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
desfrânată, în păcat. Revoltat și încrezător în puterea lui de convingere, preotul Pafnutie, îmbrăcat în haine lumești, s-a dus la ea, cu bani ca orice client. Și-a dat seama că ea crede în Dumnezeu, i-a ținut o predică, avertizând-o de judecata lui Dumnezeu. Convinsă și impresionată, Thaisia și-a ars averile și l-a urmat pe Avva Pafnutie în pustiu, a rămas într-o mânăstire de maici, a acceptat să trăiască într-o chilie zidită, fără nicio
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
îl apără cel dintâi cu ardoare. În Discursul despre Poezia dramatică, el pune în gardă scriitorii față de pericolul ce-i pândește. Pentru a se conforma scopului didactic, ei riscă să compună "scene reci și lipsite de culoare (...), un fel de predici dialogate". Stârnind emoția, spectacolul dramei îl va face pe om mai bun. Este "un gen în care nu trebuie decât să convingi prin sentiment", după cum scrie Beaumarchais în Eseul despre genul dramatic serios. De aceea, dramei îi plac subiectele lacrimogene
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de aceea, a unui rit fundamental ce ține de theologia civilis - cu doctrina metempsihozei. Tatăl care sacrifică un animal zeilor Își ucide propriul fiu, care și-a schimbat Înfățișarea; tatăl Își Înghite fiul, fiii Își Înghit mama (F 137). Această predică macabră se face auzită Îndelung În epoca romană: „Pitagora și Empedocle afirmă că există o lege unică pentru toate ființele vii și susțin că pe cei prin care un animal este vătămat Îi amenință pedepse de neispășit” (Cicero, De republica
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la oferirea de victime animale „pentru sănătatea” sau Înseși persoanei respectivului theòs/divus suveran la Înființarea unor sărbători periodice cu Întreceri atletice și preoți specializați cu diferite funcții, printre care cea de a-i proslăvi prin imnuri (hymnodòi) sau prin „predici” (theològoi) pe „zeii epifani” („manifești”), „binefăcători” (euergètai), miloși și puternici, și, În sfârșit, la celebrarea În cinstea lor a unor rituri secrete, În cazul În care menționarea destul de frecventă a unor „misterii” asociate cultului regal și imperial are un sens
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un capitol fiecare) Într-o ordine care a fost uneori considerată Întâmplătoare și nemotivată de conținut, dar care, de fapt, ține cu siguranță de rațiuni metrice. Nefiind nici texte rituale nici expuneri teoretice și sistematice, acestea au fost interpretate ca predici sau cuvântări În versuri (Ch. Bartholomae). Oricum, ele conțin rugăciuni și cântece de laudă Îndreptate către „Domnul Înțelept” de un autor mișcat de o sinceritate profundă, de o căutare pasionată și tulburătoare a adevărului și de un zel misionar care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și rodirile”, „canonurile și fericirile”. Experiența eului liric este una generică, în măsura în care acesta își asumă trăirile semenilor săi din epoci anterioare sau contemporani. Evlavia medievală intră, de pildă, într-un discurs ce transpune un portret de ctitor valah, într-o predică franciscană adresată păsărilor ori în imaginarea „părerilor de rău” ale asinului ce l-a purtat pe Hristos, a „cântării” Pământului sau a „glasului” Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul. Alături stă pietatea însoțită de simț gospodăresc a omului de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
care aparține scriitorului. Povestirile biblice dau mărturie despre preocupările, interesele, dezbaterile și viziunea lumii epocii autorilor lor. Ca să luăm un exemplu foarte simplu, poate puțin exagerat, autorii acestei tendințe ar spune că Evanghelia lui Matei nu ne informează atât despre predica lui Isus cât despre ce și cum se predica în comunitatea lui Matei. Un al doilea exemplu va fi poate mai ușor de înțeles. Relatarea creației din Gn 1 nu vrea să descrie cu exactitate modul cum a creat Dumnezeu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
fastuos ilustrată, a Bibliei, intitulată Chipurile Vechiului și Noului Testament. Transpunând integral în românește principalele cărți de cult, A.I. contribuie, în mare măsură, la naționalizarea serviciului divin, fiind considerat un creator al limbii liturgice. Scrierile ce îi încununează opera sunt predicile sau Didahiile, după denumirea lor grecească. Păstrate în manuscris, ele au avut o circulație redusă. Fie că e vorba de predica propriu-zisă sau sintetică, de omilie, pareneză sau panegiric, ceea ce frapează în aceste rostiri este că ele trec dincolo de cadrele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
mare măsură, la naționalizarea serviciului divin, fiind considerat un creator al limbii liturgice. Scrierile ce îi încununează opera sunt predicile sau Didahiile, după denumirea lor grecească. Păstrate în manuscris, ele au avut o circulație redusă. Fie că e vorba de predica propriu-zisă sau sintetică, de omilie, pareneză sau panegiric, ceea ce frapează în aceste rostiri este că ele trec dincolo de cadrele înguste ale cazaniei, așa cum poate fi întâlnită la Coresi sau la Varlaam, cu configurația ei stereotipă și substanța abstractă. Firește, A.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
Firește, A.I. nu improvizează, el urmează regulile omileticii, având în minte pilda oratoriei bizantine (și îndeosebi pe Ioan Hrisostom și pe Theofilact). Cuvântările lui, care conțin pasaje de fină exegeză teologică, nu sunt însă nicidecum o expunere seacă și pedantă. Predica are viață, culoare și, în mișcarea ei, când solemnă și înfiorată de simțăminte sublime, când lirică și unduioasă, când aspră și poruncitoare, se simte freamătul personalității aprige a Ivireanului. Originalitatea didahiilor stă în modul în care mitropolitul știe să cearnă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]