10,986 matches
-
care servește eului drept reper pentru înțelegerea obiectului exterior de care detașarea devine astfel posibilă. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Mecanismul introiecției (proiectarea în interior) nu poate fi conceput decât în strânsă legătură cu proiecția (proiectarea în exterior). „Mecanismele introiecției și proiecției nu constituie doar un aspect esențial al funcției eului - ele sunt rădăcina eului, instrument al înseși formării lui” (Heimann, 1952/1980). Împreună, asemenea inspirației și expirației, ele constituie o adevărată respirație pentru viața psihică (Begoin-Guignard, 1985), pe care școala engleză
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Când eul recepționează stimuli din exterior, el îi adoptă și și-i asumă, îi supune introiecției. Când îi exclude, el îi proiectează, deoarece judecata despre nocivitatea lor urmează unei înscenări de introiecție. Selectarea, discriminarea etc. sunt fondate pe introiecție și proiecție. Abia după dobândirea unei anumite experiențe, într-un stadiu evolutiv destul de avansat, eul se poate dispensa de metoda sa originară de a testa stimulii captându-i mai întâi în interiorul lui” (Heimann, 1952/1980). Introiecția este deci o apărare spontană - cea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se caracterizează deci prin faptul că nu se mulțumește să aibă o finalitate defensivă, contribuind, în cel mai bun caz, la îmbogățirea eului. Istorictc "Istoric" Ferenczi (1909/1968) introduce conceptul de „introiecție” printr-un raport de simetrie cu acela de „proiecție”. El îl constată în practica clinică la adulți și pare să-l utilizeze în stabilirea unui diagnostic diferențiat între nevroză și psihoză. În opinia sa, acest mecanism este caracteristic nevrozatului care, contrar pacientului psihotic ce se rupe de lumea exterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei lipse. Deși Freud și contemporanii săi - inclusiv K. Abraham (1924) și Klein (1958) - recunosc contribuția originală a lui Ferenczi și valoarea ei fondatoare, ei nu o analizează în profunzime. Meritul de a fi asociat travaliul de introiecție celui de proiecție din perspectiva psihologiei dezvoltării îi revine lui Heimann (în Klein et al., 1952/1980). Să mai notăm, în sfârșit, că, în lista propusă de A. Freud (1936/1993), introiecția este cea dintâi operație defensivă citată. În toate aceste scrieri apar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mișcările de du-te-vino ale mamei. Acest joc este și creator de spațialitate: el participă la delimitarea frontierelor dintre înăuntru și în afară, dintre departe și aproape, dintre eu însumi și celălalt. Un exemplu ar putea fi jocul introiecției și al proiecției, care suspendă dependența de obiect și pregătește punerea în funcțiune a simbolizării. După ce am ilustrat însăși nașterea introiecției, să urmărim efectele acestui mecanism la vârsta adultă. Segal (1964/1980) raportează cazul unui pacient, ofițer de marină, nefamiliarizat cu psihanaliza și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
între dorințe și interdicții și necesitatea - ce se face rapid resimțită - de a se elibera de această introiecție oarecum stânjenitoare. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Am subliniat deja interacțiunea constantă a introiecției cu proiecția, interacțiune care constituie lumea internă și dă formă imaginii realității externe, de-a lungul întregii vieți. Aceasta nu înseamnă însă că se produce o răsturnare între ceea ce este proiectat și ceea ce este introiectat, ci pur și simplu că vidul provocat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
țin mai curând de o utilizare defensivă a mecanismului. Această legătură cu identificarea este la originea a numeroase confuzii (A. Freud, în Sandler, 1985/1989). Pornind de la procesul de clivaj și de la modurile de apărare primară care sunt introiecția și proiecția, refularea va putea lupta și ea împotriva pulsiunilor distructive. Cu alte cuvinte, mecanismul introiecției este o verigă esențială în construirea și evaluarea eului în strânsă legătură cu modelul apărării prin interiorizare. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" „Maladiile introiecției” sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
i-ar fi permis elaborarea capacității de a se simți vinovat. La el s-ar înregistra „un avort al dezvoltării afective în fazele sale cele mai primitive”, aceasta lăsând la o parte existența unui eventual factor constituțional. Ptc "P" Proiecțietc "Proiecție" Definițietc "Definiție" Operația prin care subiectul expulzează în lumea exterioară gânduri, afecte și dorințe de care nu are știință sau pe care le refuză în el atribuindu-le altora, persoane sau lucruri din mediul său înconjurător. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prin care subiectul expulzează în lumea exterioară gânduri, afecte și dorințe de care nu are știință sau pe care le refuză în el atribuindu-le altora, persoane sau lucruri din mediul său înconjurător. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Operație de expulzare, proiecția apare în primul rând în cadrul unei activări defensive care eliberează eul de o neplăcere, dar se manifestă în multe moduri de gândire sau funcționare non-patologice. Astfel, animismul, mitologia sau superstiția (Freud, 1901/1973) sunt, pe cale directă, producții imaginare individuale și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
proiectate în lume”. Cât despre producțiile literare sau orale cum sunt miturile sau basmele, ele au scos dintotdeauna la lumină realitatea psihică intimă. Fabulele lui La Fontaine sunt exemplare prin bogăția trăsăturilor de personalitate umane puse pe seama animalelor. În plus, proiecția este mecanismul psihic mobilizat când se pune problema investigării personalității, obiectul probelor proiective. Este suficient să amintim aici, spre a ne convinge, modul în care Rorschach evocă nașterea testului petei de cerneală. El a fost de-a dreptul uimit să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în mare parte proiectivă. Faptul o trimite cu gândul la experiențe de același tip, trăite în relația sa ambiguă cu tatăl. Întregul interes al transferului constă în a putea reactualiza, sub efectul regresiei, situația din copilărie în care realitatea și proiecțiile au distorsionat relația, partida fiind rejucată în cadrul curei, într-o cu totul altă manieră. Aceasta pentru că analistului îi revine sarcina să funcționeze altfel, adică fără ambiguitate, în numele principiului abstinenței, în așa fel încât să asigure reabilitarea imaginii paterne, grație a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fără ambiguitate, în numele principiului abstinenței, în așa fel încât să asigure reabilitarea imaginii paterne, grație a ceea ce se poate numi „iluzie proiectată”, anume transferul. Prin însăși diversitatea figurilor pe care le-am schițat rapid și prin complexitatea datorată specificității fiecăreia, proiecția pare să ridice mai multe probleme decât rezolvă efectiv, ceea ce nu o împiedică să fie un mecanism esențial pentru înțelegerea vieții psihice individuale sau colective, normale sau patologice. Istorictc "Istoric" Vocabularul psihanalizei (Laplanche și Pontalis, 1967) prezintă toate orientările freudiene
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ceea ce nu o împiedică să fie un mecanism esențial pentru înțelegerea vieții psihice individuale sau colective, normale sau patologice. Istorictc "Istoric" Vocabularul psihanalizei (Laplanche și Pontalis, 1967) prezintă toate orientările freudiene, semnalate între 1894 și 1927, în raport cu acest concept de proiecție văzut sub aspectul său defensiv. Freud (1894/1974) introduce termenul „proiecție” în legătură cu nevroza de angoasă. Această stare morbidă, în care rolul factorilor actuali ar trebui să fie dominant, este însoțită de manifestări somatice multiple ce s-ar datora faptului că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vieții psihice individuale sau colective, normale sau patologice. Istorictc "Istoric" Vocabularul psihanalizei (Laplanche și Pontalis, 1967) prezintă toate orientările freudiene, semnalate între 1894 și 1927, în raport cu acest concept de proiecție văzut sub aspectul său defensiv. Freud (1894/1974) introduce termenul „proiecție” în legătură cu nevroza de angoasă. Această stare morbidă, în care rolul factorilor actuali ar trebui să fie dominant, este însoțită de manifestări somatice multiple ce s-ar datora faptului că „psihismul se comportă ca și cum ar fi proiectat excitația în exterior. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
faptului că „psihismul se comportă ca și cum ar fi proiectat excitația în exterior. Se înregistrează astfel o recanalizare spre lumea exterioară a excitației sexuale resimțite ca periculoasă”. Autobiografia președintelui Schreber îi dă lui Freud (1911/1979) ocazia să explice paranoia prin proiecția numită apărare primară. Faimoasa transformare a iubirii în ură - îl iubesc / îl urăsc - conducând la „el mă urăște” ține de proiecție. După Freud (1911/1979), „o percepție internă este reprimată și conținutul ei, înlocuind-o, suportă o anumită deformare, după
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
excitației sexuale resimțite ca periculoasă”. Autobiografia președintelui Schreber îi dă lui Freud (1911/1979) ocazia să explice paranoia prin proiecția numită apărare primară. Faimoasa transformare a iubirii în ură - îl iubesc / îl urăsc - conducând la „el mă urăște” ține de proiecție. După Freud (1911/1979), „o percepție internă este reprimată și conținutul ei, înlocuind-o, suportă o anumită deformare, după care ajunge în conștient sub forma unei percepții venite din exterior”. În acest caz, subiectul percepe la celălalt ceea ce nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
însuși. El revendică acel lucru perceput și cade în delirul de persecuție. Explicarea fobiei prin proiectarea în real a pericolului pulsional datează din 1915 (1915c/1968). Prin deplasarea unei încărcături libidinale inconștiente asupra unei reprezentări conștiente substitutive legate de precedenta, proiecția împiedică întoarcerea aspectului refulat și focalizează angoasa asupra unui obiect extern mai ușor de evitat, cum ar fi, de pildă, un animal de care subiectul se teme. „Prin ansamblul mecanismului de apărare instalat, subliniază Freud (1915c/1968), s-a obținut
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
întoarcerea aspectului refulat și focalizează angoasa asupra unui obiect extern mai ușor de evitat, cum ar fi, de pildă, un animal de care subiectul se teme. „Prin ansamblul mecanismului de apărare instalat, subliniază Freud (1915c/1968), s-a obținut o proiecție a pericolului pulsional spre exterior. Eul se comportă ca și cum pericolul dezvoltării unei angoase nu ar veni dintr-o moțiune pulsională, ci dintr-o percepție, și este deci îndreptățit să reacționeze împotriva acestui pericol exterior prin tentativa de fugă care este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
proiectivă spre figurare în fobie, ca și în paranoia (ambele recurg la imaginar, cu toată bogăția, dar și cu toate pericolele sale) justifică apropierea de procesul de formare a viselor. Potrivit lui Freud (1917a/1968), „un vis este deci și o proiecție, exteriorizarea unui proces intern” permițând subiectului să își continue somnul, de unde și dimensiunea protectoare a proiecției. Gelozia proiectivă este studiată într-un alt text în care Freud (1922/1974) arată că gelozia în dragoste proiectată asupra celuilalt se naște din
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dar și cu toate pericolele sale) justifică apropierea de procesul de formare a viselor. Potrivit lui Freud (1917a/1968), „un vis este deci și o proiecție, exteriorizarea unui proces intern” permițând subiectului să își continue somnul, de unde și dimensiunea protectoare a proiecției. Gelozia proiectivă este studiată într-un alt text în care Freud (1922/1974) arată că gelozia în dragoste proiectată asupra celuilalt se naște din refularea dorințelor de infidelitate ale partenerului sexual. Freud (1927/1995) propune în final o analiză a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
alt text în care Freud (1922/1974) arată că gelozia în dragoste proiectată asupra celuilalt se naște din refularea dorințelor de infidelitate ale partenerului sexual. Freud (1927/1995) propune în final o analiză a concepției religioase asupra lumii sub primatul proiecției: mitologiile, religiile, animismul sunt tot atâtea aspecte ale psihologiei umane proiectate spre lume pentru a fi ignorate. Astfel, utilizarea progresivă a proiecției la Freud privilegiază rolul apărării. De fiecare dată, este vorba despre faptul că subiectul îi atribuie celuilalt ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ale partenerului sexual. Freud (1927/1995) propune în final o analiză a concepției religioase asupra lumii sub primatul proiecției: mitologiile, religiile, animismul sunt tot atâtea aspecte ale psihologiei umane proiectate spre lume pentru a fi ignorate. Astfel, utilizarea progresivă a proiecției la Freud privilegiază rolul apărării. De fiecare dată, este vorba despre faptul că subiectul îi atribuie celuilalt ceea ce refuză inconștient să-și asume, iar aceasta, în interesul propriei economii psihice.” Exempletc "Exemple" Să examinăm, în cazul expus de către Decourt (1989
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
De fiecare dată, este vorba despre faptul că subiectul îi atribuie celuilalt ceea ce refuză inconștient să-și asume, iar aceasta, în interesul propriei economii psihice.” Exempletc "Exemple" Să examinăm, în cazul expus de către Decourt (1989), modul în care recurge la proiecție ca apărare împotriva angoasei o fetiță de 3 ani: Atunci când fetița se întoarce de la grădiniță, unde a făcut, alături de educatoare, o plimbare cu niște ponei, tatăl vrea să afle dacă ea a încălecat pe vreunul dintre căluți. Fetița răspunde negativ
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fost frică. În săptămâna următoare, după ce copilul a participat la aceeași activitate în compania educatoarei, tatăl revine cu aceeași întrebare. Fetița îi explică atunci că nu a încălecat din cauză că „poneilor le este teamă de ea”. Acest scurt exemplu ilustrează mecanismul proiecției care vine să suplinească pentru moment refularea absentă la copil, care atribuie animalului un afect ce-i aparține. Acesta este rolul defensiv și protector al proiecției puse în slujba unui eu încă fragil. În loc să fie subiectul care trăiește angoasa, copila
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a încălecat din cauză că „poneilor le este teamă de ea”. Acest scurt exemplu ilustrează mecanismul proiecției care vine să suplinească pentru moment refularea absentă la copil, care atribuie animalului un afect ce-i aparține. Acesta este rolul defensiv și protector al proiecției puse în slujba unui eu încă fragil. În loc să fie subiectul care trăiește angoasa, copila devine obiectul urii proiectate asupra animalului și eliberate de angoasa culpabilizantă. Astfel, își poate asuma propriile sentimente ostile venite din afară, cel puțin pentru moment, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]