7,048 matches
-
sa de "Condeie noi'', după ce apărusem în ziarul local, "Făclia", cu o poezie în maniera steliștilor, admirați de mine de departe. Era un pastel citadin, numit "Noaptea", prin 1962. "Echinoxul" a fost ucenicia unei promoții literare, "șaptezeciștii'', a mai multor promoții, nu doar a mea. Au urmat ,,optzeciștii'', apoi "nouăzeciștii", "douămiiștii'', după clasificarea lui Laurențiu Ulici, toți frecventând, cu imens folos (formator) climatul de prietenie, experiențe și exigențe de la "Echinocțiu".... Prietenii mei au fost numeroși, iar anii nu au modificat fidelitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Din păcate, am rămas singurul copil în viață, eu, o fată, în timp ce băieții au murit. Am fost o elevă eminentă, mai întâi a Școlii generale nr. 1 din Suceava, apoi a Liceului "Ștefan cel Mare", tot din Suceava, șefă de promoție, olimpică. Toată copilăria am muncit performant, am învățat și am câștigat și un ban pentru cărți, am fost un camarad bun pentru mulți copii colegi și am fost dintotdeauna un suflet generos, amic de încredere. Dacă primeam o jucărie, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
poziții ca în stolul cocorilor: cel din vârful unghiului obosește și altul ocupă poziția din vârf. Regretatul Laurențiu Ulici înțelesese acest miracol al zborului și pentru a ilustra poziția scriitorilor în pluton, a recurs, în începutul lui de istorie literară Promoția 70, la un fel de piramidă. Dar locul în piramidă nu este pecetluit. Locul în piramida lui Ulici arată o stare de moment dat. În realitate însă se produc mereu schimbări de poziții. Ceea ce corespundea ieri cu locul din piramidă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu sînt jenante. Scriam ce voiam, ne asumam anii de cvasianonimat știind că într-o zi comunismul va cădea și va veni și vremea noastră. Cînd a venit revoluția, noi aveam între 24 și 30 de ani și cred că "promoția Universitas" a ieșit în lume matură și cu realizări importante în literatură și în acțiunea culturală. A.B.Ne povestiți o întâmplare cu un scriitor care vă vine acum în minte? Veselă sau tristă? Am povestit unele întîmplări, le prefer
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
literaturii române actuale), după 2003, Concursul a degenerat într-un fel de serbare școlară, absolut fără niciun ecou. După părerea mea, nu poți construi un concurs de literatură adresat tinerilor dacă nu ai niciun habar despre literatura celor mai noi promoții literare și tendințele ei actuale. Ce să cauți în fruntea unei asemenea instituții care are că menire descoperirea și sprijinirea curentelor și tendințelor novatoare din cea mai dinamică literatură a momentului, dacă nu ai niciun fel de pregătire în acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai bune rezultate, lucru pentru care-i mulțumim și eu și Simona și-i aducem omagiile noastre ! De altfel, Simona e studentă în anul III în Franța, la LMA, unde s-a impus ca leader, sper să iasă șefă de promoție! E o cinste și pentru Universitatea de unde a plecat: Danubius, și pentru oraș și pentru țară, la urma urmelor! Superbă rațiune de a fi... ! A.B.Felicitări pentru toate aceste reușite. În acest moment la ce lucrați? Prezentul devine prematur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
A fost eliberat la 21 mai 1954, însă a primit domiciliu obligatoriu la Caransebeș și a fost ajutat de foștii profesori să își ia bacalaureatul. A terminat Facultatea de Filologie, secția română-istorie, la 'fără frecvență', la Iași, ca șef de promoție, după care s-a stabilit la Turnu-Severin, unde a lucrat ca profesor suplinitor de română, bibliotecar, zilier pe diferite șantiere, încărcător și descărcător de lemne. A mai fost anchetat de Securitate și după eliberare, între 1972-1976. A fost chemat și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Vesper. (Toader C. Grosu). Continuarea publicării revistei, chiar dacă la intervale foarte distante (în 1927, la Botoșani, de către I. Cojocaru, în 1929 și 1934 din nou la Rădăuți) precum și reluarea ei în 1940, la același Liceu „Eudoxiu Hurmuzachi”, de către o altă promoție (adevărată generație de schimb), de aspiranți la gloria literară (dintre ei Dragoș Vicol, al cărui volum de debut se chema „Muguri” și Nicolae Tăutu) sunt dovezi ale valorii simbolico - efective cu care fusese investită și ale faptului că tradiția se
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de a scrie, despre care corespondența publicată aici arată că era foarte conștient („știți că sunt un mare cititor și că devorez o mulțime de lucruri în loc să scriu eu însumi” - Lund, 29 septembrie 1952), așa cum Eliade ajunge să renunțe la promoția editorială a prietenuluisău în Statele Unite, sarcină pe care a îndeplinit-o atât de eficient în cazul lui Dumézil. Totuși, Wikander este cel care, în două articole scurte apărute în 1947, respectiv 1959, descoperise structurile mitologice subiacente Mah³bh³ratei și Cărții Regilor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
să o știe, el era, în grupul nostru de tineri, pe plan spiritual, arhontele care nu vrea să fie arhonte. Se ferea de spectacol. Deși oamenii îi cereau să țină lecții de istorie absolvise facultatea de specialitate ca șef de promoție pe țară ezita să-și ia asemenea obligații. Îl întrista, probabil, să vorbească în mijlocul vacarmului. Sînt profesiuni care cer, dacă nu mister, o minimă regie. Preotul nu intră în altar în costum de baie, ci în odăjdii, semn al învestiturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acolo”, În rândul lor, al generațiilor tinere, apte Încă, prin puterea vârstei, de proiecte nobile și de jertfe susținute Împotriva atâtor calcule ale „bunului simț” și ale intereselor imediate! „Ei” sunt, se pare, dezamăgiți și de noi, adulții, generațiile și promoțiile de adulți de azi care „am suportat și susținut” Într-un fel sau altul dictaturile comuniste, ca și de „incapacitatea noastră” de a eradica rapid relelele grave ale societății, corupția administrativă și judiciară, diletantismul politicienilor, apariția unor mafii și a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
arată abia În postumitate! Nu atât „valoarea”, pe care, de bine-de rău, o indică și antumitatea și vocile ei autorizate, critice, mai ales dacă această confirmare de critică și de public trece granița mai multor decenii și a mai multor promoții umane de gust și mentalitate. Nu, ci valoarea „rezistentă, absolută”, cea care desfide nu numai schimbările de gust și de opinie critică, dar și timpul! Timpul, marele căpcăun a 99% din toate producțiile artistice, care, ca și viața, distruge cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ani, iese, Își reface viața și reușește, cu un formidabil efort de voință fizică și intelectuală, impresionându-ne pe noi, prietenii săi apropiați, Manolescu și cu mine, dar și pe alții, Înscriindu-se În generația noastră care cuprindea mai multe promoții biogice și care dădea asaltul, În mare parte reușit, contra dogmatismului stalinist cultural. Este „ucis”, Însă, a „doua oară”, În plin având creator și intelectual, lovit de o traversă de ciment, În seara cutremurului din 4 martie ’77. Mai putem
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu trăsături regulate și cu limpezi, calzi și inteligenți ochi albaștri. Fost elev al acelei experiențe de tip sovietic care s-a numit Școala de literatură „M. Eminescu”, o pepinieră de scriitori comuniști care a eșuat însă după a doua promoție, Mugur și-a echivalat studiile la Filologie, a fost profesor în provincie, s-a căsătorit cu Iulia, apoi a fost redactor la editura Cartea Românească și, timp de câteva decenii, până la revoluție, a publicat volume de poezie, cu un excelent
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pronunțat, gura strânsă, mică, crispată parcă în reținerea oricărui sunet intim, era, prin aerul său nonșalant și ironic, masculin, un fel de „maestru de ceremonii” al grupului. Prin el, de altfel, aveam acces la unii artiști plastici, nume din diverse promoții din care rețin, pentru această pagină, doar doi, extrem de dotații sculptori Victor Roman și George Apostu. În acei ani, înainte de debut și imediat după, până prin ’64-’65, când „grupul” nostru „funcționa” într-adevăr ca o celulă compactă, tensionată, lucidă de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acei ani, în acea „tensiune”, decât metaforele și „ticurile” sale de gândire și stilistice. Da, beam cu toții, așa cum beau și cele câteva zeci de tineri veleitari, în București și în marile centre culturale ale țării, unde se pregăteau „cazanele” noii promoții artistice și literare, dar numai unul dintre noi s-a îmbolnăvit cu adevărat de „boala alcoolului”, dipsomania: Grigore. Lui i s-a adăugat și Nicolae Velea, e adevărat, pe care, nu știu de ce, nu îl „număr” printre membrii grupului nostru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de opinia publică ce ne urmărea cu „sufletul la gură”! - o, ce timpuri! - și susținut de o falangă critică ea însăși în formare, în afirmare. A fost posibilă atunci, la începutul anilor ’60, o adevărată generație literară, nu o simplă promoție, după vârsta de pe buletin și anul apariției, cum se întâmplă azi; o „mișcare amplă literară” care venea cu un „crez” ce nu era altul decât regăsirea criteriilor esteticii clasice, cea care permisese României și românilor să creeze cele două mari
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cuiva care creează valori, bunuri ce pot fi revendicate de societate, cu „cariera” generației mele, numită „șaizeci” și care, cum spuneam, a fost mai mult decât o generație biologică. Nouă apoi, sub comunism, ni s-au alăturat cel puțin două promoții literare, numite „șaptezeci” și „optzeci”. După revoluție, e adevărat, „optzeciștii”, mai ales prin „corifeul și ideologul lor”, excelentul poet și prozator Mircea Cărtărescu, au încercat, cumva „să se rupă” de noi și de „aerul nostru literar și ideatic”, fapt ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
două sâmbete libere pe 15 și 22 iunie, când se organizau două reuniuni de suflet, la care doream să fiu prezent. Prima, era cea dintâi întâlnire a foștilor profesori care puseseră bazele noului liceu, într-o localitate istorică, cu prima promoție de absolvenți, al cărei diriginte fusesem. După 20 ani, urma să mă revăd cu foștii mei elevi de la Liceul din Rucăr, prilej de rememorare a două decenii, timp în care fusesem complet rupt de evenimentele locale, dar încă legat sufletește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
disciplinei de Histologie, mi am luat rămas bun de la studenți, promițându-le completarea prelegerilor restante sub altă formă. Îmi schițasem și eram În discuție cu editurile bucureștene de profil pentru publicarea Testamentului meu științific: Etiomorfopatologie veterinară. În semn de omagiu, promoția 1993, cărora le-am ținut ultima prelegere și-a Înscris pe albumul de absolvire Promoția Profesor Doctor Ioan Paul. Onoare! Cea mai mare satisfacție primită din partea studenților. Am fost pensionat cu data de 31 august 1990. O lună mai târziu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
sub altă formă. Îmi schițasem și eram În discuție cu editurile bucureștene de profil pentru publicarea Testamentului meu științific: Etiomorfopatologie veterinară. În semn de omagiu, promoția 1993, cărora le-am ținut ultima prelegere și-a Înscris pe albumul de absolvire Promoția Profesor Doctor Ioan Paul. Onoare! Cea mai mare satisfacție primită din partea studenților. Am fost pensionat cu data de 31 august 1990. O lună mai târziu Institutul m-a numit Profesor consultant. Mi se oferea astfel posibilitatea de-a rămâne la
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de critici precum Nicolae Manolescu, Valeriu Cristea, Eugen Simion, Mircea Iorgulescu etc. Publicau Bogza și Cioculescu pe atunci. Poeții mei favoriți (însă trebuie să spun că am citit eseu și filozofie, chiar și roman) au fost cîțiva dintre cei aparținând promoției '70 (de la Vasile Vlad, Cristian Simionescu, Daniel Turcea, Virgil Mazilescu până la Marius Robescu, Ion Mircea sau Adrian Popescu), dar și gruparea optzecistă (M. Cărtărescu, T. T. Coșovei, Ion Mureșan, Iaru, N. Danilov, M. Drăghici etc.). Am fost, cred, datorită unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e angajata T.T.-ului. E o șansă pentru ea sau poate fi o șansă pentru teatru? Eu cred că e o șansă pentru fata mea, Ioana Flora. O șansă pentru o tânără actriță, absolventă a ATF-ului ca șefă de promoție. Șansa mare e că poate juca în două, trei, patru spectacole într-o singură stagiune, o șansă pe care alte teatre nu o oferă tinerilor actori. Aceasta e marea șansă. Ce înseamnă asta? Un început de profesionalizare. Ai scris vreodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decât un gest incalificabil de glorificare/ aneantizare a unui individ de nemântuit! Generația '80 este/ a fost o realitate fecundă. Unde te întâlnești cu aceasta, unde te desparți de ea? Crezi în grupările literare? Crezi în valoarea generațiilor și a promoțiilor? Voi, la nivelul Sighetului, păreți o grupare coerentă, armonizată în vreme prin acțiunile literare pe care le-ați organizat... O, am mai spus-o. Nu prea cred în generații, fie ele poetice sau... economice. Din punctul meu de vedere "generația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
meu de vedere "generația" este oarecum dubioasă. Din 1990 sunt un "creator capitalist" care nu câștigă nimic, fapt pentru care îmi este "rușine" să nu completez, măcar o dată la doi ani, " Fișa 200" pentru Administrația Financiară Locală. Cred doar în promoția/ promoțiile de la supermarket-uri. Cât despre generații, habar nu am. Laurențiu Ulici a încercat, s-a străduit să impună o clasificare de gen. Lumea i-a sărit în cap. Așa că fiecare cu prisaca lui (pe la voi), cu grădina lui (pe la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]