4,129 matches
-
Încă nu plecase la Constanța unde se aflau părinții ei. Era cochetă și isteață. De dimineață oprise în drum un țînc care, trăgînd-o pe soră-sa de mînă, trecea ulița. - Unde mergeți voi, băiețică? „Băiețică” o privi grav. - Of, că proști mai sînteți. Basme ați citit? - Ce, n-auzi? Basme, povești... - Mț! - I-ha, se sperie domnișoara Cristina. - Știu pe-acela cu șoricuțul. - Care șoricuț? Ai visat tu șoricuț. Auzi, șoricuț! se miră ea cu milă. - Știu basme în varsuri. - În
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un glas: - Unde-i profesorul? De data asta nu domnișoara Cornelia mă căuta. Am ieșit să-i explic părintelui că n-am știut ce e cu cînepa: așa sunase ordinul șefului. - Apoi alt’ dată să nu te mai iei după proști, mă sfătui gros sfinția sa. Supărarea mea, directoarea o trată cu un surîs. Drept urmare am devenit unul dintre suplinitorii permanenți ai lui Costică Fărocoastă care mereu făcea teren. Numai în acest fel modest și fără strălucire mi-am adus contribuția la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care nu se potrivesc nici cu vremea, nici cu cel care‑i poartă. Gata cu alergatul într‑un suflet la cinema, la filmele western, de unde ieși cu impresia că ești tu însuți cowboy, deși n‑ai întâlnit acolo decât alți proști mucoși și dați cu gel. Gata și cu frica de a veni târziu acasă și de fi lovit cu diverse obiecte dure. În plus mai trebuie să cari până la coteț gălețile grele cu lături fierbinți pentru porci. Iar dacă uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ești femeie, Sophie, dar totul va atinge o intensitate inimaginabilă când vei fi, în sfârșit, femeie, cu ajutorul meu, evident. Va fi o explozie, dar nu o profanare, așa cum, din păcate, se întâmplă adesea între oamenii obișnuiți, atunci când bărbatul e un prost, iar femeia nu‑i prea frumoasă. Sophie nu s‑a gândit niciodată că trupul poate fi folosit și la altceva în afară de sport, nici nu‑i dă prin minte (nu‑i vine ideea). Poate că pe lângă ceea ce cunosc eu mai există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
până în străfundurile existenței, pentru a te înțelege pe tine însuți și abia apoi îi poți înțelege pe alții. Dacă vă închipuiți că puteți face ceva pentru alții fără să vă cunoașteți mai întâi cum trebuie pe voi înșivă, sunteți niște proști. Asta‑i condiția de bază. Uneori faci fapte care la prima vedere ar putea părea necugetate, dar nu sunt, pentru că au mare importanță pentru propria ta persoană. Pe noul meu prieten îl cheamă Rainer și e mai curat decât casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
autor au mai apărut : Întoarcerea huliganului (ed. I, 2003 ; ed. a II-a, 2006, 2008, 2011), Plicuri și portrete (2004), Fericirea obligatorie (ed. a II-a, 2005, 2011), Despre Clovni : Dictatorul și Artistul (2005), Anii de ucenicie ai lui August Prostul (ed. a II-a, 2005 ; ed. a III-a, 2010), Plicul negru (ed. a V-a, 2007, 2010), Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici (2008), Înaintea despărțirii. Convorbire cu Saul Bellow (2008), Vorbind pietrei (2008), Atrium (ed. a II-a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pot întinde, să-mi ceară să închid sau să deschid ușa, ferestrele, să mă întrebe dacă nu călătoresc și eu spre același nefericit eveniment. Aș vrea să-i pot urmări gesturile, să-i aud glasul, gros și fierbinte. „Un August Prostul în acest cotidian mlăștinos și rece a devenit orfanul dumitale, distinsă Doamnă... L-am văzut, da, i-am văzut, pentru o clipă, chipul prelung, fruntea, sprâncenele, buclele blonde, ochii mari, în care tremura lacrima.“ Aude, presupun, răpăitul frenetic al ploii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Stinghereală. Acomodare. Pauză prelungită. Manole se apleacă, împinge spre celălalt cele câteva coli tipărite. Se discută, când în șoaptă, când mai clar. Ce, cum, care... Ochiul veghează : Ortansa veghează mișcarea, personajele. Zâmbește, le zâmbește, îi zâmbește. Inginerul A.P. ! Prostuțule... August Prostul, ce ești. — Bine, dar. Captarea și rețelele, turnurile, stația de pompe au fost rezolvate. Colegul celor doi colegi lovește fără să vrea, cu cotul, sulul de planșe de pe birou, foile de hârtie se împrăștie pe jos, se desfac, planșele se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-i spusese. Îl refuză, disprețuitoare. Amuzată de naivitatea lui. Ortansa nu mai are cum să intervină, să comenteze ; musafirul prevăzuse încurcătura prin care va reuși, aparent, să se salveze, așa că zâmbea, lăsa oracolul să malaxeze această pățanie, să creadă că Prostul poate fi înșelat ușor ușor, prea. Nu mai e timp, vine coana mare, în rochie de casă, cu capul în plasa de păr și mâinile tremurând pe andrele. Dar nu, nu vine ! Zadarnic așteaptă cei doi să apară cineva, să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și musca, furnica și câinele și vulturul, furnica și măgarul și șarpele și șarpele. În toate apare, până la urmă, chipul celui care caută, până la istovire, drumul spre inima furnicarului. Oamenii îl simpatizează pe caraghios, amuzați precum copiii în jurul lui August Prostul. Glumesc pe seama lui, îl ridiculizează pe acest pasionat al jocurilor, dedat inutilului, îl suspectează, încearcă să-l convingă, să nu mai dezlege enigme.“ Azvârle caietul, trage mânerul ferestrei, aduce mai aproape sticla fumurie, să-și vadă obrazul osos și alb
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
târziu pentru asemenea considerente ? Mai bine mai târziu decât deloc ! Fundarea pe un asemenea teren pune probleme complicate. Le rezolvăm cu atenție și pricepere. Dar de ce ? Pentru că dormim, complicăm și scumpim soluțiile, d-aia stăm în frig. Frig, ca afară. Proștii aruncă banii și lașii tac. Infiltrații neprevăzute, neprevăzute, subliniez ! Da, da, spun cu voce tare, da, da. Pe lângă surprizele și accidentele pe care le-am prevăzut, poate apărea și imprevizibilul. Cu efecte catastrofale ! Am crescut în alte timpuri, sunt bătrân
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
huliganului Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici Înaintea despărțirii. Convorbire cu Saul Bellow - Un proiect Words & Images Vorbind pietrei Atrium Variante la un autoportret Vizuina Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian Plicul negru Anii de ucenicie ai lui August Prostul Fericirea obligatorie Captivi în pregătire: Zilele și jocul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
drum, nu se numeau case pentru că pe vremea aia Moru nu meșteșugise Încă vorba asta. - Frumoasa mea Siloa, am zis iarăși cu vorbele minții și, de data asta, oamenii au Început să-și pună colb În cap, Înfricoșați. Așa de proști erau cu toții! Dar nici Krog nu era mai răsărit. - Iar te joci, Krog? mă luă Moru la rost. Cu mine poți să vorbești așa, dar nu cu ei. - Siloa. Femeie. Frumoasă, i-am spus eu În minte, ca să-i arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu glasul acela tunător, și le-am pus cum o s-o sfârșească, așa de frică Îmi era; așa de frică, Încât Moru a fost nevoit să meșteșugească vorba denumită groază pentru ce simțisem eu atunci. Iar ei m-au auzit. Proștii! Habar n-aveau cine le vorbește. Ca și Siloa, frumoasa, se uitau În sus, crezând că strigă Tatăl la ei, din Înaltul cerului. Că o să le facă și o să le dreagă. Că o să-i spulbere ca pe ciulinii arși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
putut să trăiești pe ele. M-am uitat la toate locurile alea și mi-am spus că erau frumoase. - Pe tine te așteaptă! Îmi zise Moru, care mă iscodea ca un hoț ce era. Locurile alea Îl așteaptă pe Krog, prostule. Iar oamenii ăia de colo Îl așteaptă pe Moru, schimbă el vorba, privind pe o culme Îndepărtată, spre Miazănoapte. M-am uitat și eu Într-acolo, către pământurile de pe care fusese alungată muma lui Moru, și am zărit un pâlc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
chiar, m-am gândit că frumos nici nu Înseamnă mare lucru dacă luai bine aminte la ce dorea Moru. - Krog e mut, am mai zis. Cum o să-i Învețe vorbe pe ceilalți Vindecători? - Cu vorbe din minte, de ce faci pe prostul? Pe Krog Îl aude toată lumea. - O să mă alunge. De ce să mă asculte pe mine? - Poate că n-o să te alunge. Toți Vindecătorii știu că va veni un trimis. Și eu știam asta, dar n-am crezut că tocmai eu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
durerile și care meșteșugea vorbe noi. N-o să spun ce am Înțeles atunci, pentru că pricepi și singur, fără să fie nevoie de cuvintele mele care, s-ar putea să mă vorbească ele pe mine. - Nu vrei măcar să-i omor pe proștii ăia? - l-am mai Întrebat pe Vindecător când i-am văzut pe oamenii de pe culme cum o luaseră la fugă spre noi. - Ba da. Numai că după ei vor veni alții și alții. Mai ales după ce o să afle că Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vocea În acea zi. Krog trebuia să-i sperie pe oameni. Krog era trimisul și fratele lui Moru. Ba, era chiar jumătatea Tatălui, dacă Moru nu se lăudase prea tare În fața mea. Pe de altă parte, era și un mare prost care nu fusese În stare să se dea la femeia aia de Siloa. Am plecat spre găurile lor din mijlocul a ceea ce voi numiți pădure. Despre găuri, am mai spus că așa spuneam noi caselor, iar eu am aflat acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu capetele băgate Într-un fruct din acela, mare, dulce și zemos, cu coajă groasă. Mâncau și mormăiau și iar mâncau, cu fețele pline de zoaie și de sâmburi. Se plăcuseră atât de mult unul pe celălalt Încât ajunseseră doi proști. Doi, mi-am spus și am ridicat În sus două degete. - Hei, Enkim! Vezi că plec, i-am spus. Nici că m-a auzit. Tocmai mesteca o bucată de miez roșu Împreună cu femeia. Era frumoasă și lungă, coțcara aia. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
belea m-ai băgat Moru! De acum, trebuia să-l iscodesc pe Enkim fără Încetare. Of, of, așa să fie prietenia? - Șșșt! - făcu el deodată și se repezi asupra mea, trântindu-mă sub un tufiș. Puteam să-l ucid pe prostul ăsta. Poate că așa era lăsat: Krog să-l ucidă pe cel ce-l Însoțea. M-am pregătit să-i fac de petrecanie, că doar așa știam cel mai bine să scap de griji, numai că Enkim Îmi puse degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prundiș. Mirat de glasul adânc ce părea să coboare din cer, uriașul se clătină preț de o clipă mult prea scurtă, dar așa se petrecea mereu când curge sângele Între oameni: frica n-apuca să-și facă loc În mintea proștilor. Își reveni iute, așadar, și aținti spre mine o suliță din cele subțiri. Eu aveam deja bolovanul În mână. L-am azvârlit În vrăjmaș. El s-a ferit, dar eu n-aveam nevoie decât două-trei clipe ca să ajung lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urme. Odată ajunși pe culme, ne-am lăsat Îndărătul ei, deși nu era nici potecă și nici mersul nu era ușor, dar tot Runa ne-a spus că cel mai ușor e să vezi un om care se plimbă ca prostul pe creastă. Seara, ne-am vârât sub o stâncă și, deși era miezul verii, Începuse să se facă frig, așa că ne-am vârât unul În altul ca să adormim. Bun Înțeles, niciunul n-a deschis vorba despre foc. La ivirea zorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o femeie zdravănă? I-am spus că da. - Atunci, poate că pruncul ei are noroc, chiar dacă s-a născut pe viscol, spuse Vindecătorul. Mda. Dacă te-ai gândit la Siloa, sigur ești Krog. Așa e rămas: Krog să umble ca prostul pe drumuri, iar Siloa să se bucure În liniște de culcușul ei. Bun, sau rău, ăsta e trocul pe care l-a făcut Krog. Nu Krog Îl făcuse, ci Moru În numele lui Krog. Dacă Krog n-ar fi știut cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zile și m-a Întrebat de doi oameni albi și o femeie. A fost și el cu noi când v-am scos din arșiță. Pfuuh, ați avut noroc cu copilul, căci scâncetele lui le-am auzit, dar ați fost niște proști s-o luați prin inima nisipului cu pruncul după voi. Femeia voastră de ce are sulița ei? - Se trage dintr-un neam numai de femei și trebuie să știe să vâneze. - Ah. Avem și noi un neam din ăsta. Sunt femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
istovise de tot. De cum am coborât pe mal, am dat să văd de micuțul Unu, dar o femeie bătrână, slabă și zbârcită, mă izbi cu un băț peste picioare. - Te-am văzut Încă de când ai luat-o spre vedenia apei, prostule! De-atunci am văzut că duci copil cu tine. Prost! Se apropie de mine și-mi săltă bărbia În sus, de parcă dorea să mă dea la troc. Mai rău decât prost. Țanțoș! Ca un cocoș. Dar soarele ți-a cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]