37,224 matches
-
a suscitat controverse și nu a fost discutat impropriu. Una dintre cele mai acute probleme cu care s-au confruntat criticii și exegeții la momentul debutului lui Blecher și care a provocat în mare măsură interpretarea și încadrarea eronată a prozei lui a fost definirea speciei literare a întâmplărilor... Majoritatea nu i-a recunoscut capacitatea de a-și organiza epic viziunile, experiențele și a inclus întâmplări în irealitatea imediată sub zodia jurnalului. Sebastian vorbește despre "jurnalul unei sensibilități", "jurnalul unei conștiințe
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
psychologique", Octav Șuluțiu "un fel de jurnal intim, o confesiune", E. Lovinescu crede că "nu are nici o legătură cu epica", Tiberiu Iliescu vede în ea "un jurnal trist al exasperării". Alți exegeți folosesc concepte precum "confesiune", "memorial", "confidență", cu privire la prima proză. Singur în epocă, Ieronim Șerbu, într-un articol din Vremea , 1936 precizează că întâmplări... nu e un eseu, ci "un roman plin de o intensă viață spirituală, de episoade epice de o rară frumusețe", iar "Blecher nu s-a realizat
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
roman, deoarece beneficiază de prezența persoanei a III-a naratoriale, deci de o perspectivă obiectivizată, asemănătoare formulei romanești tradiționale și prin comparație cu întâmplări... seamănă mult mai mult cu producțiile momentului. De la jurnal, la integrarea operei lui Blecher sub umbrela prozei de analiză psihologică, analiză atât de la modă în epocă, nu a mai fost decât un pas și mulți dintre critici l-au făcut discutând scrierile lui Blecher în termeni de "confesiune", "sinceritate", "analiză". Printre aceștia se numără Pompiliu Constantinescu, Mihail
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
comentatori menționați mai sus apreciază capacitatea de analiză a lui Blecher, unicitatea universului spiritual descris, autenticitatea experienței sale și denumesc întâmplări în irealitatea imediată "confesie spirituală de mare luciditate" (Pompiliu Constantinescu) sau "act dramatic de confesiune" (Sebastian). E. Lovinescu integrează proza lui Blecher în capitolul dedicat Epicii de analiză psihologică în Istoria literaturii române contemporane 1900-1937 subliniind că este vorba de "literatură confesională de ultimă emisie a noii generații". Octav Șuluțiu consideră scrierea lui Blecher confesiune, cu precizarea că specifică este
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
acestei cărți", nu tratarea psihologică. în aceeași direcție merg Ieronim Șerbu și Eugen Ionescu, cu deosebirea că ei sunt mult mai radicali decât Șuluțiu și afirmă clar că Blecher depășește sfera psihologicului și tocmai în aceasta constă noutatea și specificul prozei. Ieronim Șerbu în cronica din Vremea, numărul 432, din 1936 consideră proza de analiză psihologică depășită și fără rezonanță la public, modelul Proust fiind devansat de experimente narative mult mai moderne precum cele ale lui Huxley, Wassermann și Malraux, scriitori
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
Eugen Ionescu, cu deosebirea că ei sunt mult mai radicali decât Șuluțiu și afirmă clar că Blecher depășește sfera psihologicului și tocmai în aceasta constă noutatea și specificul prozei. Ieronim Șerbu în cronica din Vremea, numărul 432, din 1936 consideră proza de analiză psihologică depășită și fără rezonanță la public, modelul Proust fiind devansat de experimente narative mult mai moderne precum cele ale lui Huxley, Wassermann și Malraux, scriitori care au creat un nou model literar, explorând metafizic, nu psihologic temele
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
psihologică depășită și fără rezonanță la public, modelul Proust fiind devansat de experimente narative mult mai moderne precum cele ale lui Huxley, Wassermann și Malraux, scriitori care au creat un nou model literar, explorând metafizic, nu psihologic temele eterne ale prozei. Blecher face parte în opinia lui Șerbu din acest grup de inovatori, el este un prozator cu o viziune personală, teribilă a realității iar romanul său de debut "o carte a cunoașterii". Lucian Boz alătură numele lui Blecher de cel
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
noi valențe ale operei lui Blecher: suprarealiste, expresioniste, postmoderniste și va asigura operei lui acea durată culturală pe care i-o prevedea Eugen Ionescu. Chiar și după 1966 persistă totuși o anume reticență sau timiditate a criticilor în a denumi prozele lui Blecher romane, fapt determinat și de apariția ultimei scrieri, postume, Vizuina luminată în 1971. Acest prim moment de receptare critică a lui Blecher, de efervescență exegetică și de interes pentru destinul scriitorului, va fi urmat de o lungă perioadă
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
izbutesc în această tentativă! Poezia este genul cel mai îngăduitor, până la un punct, căci până și unele stângăcii pot contribui la exprimarea ființei - dacă autorul are ceva de exprimat! Mai greu îți va fi dacă îți pui mințile și cu proza!" Aveam s-o fac, peste alți câțiva ani, cu un mic roman-basm, La chute vers le zénith. Refuzat de zeci de ori, la multe edituri, el a sfârșit prin a fi publicat de Gallimard, în 1989, în opt mii de
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
mult decât a făcut-o, strivindu-mă sub grele transporturi de eroare și iluzie. De la Coline cu demoni încoace (cu excepția unor Ťrecuperăriť nelalocul lor), am utilizat voința în alte domenii, acolo unde ea este justificată: în eseu, în traduceri, în proze și fragmente memorialistice. Poezia este un DAR sau, cum spune Cezar Baltag în postfața la antologia sa Ochii tăcerii (BPT, 1996): "un miracol. Sensul pentru noi, poeții, nu se autoinstituie, el survine, ca și cum ar fi trimis." Dar, Doamne, cât de
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
românească (între 1841 și 1844), meditații lirice, fabule, satire politice (sub titlul de Plutarhul Moldovei, imediat după înfrîngerea Revoluției), totul la un nivel literar plat, chiar și în raport cu media pașoptistă a acelor ani. Ca și alți moldoveni, el schițează în proză cîteva "fiziologii", înrudite ca spirit cu cele ale lui Negruzzi ori Kogălniceanu, dar prolixe și fără darul notației concrete (Provincialii și ieșenii, Vînătoria). Singurele pagini care mai pot prezenta astăzi oarecare interes sunt cele în care Ralet își arată veritabila
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
în același timp intuia cu exactitate genul în care ar avea ceva de spus. Autoscopia lucidă nu fusese prea mult cultivată în pașoptism; în generația sa, scriitorul face figură aparte. După cum tot figură aparte făcea și prin micul exercițiu de proză poetică (O primăvară ca toate, 1842), ce se încadra unei specii ilustrate de foarte puțini contemporani (Asachi, Bolliac) și aceasta doar cu intermitențe. Dacă s-ar fi oprit aici, ca autor al exercițiilor mai sus amintite, nimic n-ar fi
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
mult de trăit, memorialistul încearcă să spună tot ce ar fi vrut să spună de cînd scria literatură, dar nu reușise. în orașul Constantinopol, Ralet dorește să învețe resemnarea turcilor în fața morții, detașarea tipic orientală față de cele lumești. O mică proză poetică din tinerețe, intitulată O primăvară ca toate, ni-l arătase pe autor animat de suflu panteist: "Firea se desfășura, închipuind întîia zidire.(...) Lumină voioasă și junețe se revărsa preste tot. Păsările flutura molatic, despufînd. Ierbile toate cuprindea cîte o
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
Această logică fuzzy stă la temelia tuturor scrierilor de ficțiune care poartă semnătura lui Constantin Virgil Negoiță. De aici impresiile de noutate absolută, de remarcabilă adaptare la ceea ce s-ar putea numi l'air du temps, de revoluționare a imaginarului prozei, remarcate de toți comentatorii mai vechi sau mai noi ai scrisului profesorului româno-american. Judecând în contextul operei literare a lui Constantin Virgil Negoiță, prima tentație este ca (micro)romanul Opus Dei să fie pus în relație cu mai vechiul Irozii
În laboratoarele politicii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8097_a_9422]
-
o singură piesă la șase mâini? S-ar fi bazat pe girul exclusiv al criticii literare, fără a încerca marea teatrului, măcar cu degetul? Înclin să cred, precaut, că nu. Prolific cum este, Dan Lungu n-a dezamăgit niciodată în proză. Și, câtă vreme au prioritate anumite virtuți narative ori sensibilități acustice, n-o face nici în Nuntă la parter. Deși universul concentraționar de acolo, cazon sau spitalicesc, cu vădite trimiteri către istoria românească recentă, nu-l prea prinde pe acest
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
dar aceasta cuprinde și o istorie a criticii, pornind de la Titu Maiorescu, o istorie, în fine, a evoluției criteriului estetic, cu severe corecturi de canon, greu contestabile. Vezi opiniile asupra unor personaje precum Geo Bogza sau Octavian Paler, cele privind proza fantastică a lui V. Voiculescu ori lirica de pe urmă a lui Lucian Blaga. într-o altă ordine, când un autor este agreat, precum Marin Preda, cărțile îi sunt înregistrate sub raportul succesului la public. Dacă literatura din timpul comunismului este
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
când un autor este agreat, precum Marin Preda, cărțile îi sunt înregistrate sub raportul succesului la public. Dacă literatura din timpul comunismului este adusă la justa ei valoare - adică la mai nimic -, cea interbelică este subapreciată, cel puțin în domeniul prozei, care îl și preocupă în special pe autor. Un martor al înfloririi literaturii interbelice nu va accepta punctajul superior pe care-l acordă dl. Negrici momentului 1964, cu toată importanța acestuia în limitele unei literaturi operând în lipsa libertății. Este însă
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
sexul" sunt urmărite în creații în care, ulterior, vor fi cercetate "alcoolurile și bețiile", "agresiunile și încăierările", "boalele și doftorii". Favorizați sunt prozatorii realiști, urbani (Călinescu în Enigma Otiliei și Bietul Ioanide) și suburbani (Barbu în Groapa). Cu câteva excepții, proza fantastică, onirică, alegorică e ocolită. Și aceasta deoarece pe autor nu-l interesează, cum spuneam, codificarea simbolică, refracția personajelor și a lumii lor ficționale; ci, dimpotrivă, punctele și liniile în care literatura se intersectează cu viața socială. Romanele lui Breban
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
Bouchard, fiziolog, membru de onoare străin al Academiei Române (m. 2 martie 1915) 1907 - A încetat din viață poetul Sully Prudhomme (René-Francois Armând Prudhomme), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1901. (poezie - "Stances et poèmes", "Leș Vaines Tendresses", "Le Bonheur"; proza - "Que sais-je?", "La Vraie religion selon Pascal') (n. 16 martie 1839) 1937 - A încetat din viață poetul Alexandru Călinescu (n. 13 februarie 1907) 1997 - Au avut loc funerariile prințesei Diana, moartă într-un accident de mașină la Paris. A fost
Semnificaţii istorice pentru ziua de 6 septembrie () [Corola-journal/Journalistic/81189_a_82514]
-
Mai cu seamă două episoade merită actualizate. Prin prisma lor, gusturile deocheate ale lui Djuvara se dovedesc cumva recidivante. Mă refer la două încercări precedente, consemnate retrospectiv cu umor în Amintiri din pribegie, de a ataca, după toate regulile casei, proza de ficțiune. Cea dintâi, datând din perioada abulică a acomodării cu lumea africană, era, i-am spune astăzi, un fantasy ușor licențios: "Dovadă a dezorientării și deprimării în care mă aflasem în primele luni ale șederii mele acolo: m-am
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
ale vestitului revoluționar Eliade, nici sistemele ardelene n-au prins rădăcină". Chiar și Steaua Dunării , unde a colaborat Russo, după România literară a lui Alecsandri, e surprinsă cochetând cu "franțuzia". Surprinzător, n-a publicat la Dacia literară și la Propășirea. Proza de idei din Cugetări cucerește prin aceeași referire la tema principală-limba, prin implicarea în evenimentele socio-politice, prin capacitatea anticipatoare și prin discursul plin de vioiciune, ironie și umor. Sunt aduși în scenă Dosoftei, Ureche, Costin, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
de către cenzură". Și dialogul continuă cu oralitatea specifică unui text literar. Călător pasionat, Russo admiră peisajele, cunoaște oamenii și legendele lor, Piatra teiului, Stânca corbului, transpuse în narațiuni captivante. Lirismul amintirii se unește cu eseul psihologic și sociologic într-o proză care aici suferă de pe urma traducerii ulterioare a textelor scrise în limba franceză. Același lucru se petrece și cu Cântarea României, într-un alt registru, poematic. Dar, firește, performanțele stilistice pot fi mai bine evaluate în scrierile cu limbă română, cea
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
dropia) devin însemnele sacre ale acestui loc lipsit de oricare alte infiltrații ale religiosului. Câmpia este, de altfel, un supra-personaj prezent în primele scrieri ficționale bănulesciene, în roman sau chiar în unele fragmente memorialistice. Configurația teritoriului bănulescian - același, inclusiv în proza eseistică, unde este prezent sub numele generic al Provinciei de Sud-Est - devine definitivă în Cartea de la Metopolis. Până atunci, proza scurtă a scriitorului impune imaginea câmpiei sud-dunărene dintr-o dublă perspectivă: cea realistă - în care spațiul geografic este înfățișat ca
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
prezent în primele scrieri ficționale bănulesciene, în roman sau chiar în unele fragmente memorialistice. Configurația teritoriului bănulescian - același, inclusiv în proza eseistică, unde este prezent sub numele generic al Provinciei de Sud-Est - devine definitivă în Cartea de la Metopolis. Până atunci, proza scurtă a scriitorului impune imaginea câmpiei sud-dunărene dintr-o dublă perspectivă: cea realistă - în care spațiul geografic este înfățișat ca marcat de anomalii climatice (revărsări de ape, secetă) și de convulsii sociale (războiul) - și cea mitică, în care același univers
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
înțelegem mai bine figura lui Nae Ionescu în contextul culturii interbelice și al posterității sale datorită politologului Voicu și filosoafei Marta Petreu etc. Totodată, o serie de vocații literare și-au temporizat și temperat imboldurile către poezie și beletristica în proză, socotind ca pe o datorie intelectuală de urgență să contribuie la înțelegerea cât mai grabnică a complexității moștenite, atât ca oameni de știință (prozatorul Stelian Tănase, poetul Marius Oprea, romancierul Caius Dobrescu), cât și în calitate de jurnaliști (anglistul Mircea Mihăieș, criticul
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]