5,132 matches
-
să spui. Filmam într-un sat de pe Neajlov, unde se adunase tot praful Bărăganului, costumul meu venea direct din vechile magazii ale Buftei, o manta jerpelită care trecuse înainte probabil prin toate producțiile studioului și nu fusese spălată probabil de la Răsună valea. Avea un miros de vechi cu praf, ploșniță, nuci proaspete și vin roșu, că la finalul fiecărei zi de filmare mai stăteam așa îmbrăcați toți, preț de o mână de nuci și o cană cu vin roșu. Mai aveam
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai categoric, sau, mai exact, cel la care am reacționat cel mai adânc. Dintre noi se ridică acuzatorii și apărătorii, ei ne continuă pe scenă viața. Teatrul politic eficace este cel care discută existența reală a unui public, de aceea răsună atât de diferit de la țară la țară. Nu condiția umană o comentează el, ci raporturile cu o societate, cu o istorie particulară. Și discuțiile dintre Anchetator și Procuror și strigătul Mamei nu se uită. Există însă un moment extraordinar. Boian
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cele două elemente contras tante. Un exemplu paradigmatic: începutul ne-o prezintă pe tânăra biciclistă (Cristina Drăghici), ieșită în calea Trecătorului (Răzvan Vasilescu), drept una având gura cam slobodă. "Cum te cheamă, fato" ? "Mai du-te în p... mă-tii", răsună pe ecran. "Cum te cheamă?", se arcuiește și întrebarea din final. "Ana"". Numele iconic al sacrificiului, în cazul de față vom vedea al unui alt simbol: înălțarea, comuniunea, participarea. Referințele înalte, venind de departe, dintr-un autentic fond ideatic al
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
rîs de unul singur, citind cu voce tare. Sper să îmi împărtășiți preferința. Dar, fiți pe pace, tot filmul Ana este plin de momente remarcabile! (Iulian Negulescu) Filmul lui Alexa Visarion, un ecou al sufletului de artist, de creator, a răsunat diferit pentru mine în atmosfera New York-ului, unde trăiesc de treizeci de ani. Îți mulțumes, Alexa, pentru acest film!..(Daniela C. Kamiliotis) 2015 NOAPTEA BUFONILOR A.P. Cehov W. Shakespeare Teatrul Național "Radu Stanca" din Sibiu Ideea prezenței Shakespeare Cehov împreună
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
au rolul de a marca raportul de coordonare sintac tică între părți de propoziție de același fel (trei complemente directe). Rolul stilistic este acela de a semnala grafic pauzele expresive ce despart termenii unei enumerații. 3. În toată ființa lui răsuna cântecul inimii îndrăgostite./ Cântecul depărtărilor îl fascina. 4. În textul citat se evidențiază o perspectivă narativă internă, subiectivă. 5. motive literare: muntele, drumul, călăuza, folclorul, satul de munte 6. secvențe care fixează dimensiunea temporală: ceasuri întregi; seara, când am poposit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lemn din biroul omului matur ar înflori deodată, supunânduse poruncii de primăvară a fraților săi din livadă, sau dacă în iatacul omului matur, în noaptea Crăciunului, ar intra Moș Crăciun, fără ca uși să se fi deschis sau pași să fi răsunat, sau dacă în noaptea Învierii, întorcânduse de la biserică, ținând în mână lumânarea ar întâlni un înger care ar lua lumină de la el, spunândui: „Hristos a înviat“, omul matur ar înnebuni, sau ar consulta un doctor de boli nervoase sau ar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
la cinci ani după ce Dilthey își anunțase deja intenția de a elabora "o critică a rațiunii istorice". Să mai notăm că asemenea apeluri vioaie ce-au condus, este adevărat, la mobilizarea unei ample mișcări cu rezultate remarcabile în plan filozofic -, răsunau totuși într-o epocă în care se simțeau încă din plin efectele atacurilor unui Kierkegaard la adresa "Sistemului" lui Hegel, sau implicațiile romantice ale filozofiei lui Schopenhauer, care în mod paradoxal "ținea să fie socotit un credincios adept al criticismului"137
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lumii, ori la situarea față de "lucrul în sine". Cu Dilthey ne aflăm deci într-o perioadă când "categoriile mobilității" reușiseră să se impună în fața celor "anistorice" și inerte, pe care mizase filozofia tradițională. Asemenea ecouri postromantice, ce-i drept, atenuate, răsună și în "filozofia vieții" și, implicit, în opera lui Dilthey, sau așa cum aminteam mai sus într-o serie de orientări neoromantice, impulsionate de el, cum sunt filozofia inconștientului și intuiționismul. "Conștiința mea este locul care cuprinde toată această aparent incomensurabilă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Nu pentru mult timp, însă. Personajul nu poate ține la distanță ceea ce se anunțase, deja, ca o emoție autoflagelatoare de neoprit: "Dar îndată gîndurile se năpustiră asupra lui din toate ascunzișurile creierului, ca niște păsări hrăpărețe, și în urechi îi răsună cîntecul ordonanței atît de limpede, de parcă ar fi cîntat sub fereastră. Atunci, spăimîntat, deschise iar ochii." Metafora rebreniană definește în chip figurat agresiunea unui subconștient pe cale să răstoarne siguranța rațională. Autorul o preferă, se vede, pentru sugestia ei terifiantă, primară
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
exclusiv în preajma mamei. Iosif Bologa impune un tratament de austeritate, din care religia (domeniu în care mama și fiul se întîlnesc în fervoare) este expulzată. În viziunea părintelui, exercițiul mistic apare acceptabil doar ca "mijloc pentru dezvoltarea fanteziei". Tema "datoriei" răsună timpuriu în viața lui Bologa. Exprimată de tată, în varianta "datoriei părintești", aceasta exaltă valoarea idealității, într-o formă patetică: "Copilul trebuie să înțeleagă de la început că viața omului numai atunci e prețioasă cînd urmărește un ideal." Perioada studenției începute
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
A FI ... între protagoniști fericiți și nefericiți, despre oglinda întoarsă a cuvintelor nevinovate și meșteșugul vorbitorului inteligent. Despre cel ce ascultă și cel ce conduce ceremonia. Cu un sfîrșit despre "trouble-fête". "Nimic nu este ce pare a fi". Avertisment misterios, răsunînd impersonal în penumbra lucrată, à la Hitchcock, a imaginii cețoase: vă amintiți, poate, laitmotivul unei serii cinematografice de succes, Twin Peaks. Formula în sine trezește reflexul glosării scrierea pe apă, neputința captării sensului întreg. Ori, în preajma meditației fenomenologice, tristețea devenirii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de palme fierbinți peste urechile degerate." Mare paranteză ni se deschide pentru motivul corecției intempestive. Palmele jupînilor (1st place) , ale taților, amicilor, institutorilor, ba chiar a lui Lefter ("Și-i trage Țîchii o palmă, s-o năucească") se aud cum răsună în toată opera, ca un contrapunct impetuos. După caz, pot surveni și replicile, nu excluse din schema (sau scena) provocării. Iată una din ele, însoțind ieșirea din scenă,...întrucîtva grăbită, a lui Lefter Popescu: "Și după ce i-au luat văzul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ce...Uite pentru că nu vreau eu! zise împăratul răstit. Ieși afară! ieși, că se-ntîmplă nu știu ce!"(Cititorul știe, deja: al treilea nu mai apucă nici să pună întrebarea.) " Se scoală împăratul necăjit foc și șart! o palmă lui Prîslea, de a răsunat tot palatul: Ieși afară, mucosule!" Suită în ritm caragialian. În felul acesta își trădează autorul "modelul" (anecdota preluată, povestea etc.) Ba chiar și mai explicit. Să ascultăm ce face Caragiale din intriga și finalul Imitației: "Ileana și Ileana, că de unde
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
care merge de la declararea iubirii la retragere, ruptură, într-o succesiune reluată, naratorul vede și cel mai sigur mod, deși cel mai periculos, de a face, între sine și persoana iubită, un nod care nu se desface. (8) "Intermitențele inimii" răsună, în romanele lui Anton Holban, cu ecou proustian. Printre apropierile declarate, se găsește motivul ce va conferi o structură romanului postum Jocurile Daniei ("iubita ta la telefon", reține Holban toposul), apărut în volumul pe care îl avem deschis la partea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
İNTRODUCERE Un drum greu și plin de suferință a avut de Îndurat neamul nostru. De mult, din adîncimea vremurilor al căror ecou Încă mai răsună astăzi, poporul român și-a deschis un drum nou În istoria omenirii, ocrotit fiind de mîna providenței și condus de oameni mari,ce au luat naștere din sînul lui.Vremuri grele s-au abătut peste capul lui,dar credința lui
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Streșine vechi casele-n lună ridică" prefigurează veșnicia prin aspirația spre absolut în iubire; epitetul apreciativ "vechi" are o mare forță expresivă. E un univers rustic, patriarhal, reliefat de imagini vizuale și auditive: "Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână", "toaca răsună mai tare", "fluiere murmură-n stână" care amplifică senzația de melancolie și mister, în prezentarea gradată a înserării, când oamenii se întorc de la câmp "cu coasa-n spinare". În această atmosferă sacră, îndrăgostitul este nerăbdător: "sufletu-i arde-n iubire
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
încordate a inteligenței libere, și datoria de a afla adevărul și de a combate eroarea se impune fără șovăire fiecărui om care nu se mulțumește cu existența sa privată de toate zilele, ci mai are o coardă în sine ce răsună de fericirea și nefericirea națiunii din care s-a născut" (Observări polemice, 1869). Conștiința civică nu se formează niciodată și nicăieri de la sine, ci e rezultatul unei munci asidue, al unui program de trezire și disciplinare activă. Mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și mai încoace ideea directoare și tema - care este cea a exponențialității. Tânărul critic și istoric literar stabilește că, de fapt, posteritatea lui Creangă începe odată cu răsunătorul succes din 1876, când scriitorul citește la „Junimea― - Moș Nichifor Coțcariul. Succesul a „răsunat― imediat și la București, de unde Titu Maiorescu îi scria junimistului Anton Naum: „...Aud despre o frumoasă nuvelă a d-lui Creangă, aăle) cărui scrieri în genere sunt o adevarată îmbogățire a literaturii noastre. Fă bine, spune-i să-mi trimeată
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
să împing soarele mai încolo cu cotul când mă jenează 100. Poziția spirituală a lui Eugen Ionescu, așa cum se desprinde din Falsul itinerar, este înrudită cu aceea a lui Emil Cioran din Pe culmile disperării. Același scepticism radical în care răsună ceva din condițiile de formare ale generației lor, scepticism făcut din constatarea lucidă a relativității valorilor, dar în același timp din sentimentul tragic, persistent dincolo de negațiile inteligenței, al necesității unor valori absolute, necunoscute ca uman inaccesibile. Eugen Ionescu constată că
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ca zbaterea lui să fie altfel decât toate zbaterile din lume, reușind să-l elibereze), că din toate acestea va ieși deodată, cald și intim, un fapt nou și autentic, care să mă rezume clar ca un nume și să răsune în mine ca un ton unic, nemaipomenit, care să fie acel al înțelesului vieții mele258 aduce, de asemenea, în prim plan două mari probleme pe care Blecher le va dezvolta în romanele care vor urma: ,,greața" personajului și conștientizarea propriei
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
înțelegerea suferinței. Credința nu aduce o soluție teoretică, ci o speranță pe drum”<footnote PIERRE SEMPE, Souffrance, în Dictionnaire de Spiritualité ascetique et mystique. Doctrine et histoire, tom XV, Paris, 1937, p. 1097. footnote>. Suferința Și creșterea spirituală Deseori ne răsună în urechi sau ne frământă mintea următoarea întrebare: care este rolul pozitiv al suferinței în viețile noastre? Într-un sens logic sau filosofic, faptul suferinței este neutru. Ceea ce importă cu adevărat este finalitatea acesteia - atât în privința modului în care o
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
înțelegerea suferinței. Credința nu aduce o soluție teoretică, ci o speranță pe drum”<footnote PIERRE SEMPE, Souffrance, în Dictionnaire de Spiritualité ascetique et mystique. Doctrine et histoire, tom XV, Paris, 1937, p. 1097. footnote>. Suferința Și creșterea spirituală Deseori ne răsună în urechi sau ne frământă mintea următoarea întrebare: care este rolul pozitiv al suferinței în viețile noastre? Într-un sens logic sau filosofic, faptul suferinței este neutru. Ceea ce importă cu adevărat este finalitatea acesteia - atât în privința modului în care o
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
Întruchipată în "compulsiunea de căcănărie" generată de co-prezența a două persoane când lauda de sine poate avea forma "să știi că nu te-am turnat Secului pe chestia..."mmm iar în coșmarul premergător expulzării, sloganul "Nicolae și poporul/Arendează viitorul" răsună din fântânița closetului, performatnnn de o mulțime de gălătuși ejectați de spectatorul producției onirice. Unde diversiunea faptului divers transformat în divertisment ne face să "suportăm mai ușor holonul ăsta de rahat", pe care ajungem, paradoxal, să-l iubim, "cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în minciuna acestei idei, iar alt adevăr nu mai am ; fie ce‑o fi» - iată ce ne spun aceste însemnări, oricît s‑a lepădat Dostoievski de ele în nota de subsol. Niciodată, la nici un scriitor rus «cuvîntul» său nu a răsunat cu atîta lipsă de speranță, cu atîta disperare. Tocmai prin aceasta se explică și nemaiauzita cutezanță (contele Tolstoi ar fi spus „neobrăzare“ - doar se exprimă așa despre Nietzsche) cu care Dostoievski își permite să scuipe pe cele mai scumpe și
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
ușor de recunoscut: Dumnezeu este văzut ca un "porumbel sau ca puiul de cerb, peste munți și peste văi", păcătosul este ca "oaia cu lâna de aur, înfulecată pe nerăsuflate de lupul veșnic flămând", glasul lui Dumnezeu este "clopotul ce răsună peste munți și peste ape" etc. Construit, la fel, previzibil, pe o serie de antinomii comune unei asemenea literaturi spirit/ materie, lumină/ întuneric, slavă/ urgie, protectori/ dușmani etc. volumul reface practic traseul, de multe ori torturat, al omului ce accede
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]