5,519 matches
-
verifică prin apariția unei noi generații de poeți, cu vârfurile ei și cu un interes exclusiv (o vocație) pentru un gen ce și-a diminuat, indiscutabil, relevanța socială, dar rămâne major în interiorul literaturii. Nu poezia este în criză, ci, poate, receptarea ei, în care aș include și un anumit tip de discurs: emfatic, prețios, ne-critic. A citit însă Ion Simuț (admiratorul poetului Constantin Crețan) versuri de Ioan Es. Pop, Daniel Bănulescu, Mihail Gălățanu, Marian Drăghici, O. Nimigean, Nicolae Coande, Constantin
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]
-
de inițiere (pregnant culturală) în poetica lui Mircea Ivănescu. Lucrul se confirmă și în ultimul paragraf. Istoria literaturii, văzută de obicei ca aglomerare infinitezimală de poeți afini, e tăiată în două dintr-o perspectivă lărgită, nu foarte îndepărtată de teoriile receptării și de sondarea imaginarului colectiv: „O ultimă întrebare pe care, alcătuind antologia, n-am putut să nu mi-o pun: de ce, la o primă întâlnire, poezia lui Mircea Ivănescu poate să pară dificilă? Adevărul e că noi nu ne întâlnim
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
critică a României literare nu și-a pierdut pozițiile. Prin Nicolae Manolescu, prin Eugen Simion, prin Lucian Raicu, prin Valeriu Cristea, prin Mircea Iorgulescu, prin Dana Dumitriu, chiar și prin semnatarul acestor rânduri, revista a căutat să dea activității de receptare a actualității literare o semnificație mai înaltă decât i se presupune îndeobște. Erau apoi, ca elemente sigure de mare interes, totdeauna căutate de cititori, rubricile susținute eroic, aș spune, de Geo Bogza, Șerban Cioculescu, Ana Blandiana, Radu Cosașu, Laurențiu Ulici
Patru decenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7986_a_9311]
-
avizați s-au pus de acord că autorul ieudului fără ieșire este cel mai important poet apărut la noi după 1989; după cum tragicul Cristian Popescu, care a debutat, cum-necum, înainte de Revoluție, e liderul generației ‘90. După acest întâi val de receptare, am impresia că și poezia lui Ioan Es. Pop, și critica pe marginea ei au intrat în impas. Superlativele au fost consumate, elogiile și-au pierdut forța caracterizantă, devenind stereotipe și înscriindu-se într-o inerție evaluativă. Expresionism, vizionarism, poète
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
război cu Albionul... Dar să revin la literatură, mai ales la proza Margrietei de Moor, care fascinează tocmai printr-o calitate pe care aș denumi-o ambiguitatea transparenței. Ciudat mi se pare, deși această observație nu are nici un impact asupra receptării scrierilor ei, că și contactul personal cu autoarea generează, în pofida stabilirii fără impedimente a dialogului, un sentiment paradoxal. Răspunsurile directe pe care le-a dat întrebărilor mele, conținutul lor teoretic, aparent impersonal, erau totuși subiacent dublate de un fior intim
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
onestității ca observație de istorie literară. Nu e mai puțin adevărat că orice compromis afectează imaginea scriitorului. Dezbaterile din perioada postdecembristă despre posteritatea operei argheziene, în pragul mileniului III, au depășit rareori sfera oportunismului, pentru a surmonta un impas al receptării și a lua în seamă partea cea mai însemnată a operei argheziene. Oricum am întoarce-o însă, nu putem evita formularea adevăratei probleme a momentului actual al posterității argheziene: traversează opera argheziană o criză prelungită a receptării, trece personalitatea proteicului
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
un impas al receptării și a lua în seamă partea cea mai însemnată a operei argheziene. Oricum am întoarce-o însă, nu putem evita formularea adevăratei probleme a momentului actual al posterității argheziene: traversează opera argheziană o criză prelungită a receptării, trece personalitatea proteicului scriitor printr-un con de umbră? Cu toată tristețea răspunsului, trebuie să spun: da. Arghezi, ca și Sadoveanu, se află într-o depresiune evidentă a interesului public � înțelegând prin aceasta atât criza receptării critice, cât și criza
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
o criză prelungită a receptării, trece personalitatea proteicului scriitor printr-un con de umbră? Cu toată tristețea răspunsului, trebuie să spun: da. Arghezi, ca și Sadoveanu, se află într-o depresiune evidentă a interesului public � înțelegând prin aceasta atât criza receptării critice, cât și criza lecturii. Ar fi prea simplu să dăm o explicație prin criza generală a statutului literaturii, într-o vreme a presiunii de nestăvilit a Internetului, a televizorului și a divertismentului. Ar fi, de asemenea, evaziv și fals-optimist
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
Caraion, Ed. Cartea Românească), căreia Mitzura Arghezi și Traian Radu îi fac numeroase observații de amănunt în nota asupra ediției. Există cu adevărat un apetit semnificativ al exegezei critice consacrate operei argheziene în anii de după revoluția din 1989? Semnele unei receptări (generoase) sunt prea firave pentru un scriitor atât de mare. Au apărut două cărți de istorie literară, special consacrate subiectului: Întâlniri cu Arghezi (1992) de Gh. Bulgăr și Arghezi necunoscut (1998) de Pavel }ugui, la care mai sunt de adăugat
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
lui Tudor Arghezi de Nicolae Balotă (în 1997; prima apariție, în 1979), alături de care putem așeza eseul Marele Alpha (1970) de Alexandru George. Deceniul opt fusese unul prielnic posterității argheziene. De atunci, după 1980, am putea spune că înregistrăm declinul receptării. Reeditarea astăzi a cărților de critică de altădată nu ține locul necesarelor reevaluări din perspectiva actualității. Prozatorul Arghezi, îndeosebi pamfletarul (precaut cenzurat în perioada comunistă în edițiile de Scrieri), pare privilegiat în interpretările craioveanului Marian Victor Buciu din Celălalt Arghezi
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
Filozofiei în budoar, apărută în 1795, descriere caustică a instrucției libertine primită de Eugénie, o fată de cincisprezece ani. Actuala ediție de la Cartea Românească detașează de contextul inițial incendiarul discurs al lui Sade despre revoluție. Faptul are importante consecințe asupra receptării textului ce, în felul acesta, este perceput ca o construcție ce ține mai degrabă de filozofia istoriei, decât de literatură. Se prea poate însă ca aceasta să fi fost chiar intenția lui Sade căci, în mod evident, Francezi încă un
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]
-
să citească. Și anume un public dinamic, nu unul leneș, obișnuit să primească mură-n gură și să înghită pe nemestecate ce i se dă. Subvențiile din zona creației, care, în Germania, sunt importante, sunt dublate "de programele istețe dedicate receptării", iar "promovarea lecturii a devenit una dintre misiunile prioritare ale responsabililor culturali". Lucrurile încep din școală, unde elevii sunt învățați cum să citească ziarul, cu un instrumentar adecvat presei și cum să se uite la televizor! Apoi - și aceasta e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6749_a_8074]
-
în fine, a tuturor acelor surse de certitudini pe care relativiștii le-au contestat vehement. Avantajul celei de-a doua ediții, revăzută și adăugită, apărută anul acesta la Polirom, stă în posibilitatea autorului de a răspunde la reacțiile stârnite de receptarea primei ediții și, mai ales, în aceea de a intra în dialog livresc cu atât de controversatul Om recent a lui H-R. Patapievici. Aparent cele două cărți fac front comun în lupta împotriva „sindromului" postmodern, ambele recurgând la argumente filosofice
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
irealității, doar niște „umbre distilate în așteptare”, se aude inaudibilul, și anume, „oftatul unui ecou în scaieții impoderabili”. Dar, în ciuda vagului care plutește peste lucruri, versul ne transmite ceva uimitor: „toate cântăresc greu în inimă”. Cu alte cuvinte, înlăuntrul ființei receptarea e hipersensibilă, conectată la cele mai slabe, mai umile semnale venite din afară. Să reținem, așadar, această sugestie, măsurând ponderea răsfrântă în ordinea sufletească a imponderabilelor existenței, sugestie care contribuie din plin la finețea și la calitatea expresiei poetice din
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
identic (de persecuții nu poate fi vorba, desigur). Ne grăbim să trecem, cu sadism, la capitolul "scriitori expirați" autori cu o operă ce merită o atenție critică mai deschisă și mai relaxată, ca o datorie de onestitate a unei bune receptări. Nu zic mai mult, pentru a nu face "teorii" inutile. Mă întreb, de pildă, câți dintre noi, criticii activi, cunosc cu adevărat activitatea literară a lui Dumitru Radu Popescu din perioada postdecembristă. Nu pretind să o admire necondiționat (spiritul critic
DRP din 1990 încoace by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9293_a_10618]
-
și să publice, dovadă fiind cele șase romane noi, patru reeditări, opt volume de teatru și patru cărți de eseuri (am alcătuit o bibliografie exactă cu ajutorul autorului, pentru un profil DRP, apărut în "Familia" nr. 5 din mai 2007), dar receptarea critică a fost extrem de parcimonioasă. A fost o vreme redactor și consilier al Editurii Viitorul românesc, unde i-au apărut câteva dintre volume. Din 1997 este membru corespondent al Academiei Române, din 2006 membru titular, iar din 2005 este director al
DRP din 1990 încoace by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9293_a_10618]
-
noua fază în care par să fi intrat relațiile româno-portugheze. Să reintegreze literatura română în panorama culturală lusitană din care este, practic, absentă - în ciuda afinităților profunde și cu totul particulare existente între țările noastre. Vă puneți totuși, mai concret, problema receptării? Cine îl va citi pe Eminescu, acum, în Portugalia? Poate avea ecou real, la ora actuala, o asemenea antologie? Deși , la noi, publicul cultivat rămîne cantonat într-o rețea de referințe mai degrabă limitată la limbile de mare circulație, sîntem
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
sub semnătura lui. Două antologii și un prim volum dintr-o proiectată integrală. În afară de meritul principal, de a repune în circulație poezia ca atare, acestea mai reușesc ceva. Important. Să propună, printr-un întreg aparat marginal (prefețe, postfețe, dosare de receptare, interviuri etc.), o viziune critică organică, și, mai mult decât atât, una la zi, asupra operei lui Gellu Naum. Cea dintâi, în ordine cronologică, este Exactitatea umbrei (2010), o antologie publicată la Paralela 45 în colecția Poeți laureați ai Premiului
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
hrană pedagogică pentru studenți și liceeni, cum ne spune dânsul la tot pasul. Mărturisește că a lucrat 4 ani la elaborarea acestor - repet: „caiete". Nu e destul. A găsit materialele, unghiul de atac, locul de construcție (tocmai în zona pedagogiei receptării operei lui Eminescu!), pune chiar cărămidă peste cărămidă - are și un „liant teoretic" dar mai trebuie ceva ca lucrurile să se lege, ca pâinea să dospească - și acel ceva s-ar traduce prin tăcere activă. Să mai pună, așadar, cel
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
după regula hazardului. Dacă am face o scurtă istorie a scriitorilor trecuți dincolo de Styx, am decoperi că nu neapărat valoarea operei sau chiar criteriile morale ale vieții scriitorului (atitudinea civică, verticalitatea vizavi de relația cu puterea etc., etc.) primează în receptarea postumă, ci cu totul alte criterii, greu de înțeles pentru o minte rațională. Se pare că legile mai mult sau mai puțin capricioase ale hazardului bîntuie și eternitatea. Din pricina aceasta pentru unii conu-i mumă, pentru alții ciumă. În fine, după
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
puțin capricioase ale hazardului bîntuie și eternitatea. Din pricina aceasta pentru unii conu-i mumă, pentru alții ciumă. În fine, după această scurtă digresiune, să revemin și la subiect: postumitatea lui Mihai Ursachi. În comparație cu popularitatea de care s-a bucurat în timpul vieții, receptarea postumă a lui Mihai Ursachi mi se pare greu de acceptat pentru cei care l-au cunoscut îndeaproape și i-au urmărit parcursul literar... Poeții din generația optzeci, vorbesc în special de bucureșteni, aproape că l-au uitat, iar pentru
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
profunzimea mesajului său artistic... Opera poetică lăsată de Ursachi nu e de mare întindere... Nu e nici egală ca valoare. În fiecare volum întîlnim și poezii obișnuite, dar și poezii de-o frumusețe rară... Și atunci de unde această lipsă de receptare? Răspunsul îl găsim recitind opera urmuziană. Veșnicia, ca și existența, e dominată de non-sens și populată de tot felul de bizarerii... Cu ce-o fi greșit Mihai Ursachi în fața eternității nu știu. Poate a sfidat-o printr-o atitudine arogantă
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
Traversaliile mari sau cele patru estetici. Poezia pe care a scris-o magistrul Ursachi pe vremea cînd se credea pelican, și care sună astfel: „Un om din Tecuci avea un motor/ dar nu i-a folosit la nimic....”. În cazul receptării în timp a artei, sensul acestei poezii se schimbă. Motorul începe să funcționeze în timp. Purtînd amprenta unicității, lirica ursachiană nu are cum să devină mult timp prizoniera conului de umbră de esență urmuziană în care a intrat, chiar dacă legile
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
a răspuns, regretând, cum îi mărturisește unei domnișoare din Galați, că nu o poate face în limba română. Ea îl impresionase prin excelenta franceză în care îi scrisese. Este, în fine, de luat în seamă, ca argument, istoria bogată a receptării lui Jules Verne în România, a traducerilor, a adaptărilor, a comentariilor din reviste și ziare, istorie de aproape un secol și jumătate. în carte Hobana examinează această materie, o sistematizează și o pune în relație cu întreaga operă a lui
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
grupul de la Pontigny, e incontestabila): "je n'ai pris que le nécessaires", "le geste de Coana Profira que șes filles mon șpentru m'ontț bien décrite (...) mă șpentru m'aț beaucoup endolorie". Nu sînt greșeli care să împiedice o bună receptare a textului, dar evident ar fi fost mai bine ca ele să lipsească dintr-o carte scoasă de o editură mai mult decît prestigioasa. Alice Voinescu, Scrisori din Costești, ediție îngrijita, studiu introductiv și note de Constandina Brezu, București, Editura
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]